|
GLOBALIZAREA
(şapte teze pentru o
emisiune Radio)
Prof. dr. Viorel Roman
consilier
academic la Universitatea din Bremen, Germania
Impresii si pareri personale in FORUM
1. Competiţia dintre comunism şi
capitalism s-a încheiat cu victoria globalizării, pentru că „drepturile
omului” sunt mai protejate într-o societate democratică capitalistă,
decât în condiţiile inumane de „Lagăr” ale dictaturii proletariatului.
2. După colonialism, exista teama de capitalul internaţional şi de
corporaţiile transnaţionale, azi este exact pe dos. Statele fac totul
pentru atragerea capitalului şi corporaţiile străine, pentru că vor să
profite de globalizare, nu să fie victimele ei. Nimic nu-i mai dăunător
ca izolarea, pentru ca azi nici o ţară nu mai poate să-şi rezolve
problemele singură.
3. Globalizarea reduce decalajele economice dintre metropole şi
neocolonii, dar mai ales combate sărăcia. Toate băncile şi companiile
transnaţionale plătesc pretutindeni mai mult decât firmele autohtone.
Companiile transnaţionale aduc în ţările postcoloniale Know-how, creează
locuri de muncă calificate, astfel puterea de cumpărare creşte şi în
final ele contribuie la deblocarea cercului vicios al subdezvoltării din
„Lumea III”.
4. Umanizarea globalizării începe cu înţelegerea fenomenului, urmează
armonizarea globalzării cu interesul naţional în condiţiile în care are
lor o „denaţionalizare” a statului. Naţionaliştii trebuie să fie europeni
şi globalişti, dacă-şi iubesc, cum afirmă, patria, ţara.
5. Politica naţională este cu atât mai mult în folosul neamului cu cât
devine mai globală. Limitarea suveranităţii statului face posibilă
integrarea euro-atlantică, în lume, fără de care o dezvoltare
social-economică nu mai e posibilă. Capitalul e pretutindeni binevenit,
dar trebuie practicată o politică financiară comună cu Banca Mondială şi
FMI, pentru că o liberalizare a pieţei de capital fără control poate
duce la destabilizare.
6. Globalizarea mişcărilor social-politice transnaţionale, a capitalului
internaţional impun ca şi politica naţională de succes să se comporte
similar, să depăşească graniţele şi să între în rând cu lumea globalizată.
O revenire la statul naţional din trecut este imposibilă.
7. Neocomuniştii aşa numiţii nostalgici, ca şi eternii anarhiştii se opun
globalizării propagând etnoromânismul şi protecţionismul. De fapt e
vechia propagandă colectivistă, naţional-socialistă şi comunistă în
blană de oaie ecologică. Retorica altruistă a celor care se opun
globalizării în mediile burgheze din vest ascunde de multe ori teama
celor din „Lumea I” că datorită globalizării vor pierde vechile
privilegii din „Lumea II şi III”.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din
Bremen, Germania
|
