EDITORIAL

HONORIFICABILITUDINITATIBUS

Maria Diana Popescu, Agero

Pentru ce avem nevoie de atīta machiaj? Nu există nimic mai fantastic decīt realitatea! Scriu cu vorbele lui Dostoievsky, nimic mai incredibil decīt lucrurile servite nouă zilnic cu chipul normalului. Luaţi şi anul acesta cu „cut & paste” şi aruncaţi de colo-colo, trataţi ca nişte deşeuri toxice, sătui de sărăcie, de umilinţă şi de hărţuiala constantă, romānii au jucat hora unirii acompaniaţi de taraful de huiduieli. Baie de ruşine la 1 Decembrie! Dregătorii, unul īn capitală, altul la Alba Iulia, au bătut pasul de defilare pe ritmul huiduielilor, deja componente ale Zilei Naţionale. Cīnd cu o mască rīzi şi cu alta plīngi, e uşor să fii fluierat. Īn ciuda tuturor aspectelor de operetă, poporul romān are capacitatea de a rezista, relaţia cu patria mamă conţine o  formă de rezilienţă, o componentă supremă de iubire. Toate televiziunile au ridicat capacul īn acelaşi timp şi de pe acelaşi cazan cu fasole. Faptul că romānul se īmbulzeşte o dată pe an la ciolan n-are nicio legătură cu fasolea, care conţine cīrnaţi sintetici, nu ciolan cum ar fi trebuit. Fără incidente, la fasole, īnainte! Un poliţist a īndeplinit funcţia de semafor la noua linie de metrou din Bucureşti. Mii de oameni s-au īnghesuit să asculte mesaje lipsite de sens. Cel puţin au văzut tancuri, avioane şi militari. Doi patrupezi, unul alb şi altul negru, au deschis şi īnchis parada militară īntr-un oraş din ţară, semn că nu toţi cīinii sīnt după gratii, īn aşteptarea injecţiei letale.

Complicii n-au putut respira uşuraţi de Ziua Naţională. Pentru o perioadă nu vor scăpa de mīrīituri şi lătrături. Nevoiţi, īşi cumpănesc mai bine sacii şi nu mai gīndesc cu voce tare. Nu orice pīrīciune care le trece prin cap poate fi rostită! E dăunătoare. Mai ales cīnd ai un prieten care gafează des şi e pus mereu pe dat verdicte īn orice domeniu. E greu să-l fereşti de propriile apucături sau de mania atotputerniciei. Să nu priceapă ei de ce īi urăşte poporul? Voi īncerca să le explic, chiar dacă ar avea acelaşi efect ca atunci cīnd i-aş explica unui copil ce īnseamn㠄honorificabilitudinitatibus”.  Īn fine, poporul are mai multă demnitate decīt poate avea un lider de stat īn trei vieţi. Oricīt de puternic s-ar crede, dacă ignoră misia patriotică şi batjocoreşte neamul, devine parameciul pe care īl īnghite lumea din zbor şi de care rīde toată lumea. Patriotismul şi corupţia - două săbii, una de pace şi alta de război - nu īncap īn aceeaşi teacă. Romānii au schimbat poziţia „pe loc repaus” cu lozinci dispreţuitoare, huiduieli şi fluierături. „Cine seamănă vīnt, culege furtună!”. Reacţia populaţiei faţă de oficialităţi, un puternic semnal de alarmă, nu īnseamnă, totuşi, că romānii vor scăpa de mafioţi. Cu numărul lor stăm bine, mai rău vom sta cu viitorul ţării. Relaţia mea cu oamenii puterii este foarte comodă: nu-mi dau nimic, n-au din ce-mi lua, eu le pot cere, cīnd vreau, ceea ce e destul de mult pentru ei: moralitate. Īn concluzie, corupţia de la vīrf, politica şi finanţele reprezintă partea cea mai murdară a lumii, pe care n-avem cum s-o sfinţim. Este la fel cum m-aş strădui să acopăr cu metafore goliciunea personajelor lui Michelangelo din „Judecata de apoi”. De priceput n-aveţi cum pricepe, poezia e un mister pentru voi, ca şi logica īn gīndire. Aşadar, la colţ, pe coji de nucă, voi, cei deştepţi şi fără frică!

Domnule politician corupt, dumneata nu ai niciun drept īn universul valorilor istorice, decīt acela de a privi de la distanţă. Prinşi īn strīmtoarea mulţimii, gesticulau cu rīnjet factice; efectul devenind  ridicol. Mă īntreb faustian: pīnă cīnd?, şi cīt o să vă mai rabde poporul? Faceţi-vă mici, mici de tot şi duceţi-vă acasă! Dar cīt de mici ar putea să se mai facă, de vreme ce sīnt deja entităţi fără valoarea morală, ornamente nule, decupate de naivi şi lipite īn caietul cu oracole. Īn atmosfera de emulaţie democratică, plină de succesuri şi  inexactitudini, „nulităţi au fost, nulităţi sīnt īncă, şi-or fi īn neamul romānesc”, cazuri de manual, scărpinate īntre coarne, inconsistente ca un afiş lipit pe gard. Chiar de īntoarcem capul, de ne ţinem de nas, sau ne astupăm urechile, ei te invadează ca furnicile. Nicio grijă, ne asigură de dimineaţa pīnă seara! Vom păstra curată arena luptelor pentru putere şi avere īn Romānia.

Cum sigur sīnt pe undeva pe piaţă şi politicieni buni, dar foarte rari, greu de scos la lumină, nu putem vorbi decīt despre aceste „comori ale naţiunii romāne”, falsele vipuri şi porcăriile lor infam-infinite. Pīnă data viitoare, rămīne să mă īntreb īncotro vom ajunge alunecīnd pe aceste coji de banane. Grecia e cocoşată de datorii, la fel, Spania, Italia, Belgia, Franţa, Ungaria, Romānia. Toate ţările lumii au datorii. Pīnă şi America. Īn aceste condiţii cine le īncasează? Bun, am priceput. Sīnt bani electronici, dar cine īi are de īncasat? Să nu īncercaţi să mă convingeţi că banii sīnt īn America sau īn Europa! Nu vă cred!

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com