FERICIREA, PAHARUL, BOGĂŢIA

Daniel Mureşan

Arta, imaginaţia, metaforele, autoritatea, n-au dreptul să întineze adevărul vieţii. Prinşi în  concurenţă, unii în lupta lipsită de orice scrupule pentru a-şi întinde hotarele avuţiei,  iar rivalii sunt gata să-şi ascundă mijloacele necinstite, pot chiar să recite parabole care îşi au frumuseţea, înţelepciunea lor, dar nu ni se potrivesc, nu ne liniştesc, aveau timpul lor, locul lor bun.. Atunci ar trebui cumva să ,, excludem dintre noi deosebirile funeste AL MEU şi AL TĂU, pentru a nu mai avea motive să tremurăm, pentru a deveni fericiţi, …" cum conchidea Denis Diderot. Soluţia marelui enciclopedist francez a fost încercată, iar planul material a infirmat-o ca valoare, substanţă fericită (e adevărat că avuţii nu se îmbogăţeau atât de mult, însă mizeria în care au trăit i-a făcut şi mai nefericiţi pe săraci). Ce cunoaştem cu toţii reprezintă jumătatea de măsură, cealaltă jumătate o dă lupta, o va da întrecerea între interese, câştigul pe toate ariile, palierele, pe care mulţi au convenit s-o, să le numească,, pentru o pâine mai bună".

Pentru prea mulţi energizantul principal în faţa împăcării cu viaţa a devenit paharul . El are culoarea preferată, dă autoritatea de a vorbi, talente, el îi aduce aminte şi nu pentru prima dată, cât de mare a fost cândva, cât de liber în voluptăţi. În faţa paharului promite că de mâine  îşi lasă ideile să clădească piedestale pentru popor, a sosit vremea…

Primăverile, toamnele îşi vor reveni la culorile de cândva, arta va avea înţeles, oamenii vor fi  mult mai altruişti, îi vor semăna…Pentru ei a fi în faţa paharului înseamnă a fi împlinit, îngăduitor, în anumite momente altruist peste sentimentele-i ştiute. Pentru cealaltă mulţime ce ridică paharul îi vin în minte dramele, tragediile, speranţa, nu lipsită de umor, că vor fi lichidaţi toţi ticăloşii,( între aceste două categorii vă puteţi imagina şi alte deosebiri, nuanţe). Măsurile paharului au trecut de cumpătare, se văd învinse de senzaţiile momentului, de urmările malefice, împăcate , din când în când , cu asigurarea,, ştiu să-mi trăiesc viaţa, aşa îmi aduce viaţa pace". A sosit şi momentul trezirii, a ştergerii lacrimilor, ridicării de pe scaun cu sprijinul pe masă. Ce păcat că abia ajuns în picioare primul gând ia forma unei comparaţii cu unul mai fericit, trebuie să plece

Starea de încântare o produc multe, dintre cele mai îndepărtate , mai apropiate : ,,Cerul înstelat,, peisajele, arhitectura oraşelor, tradiţiile,

tot aşa muzeele cu operele lor de artă, lecturile …. Splendorile naturale, cât de dureros, sunt tot mai mult îngrădite, proprietatea cuiva anume, nu pot fi văzute, nu te poţi plimba pe acolo, pe aici, nu poţi plăti. La unele dintre aceste creaţii imaginea se  suprapune adevărului, sunt comunicative, la altele adevărul, imaginile sunt transfigurări artistice, la care de abia le găseşte tâlcul critica momentelor din urmă( se pare că bucuria în urma acestor plăsmuiri a fost lăsată pe seama criticii de artă). Cine poate şti câte reguli ar urma să intre în joc, să se întreacă în elaborări, ca aceste creaţii să ne încânte, dacă canoanele pot fi găsite, produse pentru fiecare?

Marele creator în dramaturgia modernă Anton Pavlovici  Cehov conchide :,,Literatura nu poate zugrăvi o fericire întemeiată pe bogăţii, ea nu poate zugrăvi nici fericirea în sărăcie, pentru că o astfel de idilă nu se putea lipsi, fireşte de ipocrizie. Arta, nici o artă adevărată, n-a putut să justifice vreodată, inegalitatea dintre oameni". Ar fi o impietate de neiertat ca marea fericire să fie întemeiată pe avuţii, ( Să recunoaştem totuşi că bogăţia nu doarme, e greu stăpânită, scandalizează; îi vedem acţiunile şi logica ), raţiunea, iubirea cu toate simţurile n-ar putea îndrepta un astfel de decret.

Săracul poate fi bogat sufleteşte, mult mai bogat decât cel cu avere… Sunt trepte ale sărăciei, mizeriei care nu se pot  apropia de bucurii, cu atât mai mult  de starea de graţie a acelor mulţumiri ce se cheamă fericire.

Daniel Mureşan

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com