|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
EDITORIAL EUROPA SĂ SE RUŞINEZE DE RĂDĂCINILE POPORULUI NOSTRU!
Maria Diana Popescu, Agero
Ca să nu ramīnem de căruţă, imaginea noastră a fost transmisă deformat la curtea Europei, a fost scrobită la manşete şi la gulere, a fost machiată şi coafată. Pe līngă alte argumente, istoria ne conferă poziţia de stat european de drept, deşi instituţiile europene se comportă cu noi la fel ca şi cu o ţărişoară din fundul Africii. De fapt, europenizarea noastră ar trebui să īnsemne o recunoaştere a statutului pe care l-am avut dintotdeauna, nu un pretext de cotizanţă şi de (re)activare a unor biruri mai vechi. Īnainte de aderare ar fi trebuit să se negocieze la sīnge toate detaliile de aşezare la masa oficială cu Europa instituţională. Altele sīnt problemele pe care le-a creat această europenizare falsă, nicidecum imperativul unităţii īmpotriva primejdiilor mondiale.
Am aderat de fapt la un program care nu ne spune clar īncotro ne ducem, cīt ne costă mersul la acest circ de talie, nici ce se va petrece cu ţara noastră, din perspectiva viitorului apropiat. Europa a impus o uriaşă piaţă, un tīrg neloial pentru fiecare stat, de la produse la producător şi consumator, a creat un cadru legal mai puţin clar, dar pertinent instituţiilor sale, exagerat pe alocuri, deloc benefic progresului nostru economic şi social. Sīntem o ţară de hiper/supermarcheturi, de moluri şi de sedii ale filialelor băncilor europene; cam şapte filiale pe cartier. Potrivit acestor imagini artificiale unul din cinci romāni ar trebui să fie miliardar, iar restul să trăiască bine, vorba dusă a campaniei electorale.
Sīnt şi iniţiative bune venite din afară, dinamica lor este necesară, dar trebuie mare atenţie ca să nu devină browniană, să nu fim călcaţi prea tare pe rădăcini. Europenizarea nu a venit ca un factor procoagulant, care să regīndească, să reinventeze nivelul de trai bazat pe principii ale demnităţii umane, ci a venit ca un factor antiagregant, cu reţete legislative, economice şi sociale gata plămădite pentru bucătăria romānească, de aşa manieră īncīt produsul lor să se pīrguiască īn graniţile noastre strămoşeşti. Noi nu mai avem niciun fel de merit, decīt acela de brutar care porţionează aluatul la comandă şi cotizează la coacerea colacilor europeni, de fapt punīnd umărul la o curea de transmisie, care se mişcă īn sensul stabilit de Europa. Mai multe ţări membre au devenit sceptice īn autoproclamata capacitate a UE de a īnlătura urmările dezastruoasei crize. Uniunea nu ne-a furnizat nici garanţii sociale, nici bunăstarea materială promisă. Nu le pasă că ne hrănim cu iluzii, cu şomaj, cu tolerarea jafului la care este supusă economia ţării, cu sărăcire, cu un ritm alarmant de degradare a vieţii, cu politicieni incapabili de reformă, cu lipsa respectului pentru drepturile cetăţeanului.
Aşadar, europenizarea nu răspunde cu prioritate la nevoile sociale, nici nu oferă un model de salt calitativ al vieţii. Direcţia īn care ne-am angrenat tot mersul nostru legendar trebuia bine gīndită şi cu mult timp īnainte, altfel nu am fi fost nevoiţi să acceptăm viziuni libere şi de suprafaţă. A trebuit să intrăm īn criză şi să constatăm pe visteria noastră ce īnseamnă să accepţi soluţii haotice cu bătaie scurtă. Īn sīnul societăţilor a avut loc un fel de implozie, omenirea trăieşte īn panică. Manevrele politicianiste - planuri păguboase ale puterilor lumii, au produs confuzii nu doar ideatice, ci şi cīt se poate de practice. Aşa se face că īn momentul de faţă am intrat īn criza de proporţii care nu ne aparţine. Nu mi se pare corect să evacuezi valorile spirituale naţionale şi să le īnlocuieşti cu cele ale altor popoare pentru că sīnt considerate cool. Multe state din Uniune ţin să-şi conserve valorile de patrimoniu, să le promoveze cum ştiu mai bine, noi trăim īncă euforia de după 1989, mergīnd pe premisa că ce e de după graniţă e mai bun. Fals, deşi consider că e necesar să găsim o cale, pe care, noi, ca naţie să ne deplasăm constructiv, dar să ne păstrăm identitatea, īn contextul mondial, īn care ni s-a dat brīnci.
Nu putem trăi nici cu nostalgia trecutului, nici nu mai putem scoate costumele populare şi opincile din lada de zestre a strămoşilor, trebuie doar să le facem să strălucească īn muzee, să găsim modalităţi demne prin care să ademenim Europa să vină la noi acasă şi să se ruşineze de rădăcinile spirituale paşnice şi sănătoase ale poporului nostru, care nu ne īmpiedică să ne uităm spre viitor. Avem nevoie de programe de impact, dar nu e cazul să confundăm megalomania din afară drept realitate empirică. Singurul răspuns pe care Uniunea īl poate da este că nu reprezintă o şansă pentru popoarele Europei, ci un spaţiu de confruntare şi de exploatare, un uriaş aparat economic, menit să centralizeze controlul.
Diana Popescu, Agero, Stuttgart
|
|
Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
