EDITORIAL

HORĂ, HUIDUIELI ŞI WIRELESS

Maria Diana Popescu, Agero

Sătui de măsurile drastice care au adus sărăcie şi umilinţă, ieşenii adunaţi la cei 152 de ani de Horă a Unirii au huiduit, au fluierat īn cor echipa preşedinţiei, de la care au avut aşteptări legitime, apoi s-au īnfruptat din fasolea cu cīrnaţi, din colacii şi din vinul fiert, oferite de Primăria Iaşului. Ar fi fost normal, după atīta hărţuială constantă, ca poporul să accepte să le joace hora sub nas, fără strigături? Guvernanţii s-au distrat suficient cu romānii, luīndu-i cu „cut & paste” de colo şi aruncīndu-i dincolo, trataţi ca nişte deşeuri toxice. E cert, sistemul binar te zăpăceşte, are prea multe variante şi eşti prins imediat cu fofīrlica dacă te fīţīii prin faţa poporului fără cauze serioase. Poate de aceea nu īnţelege de ce īl urăşte poporul, dar am să īncerc să-i explic, chiar dacă ar avea acelaşi efect ca atunci cīnd i-aş explica ce este un măr. Īn fine, poporul are mai multă personalitate decīt poate avea un preşedinte īn trei vieţi. La un moment dat, oricīt de iubit ai fi ca lider, dacă ignori misia supremă şi batjocoreşti neamul, devii parameciul pe care īl īnghite lumea şi de care rīde toată lumea. Să ni se arate cīnd şi unde au mai fost prezente pe teritoriul vreunei ţări civilizate, cum de exemplu Germania, Franţa, realităţi atīt de crude cum sīnt cele din ţara noastră. Romānul nu va mai trece mult cu vederea batjocura fără măsură, care a anihilat aproape complet dintre noi unitatea, īn īnţelesul originar, de fenomen masiv, făcīnd loc dezbinării de folos politicienilor corupţi, care īşi dispută geloşi, pīnă la acapa­rare totală, banul public, avuţia naţională, omul şi veniturile sale modeste. Aceste săbii nu īncap īn aceeaşi teacă! Rostesc, fireşte, nu­mai o părere despre realitatea care probabil nu va exclude protestele generale, necesare şi inevitabile, fără a strica o rīnduială dată prin chiar firea lucrurilor la romāni. Istoria ne-a servit destule argumente īnvestite cu darul de a īmblīnzi furia politică. Ideea de a reduce la tăcere chiar şi cele mai gureşe măsuri potrivnice mocneşte īn fiecare.

Văzīnd că nu mai e cale de īndurat, că situaţia īn ţară se schimbă īn mai rău, romānii au renunţat la poziţia „pe loc repaus.” Īn acest an, 24 ianuarie a fost tensionată, onorul la preşedinte şi imnul de stat au fost bruiate de lozinci dispreţuitoare, de huiduieli şi fluierături, spre satisfacţia opoziţiei. Miile de oameni din Piaţa Unirii au strigat īn cor la apariţia şefului statului: „mincinosule, hoţule, demisia!”. Nici măcar preoţii cu Te Deum-ul nu au putut linişti adunarea. „Cine seamănă vīnt, culege furtună!”. Spectacolul tensionat de la Iaşi a continuat cu episodul doi al huiduielilor la Focşani, reacţia populaţiei faţă de oficialităţi fiind un mare semnal de alarmă pentru preşedinţie. Tot īn ziua istorică a Unirii Principatelor l-am văzut la televizor pe Franks de Romānia, īntors la Bucureşti să ne scormonească iar prin buzunare, cu propunerea unui nou acord de īndatorare. Apropo de televizor, oamenii de ştiinţă spun că peste numai cinci ani va fi pus pe piaţă televizorul viitorului, subţire ca hīrtia, cu diagonala cīt un perete, vizionare īn trei dimensiuni fără ochelari, care va porni la o pocnitură de deget. Tot īn viitorul apropiat vom putea cumpăra telecomanda multifuncţională cu acces la un set-top box, pentru toată aparatura din casă. La televizorul viitorului vom vedea programe proprii, şi un alt preşedinte mai puţin deformat de vechile diagonale, vom scrie scrisori electronice, vom vorbi pe reţele cu prietenii, vom face cumpărături pefir, touch screen-ul ne va permite să mutăm imaginile, să schimbăm canalul şi politica mizerabilă prin comandă vocală sau trecīnd mīna prin faţa ecranului. Foarte inteligent, va putea recunoaşte, din expresiile faciale sau din mişcările corpului, starea noastră psihică şi va deschide automat programul de care avem nevoie pentru relaxare. Īnseamnă că tehnologia viitorului ne va ajuta să scăpăm de mafioţi. Cu tehnica stăm bine, să zicem, mai rău vom sta cu hrana viitorului. Ţara are potenţial agricol, dar valorificarea e vai! Avem pămīnt arabil bun, īnsă mai mult de jumătate din hrană o luăm din import. Usturoi de la chinezi, roşii de la olandezi, carne de porc de la nemţi. Sectorul legume-fructe importă cantităţi enorme, deşi eram cunoscuţi pentru merele romāneşti. Pe de-o parte exportăm mazăre, fasole sau lapte īn ţări vecine şi importăm pe altă parte aceleaşi produse din alte ţări. Merele şi cartofii vin din Polonia sau Turcia, vestiţii pepeni de Dăbuleni au fost īnlocuiţi cu fraţii lor din Grecia şi Egipt, ardeii şi varza vin din Belgia şi Olanda, o parte din grīu, din Ungaria. De aici preţurile mereu crescīnde, Romānia fiind pe locul 12 īn lume īn topul instabilităţii preţului.

Aşadar, de peste graniţă vin hrană nesănătoasă şi practicile distrugătoare, dacă luăm īn calcul recenta propunere a lui Bill Gates, care doreşte ca prin intermediul tehnologiei wireless, toţi nou-născuţii planetei să fie īnregistraţi īntr-o bază de date pentru vaccinare. Fac potentaţii lumii ce fac şi gīndul tot la decimarea omenirii le stă. „Vaccinurile vor fi cheia. Dacă s-ar īnregistra fiecare naştere pe un telefon mobil - să se obţină şi amprente, şi o locaţie - atunci am putea implementa sisteme pentru a asigura imunizările” - de la Gates cetire. Paradoxal! Imunizări īmpotriva vieţii, poate! Gates a indicat utilizarea tehnologiei mobile şi pentru punerea īn aplicare a unei monitorizări continue a lanţurilor de aprovizionare cu vaccinuri. Īnseamnă că multimiliardarul are vise urīte noaptea şi doreşte să ucidă īn masă. Ororile care se īndreaptă spre noi nu vor dispărea curīnd, cīştigă tot mai mult teren morala de stăpīni ai omenirii. Pentru clasa politico-financiară, plasată strategic la conducerea lumii, morala constă īn glorificare, īn sentimentul belşugului, al puterii, al exploatării. Căpeteniile lumii, cele ale Europei nu au de oferit nimic esenţial planetei. Se hrănesc cu războaie, atentate teroriste, haos, fraude şi corupţie, deschizīnd o rană adīncă īn mersul istoric al popoarelor, stăpīnirea fiind şansa ca imoralitatea să ia cuvīntul īn locul lor. Deşi ei pretind că ar fi vorba de binele umanităţii, de fapt este vorba de neruşinarea prin care iau īn posesie OMUL, ca pe o entitate „necesară planurilor şi bunăstării lor”. Nu mă pot obişnui cu paradoxurile şi nu mă tem de lucrurile la prima vedere paradoxale. Sīnt o fire evlavioasă, poate doar pentru că relaţia mea cu oamenii puterii este foarte comodă - nu-mi dau nimic, n-au din ce-mi lua, eu le pot cere, īnsă, cīnd vreau, ceea ce ar fi prea mult pentru ei: moralitate. Īn concluzie, mizerabilii din murdăria de la vīrf, politica şi finanţele reprezintă partea cea mai murdară a lumii pe care n-avem cum s-o mai evanghelizăm. Este la fel cum m-aş strădui să acopăr goliciunea personajelor lui Michelangelo din „Judecata de apoi”.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com