Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

HORIA ROMAN PATAPIEVICI - SAU PROFETUL BATJOCORITOR

Eugen EVU

La Editura Humanitas, fizicianul filozof Horia Roman Patapievici oferă o carte tulburătoare, prin minuţiozitatea de operaţie cu laser, oarecum indusă de chiar specialitatea lui inginerească. Am citit-o în anii ’90 şi recent am reluat detaşat lectura.

Sunt 300 de pagini fluente, numerotate „psalmic”, impregnate de enorma erudiţie a celui mai controversat, poate, din elita actualului director al  Fundaţiei Culturale Române, în dauna lui Augustin Buzura. (Apropos, o amărăciune grea m-a ars când l-am găsit pe dr. Buzura, a cărui operă o preţuiesc statornic şi cuvenit de mulţi ani, încă din anii când redacta la Cluj „Tribuna” cu Negoiţă, Prelipceanu ş.a., în „Cotidianul”, care îl include pe lista foştilor colaboratori ai securităţii, ca şi pe Doinaş, Paleologu… Numele domnului Buzura l-am găsit cu stupoare şi eu, în dosarul „Cerna”, la lista celor cărora le trimiteam scrisori prin anii ’80! Le interceptau cei de la poşta Timiş-Hunedoara, apoi i le re-trimiteau). O cronică despre această carte am semnat în revista efemeră „Constelaţia Dragonului” fondată de Valeriu Bîrgău la Deva, în 1995.

Horia Roman Patapievici are în cartea sa o listă bibliografică intimidantă: autori şi filozofi, citaţi savuros şi pertinent. Am reavut, diminuat, şocul primei lecturi, dificultatea de a stărui pe fiece pagină suficient, textul e doldora de informaţie, e a unui semiotician rece, ultra-lucid, dar paradoxal pătimaş. Erudiţia autorului fizician este sclipitoare. Se glosează un amalgam (compozit) de izvoare, greu departajabile de enunţurile aforistice tăioase, mereu între picanterie şi metaforism menit a înveli textul în hlamidă de sărbătoare.

Esenţe extrase superflu, din câteva sute (!) de filozofi antici şi contemporani. Un big recital al speritului lacom a se panorama pe sine, prin oglindire în text, lacom de lume, de încreat parcă. Lacom de dumnezeire, până la aparentă erezie, rebeliune. Este statuia filozofului-cărturar şi orchestrarea unui dirijor absolut fantastic, transfigurat; creier şi cutie rezonantă a unui întreg consonant.

Cultura occidentală şi cea orientală par să fuzioneze prin comentariul său, pe coordonatale substanţiale, structurale, primodriale. O pledoarie pentru Tot şi o explozie în lanţ care se redresează temporar în acalmii reci, pragmatice. Cartea este un laborator alchimic modern. Eliade este evocat din tinereţea bucureşteană a marelui  istoric al religiilor exilat în India apoi în America.

Profetul Horia Roman Patapievici - (un profet batjocoritor) - devine vizionar Tofflerian spre finalul op-ului său! Un super-ego incendiat, controlându-şi delirul şi capabil să exploreze interiorul unei mari conştiinţe civice, poate prea acide, sacrastice şi necruţătoare faţă de răul lumii, în general. Este atitudinea unei reacţii în faţa iubiri trădate, a unei dezamăgiri pe care autorul nu o poate extirpa altfel decât prin strigăt acuzator: catarsisul se contopeşte cu exerciţiul exorcist. Patapievici previne răul „omului modificat”, fără a cădea în ispita lui Nietszche, a lui „neo mensch”. El desfide grobianismul, subcultura şi duplicitatea indusă de sistemele patibulare. Consider că autorul român este un Umberto Eco, dar mai corect spus, este el însuşi, Horia Roman Patapievici!

Memorabile pagini despre filozoful - maestru Anton Dumitriu, sau despre  pelerinajul la mănăstririle bucovinene, întâlnirea cu un sfânt ortodox, (dacă vreţi un guru ortodox)- Paisie Patapievici, redată cu totuşi detaşată intelectual revelaţie, aceea a unui discipol, o veneraţie indiană. Horia Roman Patapievici a vorbit undeva destul de vehement despre „ura de sine” la români, dar ea este un simptom al degradării şi crizei identitare la oricare alt popor, ameninţat a fi „crepuscular”. El introspectează analitic prin „ocheanul întors” în stratele de profunzime ale Omului, în ancestral, în „memoria freatică”, am spune printr-o metaforă proprie.

Trena biografică este foarte vie, constrândă la fiinţă, analogic heideggeriană, iar Jung nu avea cum să fie absent, ca şi Aristotel, Platon, Plotin, Anaxagoras. O enormă aviditate consistă în scrierea lui Horia Roman Patapievici, dar parcă este şi ceva „străin” (straniu) în texte. „Este ceva în om care nu-i aparţine”, mi-am amintit!

Horia Roman Patapievici nu este totuşi ciornian, (cum bunăoară Paler), nici eliadesc, ci un înţelept bătrân cu inimă de adolescent, dacă nu al regresiunilor în copilăria Uimirii, descoperirii perpetue a Vieţii, ca suferinţă iniţiatică şi moarte în continuum-ul ACUM. Oricât extremele îi acuză sorgintea alogenă, acest mare filozof român, are accentul revelatoriu în tot ce scrie, al matricei mioritice, tragice şi blagian transcedentale.

Marele scriitor şi filozof român este doar parabolic zicând, profetul batjocoritor! El este necesar unei culturi bulversate în totalitarism şi grăbite firesc a se reintegra în spaţiul european şi universal.

Eugen EVU

1 iulie 2007

-------------------------------------------

-- Formular: Părerea

-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?: STOP EXAGERARILOR!

2. Tema / articolul / autorul: Cu compasiune domnului Eugen Evu

3. Numele si prenumele Dvs.George Liviu Teleoaca

4. Adresa Dvs. E-mail: liviuteleoaca@yahoo.com

5. Numarul Dvs. de telefon (fix): 021-3243150

6. Numarul Dvs de telefon (mobil):0749 867346

7. Textul mesajului Dvs.:  Stop exagerarilor!

De la a recunoaste calitatea selectiei unor texte filozofice, munca de student constiincios, favorizat de soarta, care – dupa cum singur spuneti –  „gloseaza un amalgam (compozit) de izvoare”, si pâna la a spune „acest mare filozof român” sau „Marele scriitor si filozof român”, este o cale imensa, cu atât mai mult cu cât tot dvs. faceti constatarea ca este vorba, în fapt, doar de un „Un big recital al speritului lacom a se panorama pe sine”. Subliniez: "pe sine".

În dorinta dvs., cel putin suspecta, de a-l coplesi cu tot soiul de laude, îl mai numiti si „Profetul Horia Roman Patapievici” ceea ce deja este mult prea mult, având în vedere ca profetii, oricât de aprigi si caustici au fost, nu au considerat niciodata ca neamul lor  «nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cât o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu ...”  “....  fete patibulare ...  maxilare încrancenate... ... guri vulgare .... trasaturi rudimentare .... o vorbire agramata si bolovanoasa ... “…„omuleti patibulari, tarati”… „prosti, ignari, scandalagii, inepti, derbedei, imbecili, crapulosi, excroci”» si nici n-au aruncat asupra neamului lor cu «urina » sau cu «fecale» asa cum face în volumul sau “Politice domnul H.R. Patapievici, [auziti !!] presedintele Institutului Cultural Român”.

Fiindca volumul “Politice”, plin de invective la adresa neamului românesc, a fost publicat la Humanitas în 1996, în acelasi an când a aparut si editia a doua a volumului „Zbor în bataia sagetii” cu cele «300 de pagini fluente, numerotate „psalmic”», nu stiu cum puteti pretinde ca le-ati recitit cu detasare, ca si când nu ati mai sti ca la rubrica „Analize si Comentarii” a acestui excelent site care este AGERO, pot fi citite 6-7 articole ale domnului Corneliu Florea din Canada, care bine sustinut si de opiniile forumistilor, demonstreaza si nu doar afirma ca «HRP repeta mecanic, în toate articolele sale, aceleasi propozitii bizare într-un ambalaj metaforic de persoana bântuita de iluzii. Din aceste iluzii personale se desprinde o alta trasatura la HRP, care se numeste splitting, o tulburare de rationament de despicare foarte îngusta, în cazul lui lumea se  divide în doua: „românii în care urla prostia” si restul lumii, pe care o ridica la rang de „idoli ai culturii first hand”.”».

 Aici mai trebuie adaugat ce scria domnul Patapievici în "Flacara" lui Arion în 2003: "Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram în Uniunea Europeana" ca dovada peremtorie ca la HRP expunerea devine logoree tocmai fiindca îi lipseste nu numai o scara reala de valori, ci si cunoasterea poeziei si publicisticii lui Eminescu care pâna si prin nume se înscrie printre marii dinastici ai lumii din toate timpurile.

Acesta este pentru dvs. „Marele scriitor si filozof român”, pe care îl asemanati apoi cu Umberto Eco ??

Exagerarea dvs. depaseste orice limita chiar si numai fiindca fizicianul HRP nu prea are ce sa apropie de „Pendulul lui Foucault”, iar ca gânditor european, cum se pretinde, HRP nu are nimic de pus alaturi de „Pe urmele limbii perfecte în cultura europeana”, si fiindca articolele mele pe care i le-am înmânat personal referitoare la gramatica universala a limbilor, mult cautata de Umberto Eco, le-a abandonat prin fund de sertare, desi i-am atras atentia ca în compartimentul stravechi al limbii române am gasit cuvântul AVLAKE care dezleaga nu numai taina originii graiului uman articulat ci si taina originii religiilor lumii. Daca i-ar fi studiat într-adevar pe marii filozofi ai lumii, ar fi remarcat ca totii acestia începând cu anticul Platon au pus problema originii graiului uman articulat. Îi pusesem în mâna o foarte posibila solutie (trec peste faptul ca este singura solutie posibila) care se cerea întoarsa pe toate fetele, dar n-am mai avut cu cine. Prea s-a considerat un „boier al mintii” pentru ca sa puna necesarele întrebari unui biet descoperitor care in zadar a tot încercat sa mai ajunga la el.

Ceea ce n-a putut si se vede ca nici nu poate întelege domnia sa, este faptul ca aici nu descoperitorul conteaza ci descoperirea pe care Umberto Eco, în numele Europei Unite, o astepta declarat din anul 1992 în continuarea stradaniilor de aproape 2500 ale multor filozofi din orient ca si din occident. Asa încât stop exagerarilor. Ceea ce este bun, este bun. Ceea ce nu este bun, nu este bun. Si gata!

14.07.2007                                    

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)