Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

GOMA ŞI CEI DOISPREZECE MAGNIFICI AUTOHTONI

Corneliu FLOREA, Canada

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII

Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

POLEMOS

„În noua campanie a postului Realitatea TV, ’Zece pentru Romania’lista scriitorilor autohtoni desemnaşi drept cei mai buni în momentul de faţă în literatură cuprinde nu zece, ci douăsprezece nume” scrie Cătălina George în „Evenimentul Zilei” din 29 Octombrie 2006

Pardon, plagiat era dacă ziceam „cei şapte magnifici” după titlul vechiului western, dar aici e vorba de o duzină autohtonă. E drept, este magnifică, nici nu se putea altfel din moment ce toţi domiciliază pe malul bucureştean al Dâmboviţei. În plus este şi „politically correct” fiindcă sunt scriitori autohtoni, nu ca pe vremurile legionaro-ceauşiste când naţionalistic se spunea scriitori români. (nu intram în UE cu scriitori romani, ne facem de râs!) Deasemenea am fost prudent, nu am folosit în titlu nici cuvântul duzină, să nu se interpreteze drept o aluzie la filmul american „A dirty dozen”! ( în stânga: "Goma şi magnificii" - grafica de Roca)

Ceea ce m-a frapat (din superstiţie am evitat cuvântul izbit, pălit) este cum se face ca zece când e vorba de scriitori autohtoni (aşa, Dumitre!) se fac doisprezece!? Autoarea, a avut grijă să nu-mi bat capul de pereţi (era degeaba) şi a explicat: „lista finală cuprinde douăsprezece nume pentru ca trei din scriitorii aleşi au primit un număr egal de voturi”. Aşa da, se înţelege, democraţie, egalitate şi dreptate pâna la capăt! Bravo, suntem în drum spre varza de Bruxelles! În drum, în drum, dar care au fost cei trei magnifici autohtoni care se asemănă ca două picături de apă sau trei oi clonate? Secret! Se poate intra cu secrete în UE? Cum de nu, şi acolo se vine cu de toate de-acasa! Aceasta clonare duce la o suspiciune; dacă şi la urmă, la urmă de tot, în loc să avem un singur magnific autohton pe primul loc ne trezim cu vreo cinci, şase! Ei şi? Ca la noi la niminea! Bine, bine, dar acum noi nu mai suntem noi, suntem europeni certificaţi, deci autohtoni nu fitecine! Lasă propaganda, treci la listă Ana Blandiana, Andrei Pleşu, Augustin Buzura, D.R. Popescu, Gabriel Liiceanu, Gheorghe Crăciun, Horia Garbea, Horia Roman Patapievici, Matei Vişniec, Mircea Cărtărescu, Nicolae Breban, Nicolae Manolescu. În total o duzină autohtonă: o magnifică şi unsprezece magnifici ai scrisului autohton! Asta-i lista, cu ea defilăm!

Eu am o intrebare: „Unde-i Paul Goma?”

„Paul Goma nu-i autohton, e basarabean!”

Da, ăsta e un răspuns în nou stil vest-european, să-l ia în considerare cine o vrea, eu cititorul nu! Chiar şi aşa, trasă de păr „politically correct”, lista este o penibilitate cât clădirea uniunii scriitorilor autohtoni din Bucureşti! Cred că o mai au? Nu se poate să se facă o asemenea listă fără să se includă Paul Goma din strainatate şi cel puţin doi scriitori din Basarabia şi Bucovina de Nord. Aceasta listă ne arată, pe lângă altele, şi nesimţirea autohtonă a celor care au întocmit-o. Ne place, sau nu ne place, personalitatea lui Paul Goma, dar el a scris clar şi româneşte, în stil original literar, odiseea romanilor sub dominaţia comunismului sovietic şi autohton cât nu au facut-o cei doisprezece magnifici la un loc, şi nu o va face o sută de comisii tismănite. Istoricii români care vor veni şi vor scrie istoria acestui popor vor citi „Basarabia” şi „Săptămâna roşie” nu „Uşa interzisă” a lui Liiceanu, în care ne spune cum era filosof-bursier-depresiv şi că „regele are cel mai frumos plâns dintre plânsuri”. Cei ce vor să afle cum a fost cu adevărat sub comunism în România vor citi „Gherla” şi „Patimile după Piteşti” nu „Jurnalul de la Tescani” a lui Andrei Pleşu. Ediţia apărută la Editura Humanitas în 2005 are 125 de pagini, dar fiţi atenţi; cu 16 rânduri pe pagină şi trei patru cuvinte pe rănd! Realizaţi că asta înseamnă practic sub 30 de pagini, în care eu cititorul am găsit doar două metafore şi trei idei mai răsărite. Nu se poate compara cu nici unul din cele opt jurnale ale lui Paul Goma. Într-o mică paranteză, trebuie sublinat că filosofii secolului XX îşi bat capul cu analiza mişcărilor sociale contemporane şi de viitor, în timp ce Andrei Pleşu în al lui „Despre îngeri” este un retrograd, coboară în filosofia secolelor „Crede şi nu judeca!”. Maculatură mistică. Ce păcat, e deştept dar leneş şi lenşilor le place căldurica de oriunde ar veni. Acum îi vine de la Patapievici şi Băsescu.

Şi uite ajungem la H.R. Patapievici, un aşa zis „geniu” descoperit de Gabriel Liiceanu. „Geniul” asta e o insultă la adresa gândirii normale pe care o au majoritatea autohtonilor dintre Tisa si Nistru (doua râuri din Europa) pe care el îi numeşte omuleţi patibulari roşi de spirocheta românească! Adică, autohtonii, care intra în UE în 2007, îl ţin pe el în vârful institutului cultural... Cei ce nu se indignează înseamnă că îi dau dreptate, adică numai nişte sifilitici pot să-l ţină în acea poziţie şi să fie satisfăcuţi. Oribilă concluzie, dar banul public se risipeşte! De curând a fost, din nou, în Satele Unite unde a ţinut o conferinţă intitulată „Inconvinetul de a fi român”. Ce penibil, ce defăimător, să asculţi aşa ceva de la un autohton! Cu această ocazie a fost întrebat dacă mai suferă de ruşinea de a fi român. A parat intenţia care urma, spunând că „îşi iubeşte ţara, iraţional, fără un motiv precis”! Suficient. Întii că, iraţionalul este un defect primordial de raţiune şi apoi de afecţiune, iar al doilea dovedeşte că este cortical irrational dacă nu are nici un motiv précis să iubească o ţară atât de frumoasă şi să respecte măcar pe românii obişnuiţi care îi plătesc poziţia şi plimbările costisitoare prin lume! Acum, iată-l şi în prima duzină a scriitorimi, poate pentru scrisorile adresate lui Paleologu şi publicate în „Politice”. Sau poate pentru „Omul recent” o mostră de gândire chinuită, vâscoasă ca vocabular, fără valoare filosofică ce obligă pe cititori să renunţe la lectură, rămân până la capăt doar cei obligaţi de situaţie şi cei ce cred că pot face o situaţie. H.R.Patapievici a declarat în repetate rânduri: „...imi este ruşine că sunt român” şi nu a făcut nimic, cu adevărat, pentru cultura românilor…

Staţi, nu daţi cu pietre! Eu sunt cititor, nu eu am zis că ăştia nu-s scriitori nici cât notarul din Valea Seacă, ci Florin Iaru (şi el se pricepe, e de meserie!) zice: „Cu părere de rău, Andrei Pleşu, Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu şi Nicolae Manolescu nu sunt scriitori!” După ce i-a ieşit porumbelul din gură, poate să tot încerce să dreagă busuiocul! Degeaba! Nu l-am uitat pe Nicolae Manolescu, el care a fost de toate înainte de 1989 şi a vrut de toate şi după (chiar şi presedinţia în ţara autohtonilor). Cum era să-l uit, îl ţin minte de când vorbea de libertatea de expresie a lui Mihai Gălăţeanu şi Marius Ianus - mari poeti, poeti mari. Primul a scris „O noapte cu patria” care începea cu „Ce ţâţe mortale ai tu, fă, patrie” şi continua cu „c... m-aş în poienile tale patrie”! Al doilea, student la filologie a scris „Romania” din care îngăduiţi-mi să vă citesc câteva versuri, ca să trageţi concluzia: „Sunt atent cu tine, România/ Îţi introduc pe...sul meu lung şi negru/ În gură România“ Mai doriţi? Mai citiţi şi dvs.! Pentru drepturile la liberă expresie a acestor doi poeţi autohtoni, Nicolae Manolescu a consumat o calimară de cerneală şi alta împotriva drepturilor la liberă expresie a lui Paul Goma. Ăsta-i adevărul! Dar ce, nu vă e bine? De adevăr avem noi nevoie?

Să nu se trecă cu vederea că, la cenaclul Litere unde s-a citit poezia „România” moderator era Mircea Cărtărescu, scriitorul jurnalelor de fu...elniţa (vezi „De ce iubim femeile”) Dragu’ de el, aşa de fraged, dar scriitor, a declarat de curând într-un interviu că: „s-a săturat de România” Na, dragă, încă unu! Tocmai acum când la egalitate cu vreo alţii patru sau cinci ar putea ieşi pe primul loc al scriitorilor autohtoni. Ce pierdere! Vrea să vină în America, aşa a declarat! Să vină, de ce nu, e liber! Se trăieşte bine, se poate face mare carieră în orice, chiar şi-n graforee deşi continentul e plin ochi de scriitorime autohtonă sau venită din toată lumea anglofonă pentru afirmare în cea mai internaţională limbă. Încearcă, dragă, marea cu degetu’ şi America cu fundu’! (“aşa e o vorbă proastă”). Totuşi, pentru siguranţa supravieţuirii în primii zece ani, cere-i prietenului Traian, fiindcă vorba lui La Fontaine: „Orice linguşitor trăieşte pe cheltuiala celui care-l ascultă”.

Ar mai fi multe de insirat, dar sunt nerăbdător să văd următorul spectacol de circ al tembeliziunii române, pardon autohtone, că de cel pe care-l face Băsescu cu Tăriceanu de vreo doi ani ni s-a apleacat deja, iar cel cu cei „zece romani mari” a fost foarte reuşit. Am reuşit să-i deplângem pe autohtonii care plătesc tembeliziunea. Sunt convins că nici de data asta nu se vor lăsa mai prejos şi avem motive să aşteptăm de la duzina magnifică şi comentatori la mult mai multe tembelisme. Român mare, putea fi oricine, chiar şi Richard Wurmbrand a ajuns, dar scriitor autohton e mult mai greu, din moment ce nu-i vad in primii zece pe Vladimir Tismaneanu sau Andrei Codrescu, care au fulgerat toata America şi insulele de jur-împrejur, cu scrisele lor. E drept că lista se poate schimba cu usurinţă, din moment ce Florin Iaru a afirmat că cei patru (Presu, Pata, Lichi, Mano, scuze, dar aşa-s cunoscuţi de poporul autohton) nici nu sunt scriitori, ei sunt doar în faza de eseişti. Deci locuri sunt, voturi se aranjează, gură cască câtă vrei, ridicaţi cortina! Începe circul literar cu „suntem mari europeni, vrem un Nobel mititel“.

Corneliu Florea

Winnipeg,

Canada, în Noiembrie 2006

Comentarii de la cititori

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)