|
Exodul
Venera E.Dumitrescu-Staia
Canada
Impresii si pareri personale in FORUM
Nu, nu este vorba despre EXODUL din Biblie, este vorba de Exodul
trait în zilele noastre, ale secolelor XX-XXI, si în special ma
refer la ultimii 15 ani, de când "portile" Occidentului au fost larg
deschise TUTUROR VIETUITORILOR, indiferent de nationalitate, culoare
sau confesiuni religioase. Sunt tari precum Canada si Statele Unite,
care prin legile lor fundamentale, au fost si au ramas tari de
IMIGRATIE. Mai sunt si tari din Vestul Europei, care au admis
imigratia, dar nu cu aceleasi DREPTURI si OBLIGATII ca în America de
Nord. Întrebarea care-mi apartine si nu numai mie, de ce aceasta
"avalanse" a emigratiei? De ce oamenii vor sa-si paraseasca tara,
pamântul pe care s-au nascut, si nu în cele din urma, si-au parasit
familia, bunici, parinti, multi si copiii? Raspunsul este unanim si
simplu: pentru ca vor sa traiasca "liberi în cuget si-n simtiri",
BANUL constituind însa marea tentatie, sperând ca pot sa "câstige
mult, muncind putin". Realitatea este însa cu totul alta.
Nu vreau sa abordez pe larg ISTORIA IMIGRATIEI care este vasta, ma
voi limita însa la începuturile ei TRAGICE, care a început între
anii 1840-1860, când mai mult de 30 mii sclavi afro-americani,
dornici de a scapa din conditiile sclavagiste, au folosit o retea
secreta de evaziune, folosind caile ferate clandestine dintre
Statele Unite si Canada. Existau santiere secrete, ascunzisuri, care
faceau legatura între aceste doua state, sperând la O VIATA LIBERA
SI UN TRATAMENT OMENESC.
Primele colonii au fost constituite din sclavi negri, iar când
americanii albi au luat armele reclamând independenta, britanicii au
promis pamânt si provizii tuturor celor care alegeau domiciliul în
coloniile engleze. "Loyalistii albi" însa, cei credinciosi
britanicilor, au primit pamântul cel mai fertil, în timp ce
refugiatii negri au fost aruncati la marginea oraselor si oraselelor
locuite de albi.
În 1734, la Montréal, a izbucnit un mare incendiu care a distrus
multe edificii, printre care si resedinta Monseniorului
FRANCHEVILLE. Sinistrul nu a fost de origine accidentala, cum s-a
pretins, autorul fiind un sclav negru, anume Marie-Joseph ANGÉLIQUE,
drept protest CONTRA SCLAVAGISMULUI. Urmarea a fost ca acesta a fost
condamnat la moarte pe rug, dupa ce a fost spânzurat.
Am relatat o foarte mica incursiune din trecutul trist al DORINTEI
DE ELIBERARE si LIBERTATE ale celor care au trait si mai traiesc în
tari unde înca exista DICTATURA, pentru ca sa ajung în zilele
noastre, constatând cu consternare ca înca exista EXPLOATATORI si
EXPLOATATI, ca înca exista un SCLAVAGISM, dar i se zice MODERN,
desigur în pas cu vremea... Relatez aceasta realitate, întrucât si
la ora actuala, exista în Canada, si nu numai, retele întinse de
traficanti de "carne vie", droguri, etc., în care sunt implicati si
unii indivizi care lucreaza în Departamentele de Imigratie,
facilitând preponderent, intrarea celor din tarile "lumii a treia"
sau tarile din Estul Europei, cu "promisiuni" pentru o viata "mai
buna, libera si independenta", unde DREPTURILE OMULUI SUNT
RESPECTATE. Dat fiind însa ignoranta si dorinta de a supravietui,
"carnea vie" este indusa în eroare, nu sunt informati legal si real
despre DREPTURILE si OBLIGATIILE pe care ar trebui sa le aiba în
aceasta tara, motiv pentru care îi obliga sa lucreze LA NEGRU, cu
sume infime, fara a li se acorda drepturile legale umanitare,
obligându-i sa practice PROSTITUTIA sau TRAFICUL DE DROGURI, prin
intermediul si amenintarea proxenetilor, sau sa lucreze în conditii
inumane, fiind obligati sa se ascunda. În consecinta, apar reactiile
"animalice", omorând la drumul mare, incendiind, distrugând
magazine, atacând de cele mai multe ori persoane nevinovate.
Exemplele ar fi multe de dat, cel putin cele întâmplata în ultimii 5
ani, cu tragediile din Londra, Spania si în ultimul timp Franta. Din
"fericire" în Canada, înca nu s-au manifestat în massa "clasa celor
nemultumiti" pentru ca avem si noi "falitii nostri pe ici, pe colo,
prin partile esentiale" (dixit Caragiale), dar aceasta nu înseamna
ca nu exista focare care din când în când îsi manifesta
nemultumirile, prin reactii antiumane...populatia pasnica traind sub
teroarea acestor "gangs"-uri bine structurate, a caror vârsta
predomina între 24-30 ani, indivizi refractari la legile statului,
adevarati "târâie brâu", multi dintre ei refuzând încadrarea,
preferând furtul, traficul, dezordinea, pâna la urma trezindu-se în
puscarii sau case de corectii, încercându-se reabilitarea lor.
Chestiunea este foarte serioasa si nu e de glumit. Multi se vor
întreba, poate, care este secretul Canadei reusind în buna masura sa
încadreze acesti "invadatori"? Pot raspunde ca politia este foarte
bine structurata, dar ca nu întotdeauna poate face fata la avalansa
razvratitilor, însa oricum, fata de alte tari capitaliste putem fi
mândri. Ca o simpla observatoare a fenomenului IMIGRATIEI, am
constatat ca în cei 35 de ani situatia era cu totul alta si anume:
începând cu anul 1972 în Canada exista Legea prin care se putea
emigra numai în anumite situatii si anume: 1) ÎNTREGIREA FAMILIEI,
adica parinti la copii si invers; 2) REFUGIAT POLITIC; 3) REFUGIU
ECONOMIC; 4) VIZITE LA FAMILIE.
Câteva explicatii: 1) În cazul întregirii familiei, rezidentul
permanent trebuia sa aiba cetatenia canadiana, care în acel an se
primea la 5 ani, timp în care nu puteai parasi teritoriul, altfel se
scadea din perioada respectiva (în prezent sunt 3 ani). Rezidentul
permanent care solicita un alt membru al familiei directe, era
obligat sa aiba un serviciu permanent, cont în Banca de cel putin 20
mii$, sa nu fi fost membru PCR si sa nu fi facut parte din
organizatii subversive. La toate acestea, se completa o Declaratie
prin care rezidentul GARANTA existenta noului venit, pentru o
perioada de 10 ani, guvernul neacordând nici un drept acestuia din
urma. În Canada acest demers se numeste PARENAGE.
2) Ca refugiat politic, trebuia declaratie ca nu a fost membru PCR,
ca a facut închisoare sau ca, pur si simplu, era tracasat de
organele securitatii, toate aceste declaratii sub semnatura, în caz
contrar, era expulzarea. 3) Ca refugiat economic, dovada ca nu aveai
din ce trai, datorita obstructiilor politice si economice. 4) Pentru
Vizita la familie sau prieteni, erau absolut necesare urmatoarele:
Scrisoare de garantie din partea familiei primitoare sau a tertei
persoane, ca vizitatorul nu ai facut parte din organizatii
subversive, ca nu ai fost membru PCR, primitorul garantând sejour-ul
pe o perioada de pâna la 3 luni; în plus trebuia prezentat la
Ambasada Canadei din Bucuresti, posesia biletului de avion A.R. cu
data certa de înapoiere în tara. La sosirea în Canada, la Postul de
granita, se semna o declaratie, prin care NU aveai dreptul sa
participi la manifestatii sau tulburarea linistei publice sub orice
forma ar fi fost ea.
Fata de cele expuse mai sus, fiecare dintre noi cunoaste schimbarile
intervenite dupa 1990, datorita deschiderilor granitelor, a
mondializarii, a liberei circulatii, a lucrului în spatiul european,
unele tari renuntând la vizele de intrare. Întrebarea mea este
urmatoarea:
De ce acceptam o IMIGRATIE MASIVA, (exemplu Canada, are în plan pe
2006 primirea a 10 mii imigranti) atâta vreme cât guvernul nu este
capabil sa asigure familiei întregi, sau individului, necesitatile
de prim ordin, primordial locuinta? Este bine sa se stie, ca exista
înca multe persoane "fara domiciliu fix", altii care traiesc în
camine de tranzit, sau pe la prieteni si rude, iar altii care nu au
nici un acoperis, traiesc din ajutor social, comit infractiuni,
pedepsite de lege cu închisoare, acestia preferând sa stea în
închisoare 3-6 luni, chiar un an, unde viata lor este mult mai buna
decât a itinerantilor si chiar a celor care traiesc cu un minimum de
salariu sau pe Ajutor social, salariul minimum fiind între
15-20mii$"an. E bine sa se stie ca un detinut din închisorile
Canadei, costa 125$"zi, având la dispozitie televizor, sali de
antrenament, jocuri, telefoane, ba poate sa-si completeze si
studiile.
Ceea ce s-a petrecut în Franta în ultima luna si despre care am
scris un articol pe FORUM, este vorba nu numai de o imigratie
clandestina, este vorba de a doua, a treia generatie care s-au
nascut în Franta si nu au fost nici educati, nici îndrumati spre
meserii care sa-i motiveze pentru a exista într-un mod decent,
omenesc. Si nu este vorba numai de Franta, sa luam si exemplul
României, în care tineri cu studii superioare, trebuie sa traiasca
cu un salariu mediu de cel mult între 200-300$"luna, din care
trebuie sa-si asigure chiria, întretinerea, hrana si eventual o
îmbracaminte decenta. Rezultatul e clar! au ales calea imigrarii, cu
atât mai mult cu cât propaganda Occidentului si mai cu seama a
Canadei, le ofera "luna cu soarele", dar când ajung locco,
realitatea este cu totul alta si de cele mai multe ori tragica.
Exemplele ar fi infinite de tragediile pe care le-am vazut, auzit si
le constat zilnic. Si atunci CE-AR FI DE FACUT? Multe! Ca simpla
observatoare, sau daca as fi "Prim ministru sau Presedinte de tara
dezvoltata", dispusa sa atrag emigranti, primordial ar fi o
obligatie SINE QUA NON, ASIGURAREA unui domiciliu decent. Ministerul
Imigratiei, obliga familia sau individul care solicita emigrarea sa
posede o suma de bani pentru a fi acceptat, care variaza între 5-15
mii$Cd., atât cât se presupune ca o familie sau un individ sa-si
poata asigura o chirie, hrana si îmbracamintea pe un an de zile. Dar
cum "socoteala de-acasa, nu se potriveste cu cea din târg" - si
orbiti de noutatile din LUMEA NOUA, încep sa cheltuiasca banii,
confundând de cele mai multe ori valoarea LEULUI cu dolarul
canadian, cumparând aparatura electronica, îmbracaminte "griffata",
ba altii chiar si masina, fie ea si la "second hand", nestiind ca
asigurarea, întretinerea si benzina costa, neglijând total faptul ca
banii agonisiti în tara, datorita unor vânzari chiar de apartamente
sau pamânturi agonisite de parinti, în lumea CAPITALISTA pot zbura
peste noapte daca nu exista un calcul si o ordine în bugetul
personal. Concluzia? se solicita Ajutorul social si se lucreaza la
negru, de cele mai multe ori Diplomele din tara fiind puse în rama,
drept amintire...
Lipsa unei analize profunde a emigrantului, care crede ca "tot ce
zboara se si manânca", este ca se lasa în voia soartei, ajungând la
Aeroport cu valizele în mâna, dar nestiind unde vor dormi seara.
Unii favorizati ai soartei, s-au mai orientat din tara si cu
ajutorul internetului au abordat Agentii de locatie, motiv pentru
care au avut unde sa-si buna bagajele si capul sa doarma în primele
zile, dar foarte multi au avut surprize datorita conditiilor, de
multe ori prea costisitoare fata de bugetul ce-l posedau, ori
apartamente insalubre, deci nelocuibile. Dar, HANDICAP-ul cel mai
mare este cel al limbilor, în special în provincia Québec, unde
bilingvismul este oficial. Multi sunt capabili sa vorbeasca una din
limbi, engleza sau franceza, dar foarte putini sunt cei care cunosc
PERFECT - adica scris, citit, vorbit, în cazul nestiintei,
cercetarea pentru job si angajarea pentru o functie "onorabila" cu
un salariu mediu între 30-35 mii$"an, este f.grea, daca nu
imposibila.
Fata de aceste constatari si observatii personale, ajung la
CONCLUZIA ca primordial Guvernele nu trebuie sa incite si sa "îmbete
cu apa de izvor" doritorii de emigratie, dimpotriva sa fie cinstiti
si realisti fata de situatia de fapt, iar în propaganda care se
face, sa se arate adevarata realitate si nu în cele din urma
acceptarea sa fie bazata pe fapte reale si nu pe declaratii sub
simpla semnatura. Necunoasterea perfecta cel putin a unei limbi
straine constituie marele handicap pentru majoritatea emigrantilor.
Nu vreau sa descurajez eventualii neo-canadieni, dar nici nu vreau
sa încurajez "aventura", care de cele mai multe ori este trista, dar
adevarata si de asemenea sa nu minimalizam relatiile COPII-FAMILIE,
care sunt întrerupte pentru o perioada, mai mare sau mai mica, în
functie de adaptare si realizarea celor sositi în Lumea Noua, care
de multe nefiind pozitiva, se ajunge la stress si depresiuni grave.
La ora actuala în Canada aproximativ 80% din populatie sufera de
depresiuni psihice, tocmai datorita conjuncturii politice si
economice actuale, al stress-ului, datorita incompatibilitatii
individului, separarea brusca de cei de-acasa, cheltuieli facute pe
telefoane si nu în cele din urma sacrificiile pe care înca le fac
parintii din tara, care în dorinta de a-si ajuta copiii, pe
meleaguri necunoscute, chipurile pentru o viata mai buna, se vad
obligati sa vânda si ce le-a mai ramas, ca sa le trimita dolari
celor plecati în "aventura". Este absurd, este de neconceput! Si
atunci ce-i de facut?
În încheiere, eu cred ca guvernele tarilor care încurajeaza
emigrarea tineretului sau lucrul dezonorant în alta lume, sa fie
admonestate de catre ONU obligându-i sa-si rezolve problemele
interne, asigurând-le loc de munca dupa absolvirea facultatii, si de
asemenea guvernele tarilor care accepta emigrarea, sa fie obligate a
asigura locatia si locul de munca, în cel mult 6 luni de zile de la
sosire. Chestiunea emigrantilor ilegali, este o problema mult mai
ampla si spinoasa, pe care nu intentionez, deocamdata, s-o abordez.
Doresc ca eventualii cititori ai acestui mesaj sincer, realizat
datorita propriilor mele constatari, sa contribuie cu sugestii reale
si traite, pentru ca numai printr-un dialog deschis si sincer, fara
insulte sau contradictii nefondate, putem contribui la o VIATA
NORMALA SI DECENTA PENTRU VIITOARELE GENERATII.
DOCENDO DISCIMUS (Învatându-i pe altii, învatam si noi).
FABER EST SUAE QUISQUE FORTUNAE (Fiecare îsi faureste singur
norocul), la care eu mai adaug - CE-SI FACE OMUL CU MÂNA LUI, NICI
DRACU' NU-I DESFACE!
Venera E.Dumitrescu-Staia
|
