Meditaţie- medicaţie şi practicism dynamic. Isme…?

Hommo ciberneticus şi maşina timpului, aici a duratei…Scrie Dieter Schlesak despre ciudata “ domesticire”, interrelaţională, a obiectelor casnice, anume că tendinţa de a atribui trăsături şi transfera sentimente umane maşinilor care ne sunt folositoare…Copilul, apoi adelescentul teribil, îşi îngroaşă vocea, şi-o METALIZEAZĂ…Rockalisme! Isterizare, psihedelisme, electricitate rece, a stihialului, monstrul tehno…Hoolywodelism ! Hits- Parade al noii paradigme , vezi Alvin Toffler…Noile valuri, dar mai nou, precipitara TSUNAMICĂ, de parcă avem aici fenomenul perturbator al Energiilor solare, în înţelesul REZONANŢEI SCHUMAN ! Într-adevăr!

Epistemologic, ( ε π ι σ τ ε μ ε – episteme) recte revelatoriu? Dar cum?

„A cunoaşte/ a iubi/ înc-odată” iar şi iară” scrie Blaga. Dar oare de ce nu am reciti, cu o nouă înţelegere, datorată între-timpului epistemic, al cunoaşterii ştiinţifice: mă refer aici strict la Poet, la Scriitor. A revelatoriului nu atât de ordin religiosului ( al Crezului intim, deci al unei convingeri, privind condiţia umană, disputa prin milenii ! -) – cât al cunoaşterii (AUTOCUNOAŞTERII Socratice, vezi sentenţa sa „ Cunoaşte-te pe tine însuţi”... Nuanţa colaterală , a... precreştinismului: „ Urmează-ţi zeul”). A crede că eşti cel ce visezi- tinzi a fi, este a deveni, sau doar a rata, ce Eşti! AUTOPROGRAMARE, de tip isihasmic sau al rugăciunii prin rostire ( post- trans- mantramică) ... Dacă hardul nu cade, voila !

Noi, cei Români. Latium!  ... ante Panslavism! Neolatini, ci apoi altcineva ...

Cine suntem, eşti...O parcurgere epuizantă spre SINE, cu npostuilase Nicu Steinhard, evreu converiti la ortodoxism! Dar a fost şi italienista Zoe Dumitrescu Buşulenga, care s-a convertit la catolicism, murind ca Maica Bernadette! Dar a fost şi ep. Corneanu, şi alţii...Ce straniu Egregor al acestui Spaţiutimp care suntem! Întâi trăim, apoi filosofăm. Eventual. Ori delirăm, cum Ion Caraion, ori Cioran... Preferabil ne rămâne Mircea Eliade...

Noi, cei români (sau alţii altcineva, altceva): născuţi ai unei „ patrii” lingvistice, ai unui Melos, cum poeţii, sau geniile locului...” Cântăreţi leproşi”...” Noi, cântăreţii leproşi”... dar fiicele noastre îl vor naşte pe Dumnezeu” ! Ce vers cutremurat! Născuţi anume, trăim anume şi anume murim: ascunşi paradoxal (!?) în chiar Nume.( cifre).

Cât ne priveşte pe noi, cei români, poetul este sau nu este soteriologist, este sau nu umanist în sensul definit de Nicolaus Olahus, exprimat în latină! ( 1493- 1568)... Malraux, parafrazat – cam nenant, de Nichita Stănescu” scria corect: „ patria mea este limba franceză” ( N.S. „ patria mea este limba română”; provenind pe linie maternă din Rusia, genialul Niki ( porecli în boema fanilor săi „ Sergheievici”) .. .a suferit terifiant în interiorul sistemic lingvistic, până a ajun s a scrie – gândi NECUVINTELE... şi antimetafizica, ori polemiza fundamentalistic ( sic, n) – cu Ptolemeii ! Vorba lui Caraion, care l-a cam sictirit pe seama eschibiţiilor paralingvistice de după penibilul debut cu „ Roşu vertical” ( păcat originar al unui itinerar idol- tragic, ca cele de tip Păunescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, toţi trei ai Generaţiei 70...). Ah, cum în istoria fiecărui genial (!) se află un astfel de „ păcat originar”, care duce la mistifgicare, alienare şi implozie dramatică, de tip disimulat suicidar!

Diferenţiarele divine, vs păgâne, recte ...carteziene?

Iată o nouă veche dilemă... Poetul scrie şi este scris. Este pe calea cunoaşterii, de tip ştiinţific, ori preoţesc- apostolic, după cum optează, îşi asumă, ori este obligat de „diferenţiarele nedivine”. Ecuaţia deterministă ne este inevitabil a condiţiei însăşi de a fi sau a rata Omul- scriitor, creatorul ca factor civilizator al unei culturi. Despre ce vorbesc, ori doar palavragesc, onorabilii psihanalişti în Agora subcarpatică şi între bălţile intrariverane, ori deltele aluvionare ale unei deveniri în istorie nu doar din AORTA paideumei protodacice- latine, ci prin miile de artere colaterale ale indundabilei noastre istorii??

Meditaţie egal Medicaţie. Catharsis.

Catharsis conţine vocabula interioară HAR. A hărnici, este verbul Harului. Sublimă şi continuă revelaţie, între cea mistică, gnostică, prin cea creştină şi deopotrivă una EPISTEMIOLOGICĂ! Problema care continuă în veacuri, ne este de a asuma cunoaşterea şi comunicarea ei seminaristă (a însămânţării! ) odată în familie, apoi cercurile apropiaţilor noştri, în fine în scoietate ce o trăim ( şi „ asumăm”) şi  empatic, uneori prin  preaplinul de patos. Atitudinal, riscul este al fanatizării de tip extremist- fundamentalist; preaiubirea? Adică excesul? O altă sentenţă a cunoaşterii – filosofiei ntice: „ Nimic prea mult”. Ori „ Meden agan”, totul cu măsură ( mensura). Poetul asta face, când este autentic: meditează, aşadar medicamentează. Aceasta se poate numi Apostolat, cum dialogam în temă cu venerabilul filosof concitadin Victor Isac... Isus a fost şi filosof, unul practician, al învăţării comunicate DIN MERS, din Mişcare, ci nu una ocultică.

De rerum humanum.

În Vârste, vei deveni, - SAU VEI RATA- treptat cel ce întâi ţi s-a spus că eşti tu. Apoi ai fost şcolarizat- educat că eşti . Apoi cel ce tu însuţi ai crezut consecvent că eşti Tu Însuţi. Unii prin patos excesiv şi prin  empatiile lor  Prin iubiri pasiuni preasupuneri ori funcţii înalte Aşa zişii „ dedicaţi unei cauze comune” Ei Pot deveni prin exces de voinţă sau conjucturi social Histrioni sadici ai acelor cauze IDEALURI Dictatori în domenii diverse tirani fanatici  posesivi extremişti fundamentalişti Obsedaţi maniacal criminali sau genialoizi  Şi pe toţi îi emană îi determină familia mediul şcoala viaţa MULŢIMILE.  Stupid este că poţi învăţa din timp despre acest mod de a FUNCŢIONA al psihicului uman, în greoiul itinerar de la cel ÎNNĂSCUT, PRUNCUL- animal SPLENDID debarcat din „ paradisul” oceanului placentar (...) – din cunoaşterea istorică, sau dintr-un simplu manual de criminalistică...Ori vreun tratat de psihiatrie, însă cei mai mulţi or să afle de singuri CINE SUNT EI, cine eşti TU, cel adevărat,  cu egoismul  instinctiv, fricos, protector şi  de faptz mereu AGRESAT de frustările  RĂULUI LUMII Iar Alter Egoul este agravant întru duplicitate, schizofrenizare, alienare, înnebunire.

Cumva răul de lume, ca simptom, este răul de sine, al unei imorale deveniri..Iar în lumea artelor, cum s-a spus, „ omul este stilul”:  omul este opera.

Verbul fiinţei, al EXISTENŢEI, formulat, conform bibliei ebraice, lui Avraam, al DEVENIRII, „ „ eu sunt cel ce sunt devenind, eu sunt cel ce devine”, ( cf. unui filolog modern evreu) – este al suferinţei în umanitate; prin aceea că Omul nu poate DEVENI de unul singur ci doar va fiinţă socială, aşadar DEVENIREA sa ca CEL CE ESTE, prin ceea ce crede că este ( ATITUDINE RELIGIOASA! Din Sinea- Sinele ID-ului entitar) Aşadar vom regândi dualismul ca manifest vital atât în INDIVID ( in-divid!) – cât şi în MULŢIMEA-OM, sau OMUL-MULTIME, pluratitatea.

Elohim  tradus corect este o entitate plurală. Dacă omul este opera ( şi este, prin devenire) – el este, poate fi şi opera ratată...Omul este, cum a FOST învăţat, CREATURA, opera LUI DUMNEZEU. Dar este şi Fiul lui Dumnezeu, şi Fiul Omului.

A deveni nu are cum depinde exclusiv de om, aşadar libertatea este utopia sa abolută, cea mai tragică, existenţa umanului condiţionată ca DATUM ( arhetip, program genomic).

A deveni? ...Deinde vivere, puoi filosofare ! Experimentă, desigur, însă a nu uita că suntem Experimenul marelui necunoscut, şi al Mamei Natura, ca „ feminitate” necesară Actantului inseminator...