Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

 

 

Eseu către psihologişti -

Aorta şi sistemele colaterale

 

Eugen Evu

 

Pentru Lucian Hetco

 

De la un moment dat, omul care scrie observă (bine ar fi să fie la timp!), că exerciţiul îndelung şi stressant, riscurile profesiei, este de fapt de singur scris, (dicteu), cumva din altă dimensiune: a memoriei, a amintirii  ancestrale dar şi celei dobândite, trăite, retrăite, filtrate, revelîndu-se idealizant (!) probabil ca o accedere a supra-egolului în acest sens. Se poat face analogii cu experienţele de tip spiritism(!), ale lui Bogdan Petriceicu Haşdeu. „Motorul” acestei dinamici pare că aparţine patosului, pasiunii în exces, cu un nucleon erotic, al dorinţei- DOR-ul inefabil, acela de a fi iubit, compensatoriu, cel mai frecvent din cauze ale frustrării din copilăriei, dacă nu chiar prenatale! Este cazul geniilor poetice, patologic autiste, în speţă al poeţilor aşa zişi „blestemaţi”; Paul Aretzu, un critic dar şi un teolog (teosof?) de vocaţie, practician, a numit aceasta în două dintre antologiile lui critice, „ Scara din bibliotecă”, Stigma. Conceptul vechi grecesc, care a contaminat şi ortodoxia bizantină, (după marea schismă) este transferabil corect în actul critic, deşi am reţineri privind golirea lui de noima ontologică şi axiologică.

Nu poţi opera limpezitor, fără a risca „ mal praxis”-ul deconstructiv, cu bisturiul ceea ce doar un lasser poate ! Homker a orbit, Borges a fost orb din naştere...

Ceea ce au „ văzut” ei în această separare (diferenţiere, discriminare)  este desigur fascinant, dar recade în onirism şi bizar simptom al „ recuperării mistice” – compensatorii, însă ca act avem ceva strict mistico- religios: suntem (şi atribuim celorlalţi) ceea ce credem, adică re- programăm virtualizăm !

Omul este programat genomic să perceapă tridimensional „ realul”, însă acest real Convertibil prin Imaginaţie ( şi intuiţie empatică..) va devia mereu pe coordonate care scapă raţiunii, conştienţei de sine şi in extenso de sine al „lumii”. Experimente relevante au fost pentru mine, cele ale lui Carl Gustav Jung, ( vs Freud!), dar şi Henry Moore, sau bunăoartă Dostojevki...Patologismul numeroşilor oameni geniali, tinde la un proces dramatic ( sau tragic !), de alienare, Inteligenţa esenţialistă, perfecţionistă, este a dictaturii conştiinţei (dar mai cert, a Supraconştientului: individual conectat la cel colectiv. Scrisul ne MODIFICĂ scarat (Scara lui Iacob aşa cum o dezvăluie arhivele Vaticane, altfel Paul Aretzu, „ Scara din bibliotecă”, sau Umberto Eco, ( Numele Rozei) ori acel Die Buckenwurm!, efectul este şi cel al lui Coandă, dar şi al bilocaţiei ( Tesla), Dar şi al Curbei lui Gauss, Doppler sau Moebus, ş.a.m.d.  Cu alte cuvinte, explorăm ceea ce riscăm să devenim ! Riscând o analogie derizorie, „suntem ceea ce mâncăm”, devine „ suntem ceea ce visăm a fi”, „ ceea ce credem”... Milenar (!), ceea ce Jahwe se spune că i-a destăinuit lui Moise al evreilor, aceasta ar fi paradigma DEVENIRII...” Eu sunt cel ce devine”, în traducerea unui expert ebriolog.)

Este oare această lege psihologică atributivă unei entităţi unice, sau ( şi) a Pluralităţii? Răspunsul deductiv este retoric. Ne vom întoarce, cu ochii de AZI, mereu, la illo tempore ale Originii, la problema explodată recent, după cercetările relevante ale lui Zecharia Sitchin în Sumer, şi la teoriile conspeiraţiei de tip Frăţia Babiloniană, Massorenie, (massă oneroasă- oniroasă, sic, n, recte massificare, mancurtizare  !) ş.c.l. inclusiv pe căile re-înţelegerii marilor civilizaţii din Orienturi, dar şi Americi, dar şi Africa, dar şi Europa. Sigur că suntem experimentul A CEVA, a CUIVA, însă implicit suntem experientul sinelui nostru (şi Sinei noastre !) – înţerlese dualist şi respectiv TRIADIC. Gândirea ne este holostică iar scrisul este hologramic. Sinapsele (interferenţele neuronale) de pe scoarţa cerebrală, inteconectează, sub o presiune irepresibilă, a unei „ Aorte” invizibile, câtă vreme suntem lucizi, normali, neînstrăinaţi. Creativitatea mentalului nu poate evita factorul de risc al „ fracturilor” (vezi sub- curentul literanic românesc, al „ fracturismului”, gogoriţă care i-a înnebunit pe unii, mai ales după massificarea idologică din totalitarism şi sumedenia de „  artere colaterale” care, în fond, au PERVERSITAT ( virusat!) psihicul, la nivelul limbajelor şi al „ falsei memorii” devenite subtextualism, ironism, optzecism,  agonism, ş.c.l. Patologia de acest tip este a mutilării din acel lazaret al romanului- cheie „ Un caz de mutilare” ş.a. Personal, ştiu despre mine, că textul poetic( cartea)  este un „obiect de cult”, la alţii „ evanghelii” sau „apocalipse” proprii ( apocrifice) însă  mai ŞTIU că Poezia este cu atât mai rezistentă temporal şi comunicabilă  (cuminecabilă”) – cu cât codifică (hermeneutic!)  mai multă, substanţială INFORMAŢIE de tip „ iniţiatic”. Este aceasta, poezia, mantramismul ei mereu înnoitor în modernitate, auto- modelatoare şi modelatoare...Sau tipic- atipică! „ Ciudaţii” vor avea şansa deseori prin erori (!), Hazardului definit de Hegel, în a treia definiţie a sa, „ dinamică”, - „ punctul de interferenţă a două cauzalităţi opuse”... Astfel că însăşi revelaţia de tip intuitiv- cartezian, pare a fi legic una mistică, pentru habotnici, cărturari, saducei şi ESENIENI!  „ înnebunitoare” pentru neofiţi, traumatici, frustraţi, maniaci depresivi, ş.a. Paradoxul cel greu rămâne acela că tocmai astfel de indivizi, în istorie ( devenire) au schimbat lumea !

Există Genii, dar şi genialoizii, paranoici sau schizofrenici. Iată cum parabola biblică a „ naşterii ( de Fiu- Sophia gnosticilor a. Chr.) în chinuri, se transferă analogic- metaforic, într-una a „ naşterii virtuale” (hologramice !)  în chinuri: metafizice sau antimetafizice, să-i (re)ia Draco pe toţi devianţii teoreticieni neaveniţi, unii chiar fixanţi de ...sisteme- teorii- paradigme! Chniurile facerii...” Arta cere sacrificii”, „ a fi sau a nu fi”...

Acel misterios Incest al unei posibile hibridizări (vezi Genesa 6-8) şi efectelor interrasiale dintre Fiii Cerului şi Femela umană..., sau izvoarele adânci (unele freatice, altele izbucuri, gheizere,  sau vulcani noroioşi, emanaţii sulfuroase, (ca la Delos, voila!), toate se conjugă; miturile esenţiale, Orfeu, Narcis, Eros şi Psiche, Prometeu, Sisif, Peştera lui Platon, ş.c.l.- Suntem devenitori (!) – în sensul redescoperirii continue în spaţiutimp, din ACUM, ai ceea ce numirăm Fiinţă, Spirit, Duh, Paraclet...Treime de zeu ( Enuma Eliş, Ghilgameş, Enoch, Sitchin ş.a.m.d....

Toate colaterale ale Eonului  ce se precipită „ enigmatic”, ca Fiind, în clipă- durată-vârstă a actualei Specii, post- adamaice, poest NOEtice, post Hristice).Aberaţiile sunt de tipul Neo mensch, sau omul nou, al materialismului dialectic schimonosit de darviniştii şi „recent” de interferiştii (dilematici!) –ai creaţionismului din „ zeama primordială!”. Big Bangul este fractalic, se repetă ignorând PROPORŢIILE, este aşadar şi Liitel Bang...Omul este deopotrivă de glorificat şi de compătimit ! Îl „ plagiază pe Dumnezeu”, o divinitate plurală EL ! Cine suntem, de unde venim, încotro mergem şi mai ales DE CE? Câte supoziţii, atâtea inchiziţii! E absurd: Eul se întreabă retoric : Cine sunt eu ? Omul este un animal religios ! (Mircea Eliade).

Cineva a scris că El, omul, este astfel programat! Suntem ceea ce INTUIM: efectul suprem ? Chinurile Facerii, ale plăsmuirii. Nu există „paranormal”, ci doar acces sau inacces la o altă dimensiune, accidental ( traume, experienţe limită) – ori prin (din) naştere, arhetipic aşadar!

Fr. Nietszche a fost confiscat, ca mulţi alţi geniali, considerând Dumnezeirrea ca fiind deja MORT (precum în cer, aşa şi în ...Pantheon )? Şi aceasta va fi „ soarta” (stigma, eh ?, determinanta) în continuare a marilor iluminaţi, aceasta e Frica existenţialistă şi Înnebunirea prin ... implozie psihică a celor „ treziţi”. De aici au buşnit toate religiile, dar şi utopiile, idealismele şi ideologismele, idolatrismele, dogmele şi ... doctrinele.

Căci s-a spus: „utopiile mişcă lumea”.. proiecţii ale cărei Dimensiuni cosmice din NOI? Dar care lume anume ? Cea interioară, ori cea astrologică- astrofizică- alchimică- neo-chimică, gravitaţional !? Sinistra dilemă- veche este cea a tabelelor elementelor...Literal, Mendeleev ( etimon MEN- Man- OM) sună apropiat de Mengele, al rasismului post- altantoid- fascist: nu departe fiind şi extrema (reacţia în lanţ, extremele se ating ) ale  bolşevismului şi variantelor...

Poate că legendarul Saurid, care ar fi ascuns Cunoaşterea (de la Zei) în Marea piramidă  sau sub Sfinx), ştia ceea ce şi azi ştiu unii : omenirea nu e pregătită a „ devenii” prin revelaţii decisive, utile, ca specie, prin salturi: nu le-ar SUPORTA. Curios că între CARNE şi CARTE, avem o simplă nuanţă morfon-etică.La început a fost Cuvântul (Logosul?)

Deducem că El, Logosul, nu poate fi static, suspendat nicicum, ci DEVINE...? Cum anume ? Prin principiul genezic – devenitor al acuplării  (prin Duh coborât în organic) cu Astarte, Virgo- Fecioara ş.am.d. Şi oare fuziunile catastrofice din sistemul solar nu au folst cumva nişte parabolice INCESTURI- Violuri, spre a se naşte alte CORPURI ??, prin FACERE?

Omul care scrie, este omul care este El Însuşi o entitate Scrisă.

 

Eugen Evu

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero, Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu (Rumänien). Redakteure: Ion Măldărescu, Cezarina Adamescu (Rumänien)