|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Mircea CĂRTĂRESCU
Comentarii de la cititori la subsidiar Grafica de Roca
Mircea Cărtărescu: „În timpul studenţiei am încremenit de uimire când l-am văzut pe un coleg - care-avea să devină peste ani un distins şi respectat intelectual - ieşind dintr-o librarie cu nu mai puţin de cinci cărţi ascunse sub camaşa." „De ce naiba ai făcut asta?", l-am întrebat cu oroare, nevenindu-mi să-mi cred ochilor. „Mai dă-i în mă-sa", mi-a răspuns zâmbind şmechereşte, „decât să le cumpere vreun tâmpit, mai bine le şutesc eu...".
După mulţi ani, în străinatate, am văzut iarăşi, cu ochii mei, una dintre cele mai cunoscute personalităţi ale literaturii române de azi furând, pur si simplu, un obiect vestimentar dintr-un magazin. Am văzut şi alte persoane publice umplându-şi, în fiecare dimineaţă, geanta cu kilograme de sandviciuri şi prăjituri de la micul dejun al hotelurilor unde erau cazate, ca să le ajungă pentru toată ziua. „Mai dă-i în mă-sa de occidentali, că au de unde să plătească", îmi şopteau văzând că mă uit la ei.
Nu-i vorba aici de scriitori sau de oameni de cultură. Ce vreau să spun e că genul de infirmitate morală care-ţi permite să furi (şi mai departe să înşeli, să violezi, să ucizi), nu cunoaşte la noi frontiere de statut social sau de cultură, aşa cum nu ţine de etnie, de sex, de confesiune religioasă sau de orice alte distincţii între oameni. Ţne, de fapt, de o lipsă endemica de civilizaţie, care la rândul ei arată paragina întregului nostru sistem educativ. O educaţie dezastruoasă, o lipsă de principii morale şi de valori pe care să le transmitem mai departe fiicelor şi fiilor noştri ne-a transformat în ochii lumii într-un popor de barbari, de hoţi şi de ucigaşi, aşa cum noi înşine, exasperaţi de monstruozităţile pe care românii le comit zilnic în lume şi acasă, am ajuns să ne considerăm.
Familia românească a dat faliment ca instanţă formatoare: copiii sunt tot mai lăsaţi de izbelişte, la jocuri video, la televizor şi pe stradă. Şcoala românească îşi propune, pare-se, să te scoată un soi de Leonardo da Vinci, doctor în toate ştiinţele şi artele, dar nu să facă din tine un om întreg. La sfârşitul ei poţi şti, eventual, diferenţa dintre un atribut şi un complement, dar nu şi diferenţa dintre bine şi rău. Masa românilor cinstiţi e umilită zilnic de noile dovezi de barbarie pe care ziarele străine ni le vâră sub nas: noi furturi, noi violuri, noi crime, noi înşelăciuni. Cutare boxeri din lotul olimpic au furat căciuli şi mănuşi în America, cutare bestie a violat la Roma o femeie care ulterior a murit. Cutare poliţist şi-a omorât nevasta. Aflăm despre trafic de carne vie şi de droguri, de fraude pe internet, de ce cu mintea nu gândeşti, şi peste tot vinovaţii se dovedesc a fi fost români.
E un nou val de ticăloşie şi murdărie după cel de după Revoluţie, când Germania şi alte ţări vestice au fost îngrozite de bandele de hoţi şi spărgători români. Să nu ne înşelăm singuri spunându-ne: lasă, că şi la ei sunt şi crime, şi furturi, şi mafie, şi corupţie. Adevărul e că infracţionalitatea românească (şi, în consecinţă, imaginea oribilă a noastră în lume) cunoaşte un nou vârf lunile acestea, tocmai când lucrurile păreau că se îndreaptă spre bine.
De doi-trei ani încoace sperasem şi eu că mizeria morală pe care-o pompam spre Occident e pe cale de dizolvare. După hoardele puse pe răutăţi din anii '90 au urmat valuri de emigranţi cinstiţi, oameni simpli şi muncitori, pentru care am o mare stimă şi o la fel de mare compasiune. Nu mă mai aşteptam la recrudescenţa criminalităţii din partea noastră şi la răspunsul şovin din partea lor. Şovinismul există oriunde se-ntâlnesc două culturi, e o realitate tristă a vieţii omeneşti. Este partea de vină a localnicilor în confruntarea cu „veneticii", e treaba lor şi păcatul lor.
Ce mă întristează pe mine la culme e că redresarea noastră pare să fi fost o iluzie, că nu ne potolim, că răul pare să fie endemic în noi. Că dovedim mai departe că structura noastră morală e şovăitoare, permisivă, pentru ca educaţia de-acasă şi din învăţământ nu şi-au făcut datoria de a ne transforma în persoane morale. De sus până jos, între academicieni, ca şi între oamenii simpli, întâlneşti inşi care parcă n-au avut părinţi sa le explice diferenţa dintre bine şi rău, care parcă n-au mers la şcoală, pentru care nu există adevăr şi dreptate, care judecă lucrurile în funcţie doar de interesele lor de moment. Conştiinţa acestor barbari ce trăiesc printre noi, oameni politici, artişti, muncitori, ţărani sau prostituate, nu contează, le permite să comită orice oroare, numai să le fie lor bine. Lor nu pare să le fi spus nimeni cuvintele pe care mama mi le repeta aproape zilnic în copilărie: „Cel mai ruşinos lucru de pe pământ e să iei chiar şi un capăt de aţă care nu e-al tău".
Să nu ne păcălim pe noi înşine. Problema imaginii noastre în lume nu sunt nici ţiganii, nici câţiva sceleraţi care fură, ucid şi violează, nici şovinismul italienilor sau al englezilor. E falimentul nostru moral, e lipsa cinstei şi a corectitudinii din obişnuinţele noastre de fiecare zi. Decăderea noastră ca popor, vizibilă în sfera politică în interior şi-n imaginea noastră mai rea ca oricând în afară, este produsul absenţei frânelor morale la un număr copleşitor de români, victime ale unei lipse cronice de educaţie.
Mircea CĂRTĂRESCU 2 Noiembrie 2007
Îi mulţumesc domnului Mircea Cărtărescu pentru acceptul de a publica în revista noastră. George ROCA Redactor AGERO
------------------------------------------- -- Formular: Părerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?:felicitări şi comentariu 2. Tema / articolul / autorul:FALIMENTUL NOSTRU MORAL / Mircea Cărtărescu 3. Numele si prenumele Dvs.: Constantinescu, Adrian 4. Adresa Dvs. E-mail: const46@yahoo.de 5. Numarul Dvs. de telefon (fix): 6. Numarul Dvs de telefon (mobil): 7. Textul mesajului Dvs. Ieri seară, deschizând pagina de web a lui "agero-stuttgart" şi văzând numele autorului - MIRCEA CĂRTĂRESCU precum şi fotografia sa, am rămas blocat! Multi autori şi multe articole au apărut pe acest site, dar o personalitate de talie internaţională precum domnul CĂRTĂRESCU cred că nu a fost încă! S-ar putea să ma înşel! Dacă m-am înşelat, dacă am greşit, vă rog corectaţi-mă. Căci "errare humanum est"! Bravo colectivului redactional (şi de conducere), triumviratul Hetco - Roca - Cuc, pentru aceasta extraordinară performanţă. Şi ... cum se zice, la mai mare! In ceea ce priveste articolul în sine, tema tratată, asa este, precum zice dumnealui. Chestia cu educaţia + instrucţia copiilor, teenegerilor şi studenţilor este însă o problemă nu numai a românilor, ci şi a euro-occidentalilor. In RFG există, cred, peste o sută de universitaţi şi politehnici. Institute serioase însă, cu valoare reală pentru viitorul tânarului absolvent, nu ştiu dacă sunt vreo 20 - 30 dintre ele. Iar şcolile primare şi mijlocii în proporţie de 30% - 40% sunt adevărate viespare de scandaluri şi altele de acestea. Am auzit că sunt profesori, învăţători, care au devenit bolnavi psihici din cauza stressului din şcoli. Cam asta ne-a adus mişcarea tineretului francez şi vest-german de la 1968 încoace. "Voi batrânilor, duceti-va dracului cu mentalitatile voastre invechite, degenerate, dictatoriale si naziste". Lăsaţi-ne pe noi [ tinerii], în libertatea noastrü câstigatü cu sânge şi sudoare. In paranteză fie spus, libertatea a fost câştigată cu sânge şi sudoare nu de tinerii de la 1968, ci exact de bătrânii pe care-i stigmatizau în anii 68. Priviti ce se întâmplă în Franta la Paris, în Danemarca la Copenhaga, pe stadioane în timpul campionatelor internaţionale sau a cupelor, etc. Sunt găşti care de abia asteapta un prilej ca să se ia la bătaie, indiferent cine cu cine. Ca şi-n România de altfel.
A. Constantinescu Germania ------------------------------------------- -- Formular: Părerea -------------------------------------------
Stimati domni, întâi de toate apreciez ca fiind stranie mirarea unui comentator al articolului în cauza (mai sus), că domnul Mircea Cartarescu publica şi în Revista AGERO! Este drept ca nimeni - dintre cei a căror opinie merita a fi luată în considerare! - nu a contestat, vreodată, valoarea personalitătii d-lui Mircea Cărtărescu ca fiind stralucitoare în constelatia culturii românesti, ba chiar universale... Dar Mircea Cărtărescu este român. El este produsul acestrui popor. Articolul publicat de revista Agero, este o luare de atitudine, care atestă tocmai ca îi pasă de destinul celor care populeaza România. Dar a reduce (fie si numai aluziv / indirect) importanţa Revistei AGERO, la aceea a unei gazete de perete virtuală, mi se pare impardonabil. Ar suna ca o contestare a tuturor celor cărora li se publica producţiile în această revistă. Pentru că trio-ul redacţional este onorat de colaborarea fiecărui autor, care are ceva de spus în cultura românească! Cum se bucură deasemenea de fiecare demers al celor care promovează, în mod sincer, interculturalitatea. Si acum despre articolul propriu zis. Fiecare cuvânt continut are acoperire în adevar. Păcatul este ca mentalităatile incriminate sunt funciare: ele se afla descrise într-o carte a unui mare savant român de la începutul secolului al XVIII-lea, membru al Academiei din Berlin... Mai mult, imoralitatea / amoralitatea unora dintre conationalii (mai precis concetatenii) nostri, a fost festejita permanent si plenar de multe personalitati autohtone de atunci încoace. Domnul Mircea Cărtarescu nu face decât să se alăture, prin greutatea cuvântului domniei-sale, celor care vor sa ne arate asa cum suntem, pentru a en cunoaste mai bine, în vederea optimizarii climatului social. Meritul domnului Mircea Cartarescu, constă nu doar în curajul de a aborda teme tabu (acesta este un "pacat" permanent asumat al autorului!), ci si la acela ca face un apel - al câtelea?! si cu ce folos?! - la luciditate si de ce nu, la actiune comună. Pentru ca ce am înteles eu din "Falimentul nostrui moral", este ca falimentul nu trebuie confundat cu un guturai care cedeaza la aspirină, ceai fierbinte si ventuze. Iar asanarea nu poate da rezultate decât daca este o actiune de a-lungul generatiilor. La care trebuie sa colaboreze permanent: familia, scoala, armata, societatea civila, politica. Dar mai ales individul însusi. Iata de ce îl admir si îl respect pe domnul Mircea Cartarescu! Pentru ca stie si o afirma raspicat în scrierile domniei-sale, ca valoarea unui tablou nu este dependenta de frumusetea ramei. Cu deosebire când tabloul este al propriului nostru popor! Daca am suparat pe cineva (evident că nu ma gândesc la cosmeticienii sociali, pe care ma simt obligat sa-i ignor!), astept sa mi se argumenteze ce şi unde am gresit.
Lucian Munteanu ------------------------------------------- -- Formular: Părerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?:Salutari 2. Tema / articolul / autorul::FALIMENTUL NOSTRU MORAL, Mirecea Cartarescu 3. Numele si prenumele Dvs.:Constantinescu Nicolae 4. Adresa Dvs. E-mail: kosson@gmail.com 5. Numarul Dvs. de telefon (fix): 6. Numarul Dvs de telefon (mobil): 7. Textul mesajului Dvs.:Fiind abonat al buletinului informativ AGERO am primit si articolul... Exista un singur lucru care trebuie neaparat inteles daca se doreste ameliorarea (am spus ameliorarea pentru ca o rezolvare nu exista, raul are radacini adanci in timp si mentalitati), iar acesta este refacerea unitatii familiei aceasta insemnand mai multa dedicare ca timp si atentie... Comunicarea in familie este pasul primordial catre asigurarea unui fond de crestere si formare a ideilor si comportamentelor înalte. Incapacitatea initiala de a realiza unitatea familiala formatoare conduce la alienarea si captarea mentalitatilor si comportamentelor deviante. Sunt si eu parinte si ma vad pe mine cât de greu îmi este sa ma rup pentru copii mei de la idealurile, ambitiile si egoismul meu... e o lupta de zi cu zi în care îmi doresc sa înving pentru ca sa creasca pe lânga mine oameni. Doamne ajuta !
-------------------------------------------
2. Tema / articolul / autorul::Despre
falimentul nostru moral, cum zicea dn-ul Mircea Cartarescu 4. Adresa Dvs. E-mail: almadeus2002@yahoo.co.uk 5. Numarul Dvs. de telefon (fix):
6. Numarul Dvs de telefon
(mobil):0040740897729 |
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
