Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

EXERCIŢII DE VIZIONARISM

sau TRATAT DE SCLAVIE  FUTUROLOGICĂ

EDITORIAL, Maria Diana Popescu, Agero

 Importăm masiv īn ultima vreme, de la limbaj şi cutume ale altor popoare, la tehnologie şi zarzavaturi; importăm chiar tulpini de viruşi, teoretic, şi vaccinuri īn mod obligatoriu, practic, pentru cīte o comandă de gripă. Aşa prevede protocolul īntre părţi; importăm plăgi pentru structura de rezistenţă psihică a omului contemporan. Iată cum se produce o trădare, o falsificare spirituală a sa. Agresiunea, clar, se simte şi se resimte. Importul de tehnologie este măcar inerent, necesar şi benefic, pentru raţiuni de evoluţie şi dezvoltare, deşi atrofia relativă a laturii tehnologice romāneşti este o constatare tristă, īn special pentru că pregătirea teoretică există, Slavă Domnului!, la noi. Minţile romāneşti sīnt la mare căutare īn tīrgurile internaţionale de sclavie modernă. Pentru că am adus vorba de sclavie, ordinatorul (sic!) nostru cel de toate zilele a devenit pentru mulţi dintre noi teritoriul pe care evadăm ca stăpīni şi sclavi din lagărul de tristă vieţuire. Lui Platon nu i se mai poate reproşa aproape nimic, pentru că foarte mulţi contemporani se folosesc de virtual pentru a evada din Peştera prezentului.

   Cīt de frumos descrie şi Socrate firea umană īn privinţa aceasta: „iată mai mulţi oameni aflaţi īntr-o īncăpere subpămānteană, ca īntr-o peşteră, al cărei drum de intrare dă spre lumină, drum lung faţă de lungimea īntregului peşterii. Īn această īncăpere ei se găsesc, īncă din copilărie, cu picioarele şi grumazurile legate, astfel īncāt trebuie să stea locului şi să privească īntr-o singură direcţie, fără să-şi poată roti capetele din pricina legăturilor. Lumina vine de sus şi de departe, de la un foc aprins īnapoia lor; iar īntre foc şi oamenii legaţi este un drum aşezat mai sus, de-a lungul căruia, iată, e zidit un mic perete, aşa cum este, să zicem, paravanul scamatorilor, pus dinaintea celor ce privesc, deasupra căruia īşi arată ei scamatoriile”. Indispensabila utilizare la domiciliul nostru a ordinatoarelor, a camerelor video, căştilor şi microfoanelor, care ne ţin conectaţi prin cabluri şi legături cu toate informaţiile de pe meridianele lumii, mă determină să afirm că avem de-a face cu o nouă estetică de viaţă, care sugrumă realitatea, una profeţită cu milenii īn urmă. Sīntem aproape cu toţii tributari realităţii virtuale, pentru că ea ne īnlesneşte o altă percepere a realităţii de afară.

   Aşa cum ochelarii, lentilele de contact sau cele cosmetice, aparatele auditive, protezele de tot felul, stimulatoarele cardiace, stenturile, au fost asimilate de omul cu nevoi, tot la fel, nanotehnologiile şi ingineria neuronală se vor constitui īntr-un viitor nu foarte īndepărtat īn extincţii ale inteligenţei naturale a omului şi ale libertăţii lui. Virtualul este, de ce nu?, un implant, o extincţie ataşată īn nume propriu. Memoria ordinatorului include, este inclusă şi īn memoria noastră. Este extinderea inteligenţei naturale cu cea artificială. Iată-ne, deci, hibrizi, īncrucişări de biologic şi tehnologic. Mai tīrziu vom deveni poate nişte coduri genetice sau corpuri fără organe, potrivit imaginaţiei lui Antonin Artaud.

   Aşa cum lui Heidegger nu-i este clară deosebirea dintre peşteră şi lumea de afară, nici fiinţa postumană, proclamată de cercetătoarea şi scriitoarea americană Donna Haraway, nu trebuie să se mīnie pe Platon, care vorbeşte īn „Mitul peşterii” despre „domeniul vizibilului şi al inteligibilului”, despre „sucirea” sufletului īn drumul său spre luminare şi mai ales despre o „artă a sucirii”. Iată cum Platon a luat-o īnaintea tuturor, cu proiecţia  unor viitoare perspective. Lumea virtuală ne face să uităm de omul clasic, şi să acceptăm vrīnd-nevrīnd starea de „fiinţă postumană”; să ne asumăm un nou tip de identitate postmodernă, identitatea cyber, care propune restrīngerea elementelor de genotip singular, a capacităţilor intelectuale, psihice şi fizice şi īnlocuirea lor treptată cu cele electronice, programabile, autoconfigurabile, chiar nemuritoare, afirmă autoarea. Relevantă este şi relatarea acad. Gheorghe Păun, matematician, membru al Academiei Europene, din interviul acordat revistei noastre. „Īl putem invoca aici şi pe  F.J. Tipler, cu a sa mult controversată dar coerentă carte „Fizica nemuririi” (titlu complet: „The Physics of Immortality. Modern Cosmology, God and the Resurrection of the Dead”) aparută īn 1994 la editura Doubleday, New York,  care „demonstreaz㔠pe solide baze teoretice că viaţa eternă va exista īn punctul omega din fizică, anume, īn forma informaţională, existenţe virtuale īn memoria unui calculator cosmic, infinit, īn care fiecare om plus toate ipostazele sale posibile vor dăinui pentru totdeauna alături de toţi cei pe care i-a cunoscut omul acela şi de toate ipostazele lor posibile. Nu-mi cereţi detalii, am citit mai de mult timp cartea, la vreo doi-trei ani după ce ea a apărut, şi m-a speriat, pentru că tocmai īn vremea aceea apărea şi conceptul de viaţă artificială, ca extensie a noţiunii deja clasice de inteligenţă artificială. Iar viaţa asta artificială (conceptul era lansat la Institutul pentru Studiul Complexităţii de la Santa Fe, New Mexico, SUA, şi a dat naştere la reviste, serii de conferinţe, grupuri de cercetare) nu voia altceva decāt să simuleze viaţa (lasă că nici aici teoreticienii, ca să nu spun matematicienii-informaticieni, nu s-au īnţeles: ce este viaţa, ce distinge viul de ne-viu, cu ce e un virus real mai viu decāt un virus informatic, etc., etc.) pe calculator. O pregătire pentru popularea punctului omega? Pentru trecerea de la oameni-substanţă la oameni-informaţie? Să convenim că poate fi şi aşa şi să revenim la numere...”

   Aşadar se pregăteşte reinventarea omului şi a inteligenţei artificiale şi, odată cu aceasta, perspectiva unor „hărţi ale controlului şi ale identităţii sale, prin proceduri şi decizii electronice.” Adică se dă un enter acolo şi gata am eliminat adversarul şi l-am depus la banca de date a unui uriaş ordinator cosmic. Şi timpul morţii va fi scurtat, spun futurologii. Acestea toate īnseamnă construcţie, dar şi deconstrucţie, progres dar şi „regres antiumanist”. E hazardat să emit ipoteze asupra viitorului, pentru că viitorul omenirii este o chestiune ştiinţifică, ea depinde de contextul internaţional, de ceea ce se pune la cale īn laboratoare secrete.

Maria Diana Popescu, Agero

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com