Fondul Mitropoliei Basarabiei de la Arhiva Naţională a Republicii Moldova –

posibilitatea reconstituirii trecutului unei eparhii româneşti

Prof. Ştefan Plugaru, Huşi

Arhiva Naţională a Republicii Moldova este depozitara unor comori ale trecutului naţional românesc, pentru că viaţa materială şi spirituală a unei naţiuni este reflectată în valorile sale istorice şi culturale, reprezentate şi prin patrimoniul arhivistic naţional. Arhivele prezintă o importanţă deosebită în istoria fiecărui popor, pentru că ele se constituie într-un sanctuar documentar extrem de valoros, iar existenţa lor se înscrie în contextul afirmaţiei lui Nicolae Iorga: ,,Arhivele nu constituie nişte simple depozite de acte vechi, ci institute de cercetare ştiinţifică, tezaure prin care se legitimează poporul nostru în faţa întregii lumi”.

De-a lungul timpului, numeroase studii publicate de istorici de la Chişinău au valorificat abundenţa materialului documentar prezent în această arhivă situată – nu întâmplător -  pe strada care poartă numele lui Gheorghe Asachi, primul director – fondator al Arhivelor Statului din Moldova, funcţie pe care a deţinut-o circa 20 de ani, şi care cuprinde documente ale Evului Mediu târziu românesc, continuând apoi cu epocile modernă şi contemporană, perioade de timp în care acest spaţiu românesc din stânga Prutului s-a aflat sub stăpânire rusească, pentru ca din martie 1918 să se unească cu România.

Dintre numeroasele fonduri aflate în păstrare la Arhiva Naţională a Republicii Moldova, menţionăm pe cel care cuprinde documente aparţinând  Mitropoliei Basarabiei, instituţie bisericească românească întemeiată în stânga Prutului în perioada interbelică, după Unirea Basarabiei cu România, şi subordonată Patriarhiei Române. Dosarele care compun acest fond, ca de altfel întreaga arhivă de la Chişinău, au fost aduse în România în vara anului 1944, pentru a fi mai apoi capturate de sovietici în 1946, la Craiova, de unde au fost expediate în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (sic!), parte a ,,măreţului U.R.S.S.”.

Pentru a înţelege mai bine situaţia acestui fond documentar şi a problemelor generate la nivel confesional, astăzi, în Republica Moldova, de existenţa Mitropoliei Basarabiei în perioada interbelică, şi reînfiiinţarea ei în 1992 în baza Legii nr. 979-XII privind Cultele in Republica Moldova, sub oblăduirea Patriarhiei Române, trebuie să facem o scurtă incursiune în timp.

Dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 s-au produs schimbări  în organizarea Bisericii Ortodoxe Române. Autocefală din 1885, Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rang de Patriarhie prin Legea din 3 noiembrie 1925; în componenţa ei funcţionând legal, ca persoană juridică, şi Biserica Ortodoxă din Basarabia. Aceasta a fost  cunoscută în perioada ţaristă rusă sub numele de Arhiepiscopia Chişinăului şi Hotinului, fiind înfiinţată de Sfântul Sinod Rus în anul 1813, prin încălcarea dreptului canonic al Mitropoliei Moldovei din aceea perioadă.

In anul 1928 arhiepiscopul Chişinaului, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de Mitropolit al Basarabiei. Noua Mitropolie avea trei eparhii: Arhiepiscopia Chişinaului, Episcopia Cetatea Albă-Ismail şi Episcopia Hotin-Bălti.

În urma ultimatumurilor sovietice din 26-27 iunie 1940 şi a intrarii Armatei Sovietice în Basarabia la 28 iunie 1940, bisericile şi mănăstirile din Basarabia au fost închise, transformate în depozite de marfă, spitale, cazărmi militare, „case de odihnă”. Mitropolia Basarabiei, cu Consiliul Eparhial si cu Casa Eparhială, a fost declarată Casa Armatei Roşii.

Până în 1941, cand autorităţile române revin în Basarabia, fuseseră devastate sau distruse peste 200 de biserici şi mănăstiri, preoţi şi călugări sunt ucişi sau deportati în număr foarte mare, iar bisericile şi mănăstirile sunt dărâmate sau secularizate. Mitropolia Basarabiei va fi desfiinţată, iar în locul ei va fi organizată o Episcopie (mai tarziu Arhiepiscopie) sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei; ierarhii numiti vor fi de origine etnică rusă, iar Episcopiile Cetatea Albă, Ismail şi Hotin (Bălti) desfiintate.

.           Fondul 1135, care prezintă activitatea Mitropoliei Basarabiei, Arhiepiscopia Chişinăului,  între anii 1918-1944, cuprinde un material documentar variat, care acoperă întreaga activitate a acestei mitropolii în tot cursul perioadei interbelice, până la a doua ocupare a Basarabiei de către Uniunea Sovietică şi – în consecinţă – desfiinţarea acestei mitropolii de către regimul ateu  de la Moscova, instalat cu forţa militară pe teritoriu românesc.

Registrele şi dosarele cuprinse în acest fond reflectă proprietăţile şi imobilele deţinute de Mitropolia Basarabiei în perioada interbelică, dobândite în marea lor majoritate prin acte de donaţie făcute de diverşi enoriaşi în cursul timpului, dar negate astăzi de către lideri politici  cu nostalgii totalitare, din care făceau parte Şcoalal Eparhială, Casa Eparhială din Chişinău, Azilul de Bătrâni, Hotelul Swisse, Fabrica de lumânări, Tipografia,  via eparhială etc.

Multele dosare care alcătuiesc fondul cuprind date  privind numeroasele realizări ale Mitropoliei Basarabiei, între care merită sa fie amintite in primul rand institutiile de invatamant teologic: Facultatea de Teologie din Chisinau (înfiinţată în 1926 ca parte a Universitatii din Iasi, de la catedrele cărora au cuvântat studenţilor profesori celebri, precum Nichifor Crainic, Gala Galaction s.a.), Seminarul Teologic, Şcoala duhovnicească din Edineţ, Scoala Eparhiala de Fete, Scoala Spirituala de Baieti din Ismail.

Sunt evidenţiate eforturile preoţimii române de peste Prut pentru a face faţă şi a ţine în frâu propaganda bolşevică ateistă desfăşurată pe teritoriul basarabean de către agenţi bolşevici, infiltraţi de peste Nistru chiar între zidurile unor mănăstiri, care zugrăveau ţăranilor regimul bolşevic de la Moscova în culori luminoase, şi pe care, abia după ocuparea Basarabiei de către Armata Roşie, românii basarabeni l-au văzut şi cunoscut în toată cruzimea şi hâdoşenia sa. De asemenea sectarismul, în special inochetismul, a fost combătut de preoţii din parohii şi călugării din mănăstiri, ca reprezentând o deviere de la adevărata şi dreapta credinţă românească. Propagandă bisericească împotriva socialismului, ateismului şi sectarismului s-a făcut atât în biserici, mănăstiri, în casele parohienilor, dar şi în cadrul unor conferinţe anuale ale preoţilor, cum a fost cea din luna mai a anului 1939, cu puţin înainte de dubutul celui de al II-lea război mondial, desfăşurată la Orhei şi intitulată ,,Preotul în luptă cu necredinţa şi imoralitatea”.

Inventarul numărul 2 al fondului 1135 cuprinde,  de asemenea, într-o ordine aleatorie, planuri şi procese verbale de stabilire a hotarelor unor proprietăţi bisericeşti, bugete aprobate de Adunarea Eparhială din Chişinau, dosare privind construcţii şi repararea de bisericii şi mănăstiri, acte de proprietate ale bunurilor parohiale, numiri sau transferuri de preoţi, rapoarte anuale ale parohiilor întocmite de preoţi, înfiinţarea de noi parohii la cererea enoriaşilor, unificări de parohii, cereri ale locuitorilor din diferite sate pentru numirea unor preoţi în parohiile lor, rapoarte anuale ale mănăstirilor, plângeri ale enoriaşilor, averea parohiilor, inventare de cărţi şi obiecte de cult, acte prinind darea a în arendă a unor proprietăţi către laici, corespondenţă cu diferite instituţii, liste de bunuri, tabele cu clerici, biserici afectate de cutremurul din 10 noiembrie 1940, proprietăţile bisericilor de prin sate, bonuri de comandă pentru diferite materiale de construcţie necesare bisericilor, corespondenţă legată de pământ cu parohiile, repararea Catedralei din Chişinău, a bisericilor distruse de comuniştii ruşi dar şi a celor afectate de război, inventare de proprietăţi ale protoieriilor, registre de venituri şi cheltuieli, numiri de slujitori bisericeşti, Conturi de gestiune de veniturile şi cheltuielile bisericilor din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei pe diferiţi ani financiari, Petiţii ale preoţilor, date privind începerea construcţiei şi/sau finalizarea unor biserici, Condici de milă pentru adunarea ofrandelor necesare construirii de bisericii.

Proprietăţile dar şi activităţile  spirituale şi economice ale mănăstirilor sunt ilustrate din plin. Spre exemplificare,  Mănăstirea Căpriana, parte din Mitropolia Basarabiei Arhiepiscopia Chişinăului, deţinea conform unui Cont de gestiune de veniturile şi cheltuelile Mănăstirei Căpriana din judeţul Lăpuşna, întocmit la 1 ianuarie 1935,  suprafaţa de 50 ha pământ arabil, 5 ha de case, respectiv gospodărie, pădure parc – 5 ha, livezi şi vii – 25 ha, iazuri- 3ha, adică un total de 101 hectare. Fostele terenuri deţinute în proprietate, între care se numărau moşiile Şendreni, Pârjoliteni, Sadova, Căpriana, Dobrovăţi, Lazova, Paşcani, Todiceşti,  Vorniceni, Odaia – Pârjoliteni, Miclăuşeni, Purcari, Sărături, Gura Văei, Tipova, şi ale căror acte de danie sau proprietate se păstrau la mănăstire Zugravu din Sf munte Athos fuseseră expropiate de către statul român pentru a –i împroprietări pe cei care îşi vărsaseră sângele pentru întregirea României. Mănăstirea lucra din acest total 30 hectare, 10 ha semănat cu secară, fasole,  bob etc. necesare pentru alimentaţia personalului, iar  restul de 20 ha  reprezenta şes şi coastă care se coseau pentru vitele mănăstirii, suprafeţele şi proprietăţile deţinute de acest lăcaş religios fiind în în totală contradicţie cu averile imense care erau vehiculate de către propaganda bolşevică, hotărâtă să denigreze sfânta credinţă întru Hristos şi Dumnezeu. Aceasta (mănăstirea) avea în proprietate o casă cumpărată în Chişinău, pe str. Mihai Viteazu nr. 43, un metoc la Străşeni, o moară şi o casă simplă la mănăstire care fuseseră construite prin munca călugărilor trăitori în sfântul lăcaş şi sprijinul credincioşilor, din închirierea cărora, pe sume modice, se adunau venituri pentru mănăstirea Căpriana.

Trebuie să semnalăm faptul că autorităţile române, după eliberarea Basarabiei de sub stăpânirea sovietică în vara anului 1941, prin Ministerul Instrucţiei, Educaţiei, Cultelor şi Artelor, Subsecretariatul de Stat al Cultelor şi Artelor, Direcţiunea Cultelor, se adresau preefecţilor din judeţe pentru ca aceştia să susţină biserica strămoşească în condiţiile în care erau primite ,,reclamaţiuni din întreaga ţară că membri asociaţiilor religioase baptiste, adventiste de ziua a 7-a şi creştini după Evanghelie desvoltă o intensă propagandă printre creştinii ortodoxi. Ministerul socoteşte că nu mai poate îngădui o operă de prozelitism, în aceste vremuri când fiii Neamului îşi varsă sângele pentru apărarea credinţei strămoşeşti”, mai ales că după retragerea bolşevicilor din Basarabia zeci de biserici fuseseră pângărite.

Concluzionând, într-o prezentare succintă a unui fond extrem de cuprinzător, cercetarea temeinică ne va permite să scoatem la lumină documente păstrate până astăzi într-o tăcere suspectă şi ignoranţă aproape totală, la ordinul fostelor autorităţi de la Chişinău. Acest fond documentar, cercetat cu rigoare ştiinţifică şi publicat în lucrări de specialitate va putea constitui un sprijin în identificarea fostelor posesiuni ale Mitropoliei Basarabiei, confiscate în mod abuziv de către autorităţile sovietice în anul 1944, în identificarea documentelor de proprietate, care să poată fi prezentate în instanţele de judecată europene pentru recuperarea fostelor posesiuni imobiliare pe care aceasta le-a deţinut.

Prof. Ştefan Plugaru, Huşi

Bibliografie:

·         Arhiva Naţională a Republicii Moldova, fond 1135, inventar 2.

·         Alexandru Roman, Patrimoniul arhivistic al R.A.S.S.M. în perioada interbelică, în Pergament, Anuarul Arhivelor Republicii Moldova, III-IV, 2000 – 2001, p. 136 – 141.

·         Ştefan Plugaru, Teodor Candu, Episcopia Huşilor şi Basarabia (1598-1949). Istoric şi documente, Editura Pim, Iaşi, 2009.

·         http://www.mitropoliabasarabiei.ro/?page_id=69 (15 noiembrie 2010)

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com