EDITORIAL

FOTOMOLIILE

Maria Diana Popescu, Agero

De la negustorii, profitorii şi demolatorii din politică, de la mijloacele frauduloase prin care au acumulat averi colosale nemuncite, de la achiziţiile publice neruşinate prevăzute īn bugetul pentru 2011, să facem cīţiva paşi pe un alt teren minat, la fel de īnalt, dar sărac şi invadat de orgolii şi mutaţii: literatura. Ce-ar fi să nu se mai scrie deloc, pentru că pe clasici nu-i poate īntrece nimeni? Scrieţi, dragi contemporani, scrieţi, mai ales dacă sīnteţi cu lecţia pusă la punct. Cine ştie, īntr-o zi poate vă pică, precum doamnei īn colanţi, un Nobel īn poală. Se ştie, Edison a făcut o mie şapte sute de experimente nereuşite pīnă a izbutit să inventeze filamentul. Cu literatura lucrurile se petrec aproape la fel: tot mai mulţi īncearcă trambulina īngerilor, scriind sub presiunea de a scrie. Nu mai e nevoie de inspiraţie, de idei, ci de febra consemnării presupuselor manifestări ale eului şi de cīţiva inşi care să se extazieze īn faţa falsei croitorii literare. Mulţi scriitori se iau prea īn serios şi vor, cu tot vacarmul de marcheting avut la dispoziţie, să demonstreze cīt de important e ceea ce trăncănesc ei. Dacă scriitura pusă īn circuitul literar ne ajută să o īnţelegem, va fi apreciată, dacă nu, va putrezi īn bibliotecile prietenilor sau va rămīne neatinsă īn rafturile librăriilor. Poate că ceea ce īi defineşte īn zona literaturii pe aceşti temerari nu este pasiunea pentru scris, cīt nevoia de a se aşeza pe un piedestal, nevoia de a fi cineva, la distanţă de neīmplinirile existenţei – pretenţii evident necesare unor ego-uri exacerbate, impetuoase şi fără consecvenţă de sine. Prea bine observăm, īn libertatea capitalistă, mai toată literatura dezumflată literalmente, este lipsită de alchimie şi de metafizică.

Ciudat mi se pare că, după cīţiva ani de domnie īntr-ale condeiului, mai toţi scriitorii se pretind mari. Nu valoarea, ci laurii pe care şi-i pun pe frunte odată cu semnătura de pe coperta mereu următoarei cărţi sau pagini de revistă, sīnt vitali pentru ei. Odată cu aceste omagii false, nu vor renunţa uşor la pretenţiile de deţinători ai adevărului absolut. Deşi, după cum se prezintă literatura timpului, adevărul e cam nicăieri. De la clasicii literaturii noastre la acest cor de matrozi e o cortină groasă, din care roade cu nonşalanţă roiul contemporan de fotomolii. Nu mă număr printre admiratorii celor care intră īn posesia premiilor mari fără să le merite, ca apoi să nu mai renunţe la ifosele de intelectual şi mare scriitor. Nu sīnt de acord cu promovările la „modă”. Mă voi opune īntotdeauna valurilor tulburi. Criteriile pentru titlul de mari scriitori sīnt pure teorii, clasamentele īntocmite azi īşi pierd pentru mine credibilitatea din start. Organizatorii se prefac doar că respectă aspiranţii, juriul se preface că jurizează, făcīnd jocul parţilor implicate şi slujind intereselor de gaşcă, iar premianţii se aleg cu un premiu īn care nici ei nu cred, dar care va atīrna greu la C.V. şi le va furniza o aură de celebritate. Dată fiind condiţia ingrată a culturii actuale, ar fi extraordinar dacă am avea tot mai mulţi pledanţi ai cauzei unei literaturi cu conştiinţă. Parafrazīnd pe Freud, fiecare scriitor pe care īl īntīlnesc īmi este superior prin ceva. De aceea īncerc să īnvăţ de la fiecare, īn cele mai multe dintre cazuri fiind vorba despre răbdare şi curaj.

E de-ajuns să ne spună cineva: „acesta este cel mai bun scriitor!”. Oricīt de mic ar fi el, poc!, am īnghiţit găluşca, şi tot sistemul nostru de valori se şubrezeşte, principiile ne sīnt şterse din hard de virusul manipulării. Nu vrem să mai deosebim adevărul de plăsmuire, nu mai vrem repere şi criterii serioase. Mai bine spus, negăm adevărul pentru că e mai comodă minciuna din manipulare. Un clip din filmul The Circus (1928), cu Charlie Chaplin, īn care o femeie este surprinsă vorbind la un telefon mobil, demonstrează cīt de uşor putem fi manipulaţi. Dacă mīine vom fi invitaţi īn Capcana Timpului, īn locul lui Scott Bakula, să dialogăm cu o hologramă, să ne teleportăm īn diferite ere, poate vom accepta să fim duşi de fapt īn pustie. Să ne trezim la realitate! Nu toţi laureaţii Nobel sīnt adevăraţi. Mintea noastră parcă e īntr-un continuu regres, cu toate descoperirile tehnologice. Am devenit maşini īnvīrtite cu cheiţa, ne lăsăm amăgiţi atīt de ușor, īncīt e īnspăimīntător. Ne aflăm īn plin nihilism, prizonieri ai unor iluzii. Am ajuns sclavii gadgeturilor, al lui gugăl, trăim printre fotografiile şi mesajele de pe feisbuc şi tuităr, printre falşi eroi, false vedete, false personalităţi şi false premii Nobel. Despre stavila care trebuie pusă invaziilor din alte limbi, despre controlul  prin lege a accesului lor īn limba romānă, mai pe larg, īntr-o abordare viitoare.   Pe stradă, la televizor, la radio, īn ziare, īn cărţi se scrie, se vorbeşte din ce īn ce mai englezit. Limba romānă e dată treptat deoparte din domeniul comunicării.

Deşi au echivalent romānesc, unii termeni din import au prins rădăcini, iar  cel ce nu ştie engleza se simte neajutorat. Văcăreştii, fiindcă recent am citit romanul lui Corin Bianu, „Văcăreştii la amiază”, au lăsat moştenire „creşterea limbii romāneşti”, nu intoxicarea ei.  Īn Franţa, pentru protejarea limbii, o lege din 1994 prevede īnlocuirea cuvintelor străine cu cele franţuzeşti. Au găsit cuvinte proprii pentru invazia fotomoliilor: la „software” ei spun „logiciel”, la „driver”, „pilote”. La fel şi īn Québec, funcţionează o lege similară şi o poliţie a limbii. Considerīndu-se aristocraţi, snobii noştri, ruşinaţi de limba romānă, se află īn gravă eroare cīnd consideră că cei care nu vorbesc engleza sīnt inculţi. Pe măsură ce globalizarea se adīnceşte īşi face simţită autoritatea imperialismul lingvistic, o ameninţare asupra limbii romāne. Cuvintele n-ar fi periculoase, ar īmbogăţi vocabularul dacă ar fi romānizate, īnsă stilul a căpătat influenţă: trendy, cool, car wash, business, shopping, softwvare, hardware, blogger,  briefing …..et caetera. Ca să fii cool, rămīi pefir, nu online, caşti gura mare şi sorbi surogatul la modă, altfel eşti socotit incapabil de adaptare. Thomas Ramsauer, ministrul Transporturilor din Germania este de părere că limba engleză a invadat cultura ţării sale şi a decis să o şteargă de pe toate semnele de circulaţie. Turiştii care vor vizita Germania vor fi nevoiţi să poarte dicţionarul german īn buzunar, pentru că īn loc de bilet - ticket - va scrie Fahrschein. Īmi place engleza, dar o vorbesc cīnd e cazul.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com