|
|
|
|
            |
|
HOŢIE ŞI PLAGIAT PE INTERNET[1]
Cine urmăreşte cu atenţie ce se întâmplă în mioritica
noastră ţărişoară are to mereu motive să se prindă cu mâinile de cap,
având în vedere frecvenţa a tot felull de grozăvii şi situaţii de-a
dreptul năucitoare, şocante, lipsite de logică şi de bun simţ. La
grozăviile din sectorul politic, social sau economic se adaugă, în
ultimul timp şi (tot mai) desele cazuri de fraudă intelectuală. Ca în
celelalte situaţii, nici faţă de astfel de fraude, indolenta Justiţie
Română, din incompetenţă şi, se pare, cointeresare diectă, materilă şi
pecuniară din partea făptuitorilor, nu se iau absolut nici un fel de
măsuri. Nu se aplică legea şi se încurajează, sine die, starea de
promiscuitate şi de hoţie care riscă, pe bune, ca, în cele din urmă, să
marginalizeze şi să compromită şi mai mult România în relaţiile sale cu
lumea.
Semnalam,
în urmă cu vreo câteva luni, că eu însumi am fost ţinta unui plagiat
neruşinat. O tânără de la malul mării publica, sub numele ei, fără să
schimbe măcar o singură virgulă, o bună parte din studiul meu consacrat
lui Goga şi Francmsoneriei. În cele din urmă, am identificat persoana în
cauză şi am aflat, cu surprindere, că respectiva folosise textul meu nu
doar pentru acest plagiat, care nu-i face deloc cinste, ci şi ca referat
sau lucrare de absolvire a cursurilor pentru un masterat în literatură[2].
Una
din explicaţiile (sau justificările) celei prinse cu ocaua mică era
faptul că acest text fusese preluat şi publicat pe internet, fără
semnătura mea, de o obscură organizaţie ce ar aparţie Francmasoneriei.
Fără, cum ar fi cerut-o nu doar legea, ci şi bunul simţ, ca organizaţia
respectivă să îmi fi cerut acordul pentru reproducerea textului meu pe
site-ul lor.
În cele din urmă, datorită văicărelilor plagiatoarei, am
renunţat să îmi mai pierd vremea adresându-mă Justiţiei, care, în
România, este, de cele mai multe ori, pe faţă, de partea infractorilor
cu dare de mână.
De curând, am avut surpriza să constat o nouă faptă
reprobabilă. Arhivistul Vasile Lechinţan mi-a adus să văd volumul cu
titlul
"Mari
prietenii între oamenii de cultură şi ştiinţă români şi maghiari".
Lucrarea, având ca sponsor
Ministerul Culturii şi Cultelor, Direcţia
minorităţi naţionale, a apărut, în anul 2001, sub egida Fundaţiei pentru
familiile mixte etnic din România - Armonia, la Tipografia ARARAT S.R.L.
Bucureşti[3].
De remarcat că această carte a fost publicată fără ISBN, deşi, din
spusele lui V. Lechinţan, ea s-ar fi difuzat şi prin reţelele
comerciale, aucând profit material celor care au publicat-o.
Deschizând cartea la cuprins am avut pe de o parte
supriza să constat că Rab Ştefan, coordonatorul ei, a publicat[4]
şi un articol de al meu despre prietenii români ai lui Ady Endre. Pe de
altă parte, reiese din textul intitulat În loc de prefaţă, ce poartă
semnătura coordonatorului lucrării, că textele din ea ar fi fost
prezentate de autori la un simpozion care i-a avut ca moderatori pe
cercet. dr. Alexandru Porţeanu şi prof. univ. Lászlo Ferencz[5].
În acest text se spune că eu, care aş fi ec. (probabil economist) în
Cluj-Napoca[6],
aş fi prezentat personal o comunicare cu titlul menţionat.
Fac precizarea că nu am participat niciodată la o astfel
de manifestare, că nu am fost nici înştiinţat, nici invitat de cineva la
lucrările ei[7].
În plus, nu mi s-a cerut de nimeni aceptul pentru includerea textului
meu în această lucrare.
După ce am
constatat această fraudă intelectuală căreia i-am căzut victimă, am
luat, telefonic, legătura cu Tipografia Ararat din Bucureşti, având în
vedere că nu am găsit nici o adresă şi telefon ale Fundaţiei citate.
După câteva ore, unul din directorii Tiografiei respectiv m-a sunat
oferindu-mi un telefon, care am constatat că nu era alocat.
Semnalez
acest caz şi în acelaşi timp constat serioase lacune atât în legislaţia
românească, cât şi în activitatea intituţiilor statului cu atribuţii în
domeniul pedepsirii unor astfel de infracţiuni. Mă îndoiesc că, în acest
caz, se va deranja vreodată cineva să verifice măcar cele sesizate de
mine.
Cineva va
trebui să intervină sre a descuraja p viitor astfe de fapte ruşinoase,
cu impact major în planul imaginii originalei democraţii de Dâmboviţa.
[1]
Am în vedere nu doar publicarea, pe
diverse site-uri, în mod discreţionar, fără consultarea sau
acceptul autorilor, de oricinea oricărui text, ci şi folosirea
textelor postate pe internet inclusv în scopuri universitare!
[2]
Acest
singur caz, deşi sunt situaţii destul de multe în care şi
profesorii publică, sub numele lor, ca opere proprii, care le
aduc adesea titluri ştiinţifice, lucrări de diplomă sau referate
de doctorat ale celor pe care, chipurile, ei în îndrumă,
vorbeşte de a sine şi despre putregaiul din învăţământul
superior românesc.
Mă miră faptul că, deşi ministrul Daniel Funeriu a ost în stare
să sesizeze viteza pumnului cu care, într-o campanie electorală,
actualul încă preşedinte al României a mâgâiat un copil, nu a
fost în stare să bage de seamă cazurile grave, nu puţine, din
păcate, ce se întâmplă în sectorul pe care îl "păstoreşte"!
Cazul semnalat vorbeşte, de la sine, şi despre calitatea ş
competenţa unor cadr universitare, incapabile să sesizeze şi să
sancţioneeze astfel de practici, tolerând hoţia unor absolvenţi,
care, ulterior, vor aspira ei înşişi la cariere universitare.
Cum este şi cazul plagiatoarei în discuţie. Halal învăţământ
românesc!
[3]
La pagina 2 a lucării este clar menţionat
acest lucru. Tot aici sunt date adresa şi sigla tipografiei. Şi,
deşi sponsorizată d Ministerul Culturii, cartea nu are nici un
ISBN.
[4]
Textul în cauză, cu emnătura mea, se află
la paginile 89-101 ale lucrării în discuţie.
[5]
Se afirmă, pur şi simplu, la pag. 6, că:
"Sub bagheta distinşilor moderatori, cercetător dr. Alexandru
Porţeanu şi prof. univ. Lászlo Ferenc, au fost audiate şi
discutate cu viu interes următoarele comunicări despre: ...
"Prietenii români ai poetului Ady Endre", în prezentarea ec. Dan
Brudaşcu, Cluj-Napoca". Nu se precizează, însă, nicăieri când şi
unde s-au desfăşurat lucrările acelui simpozion
[6]
Fac
precizarea că sunt absolvent al secţiei engleză română a
Facultăţii de filologie din Cluj, promoţia 1974 şi doctor în
filologie, ttlu ştiinţific acordat de Universitatea Babeş
Bolyai. În cariera mea, am lucrat, e drept, câţiva ani,
şi în unităţi cu profil
economic, dar niciodată din postura de economist sau pe funcţii
de economist.
[7]
Pe
coordonatorul lucrării (cu care am fost coleg, la Braşov, o
scurtă perioadă de timp) l-am întâlnit, cu totul întâmplător, o
singură dată, după 1990, la Cluj-Napoca, prilej cu care mi-a
spus că pe atunci lucra ca director la Filiala Sfântu Gheorghe a
Arhivelor Statului. Nici cu acel
prilej, pe care nu îl pot preciza, nsă, ca moment exact
de desfăşurare, nu mi-a vorbit despre acest simpozion sau despre
alte planuri şi intenţii de ordin cultural ale dumisale. Nu am
avut cu dânsul relaţii epistolare sau telefonice şi nu l-am mai
întâlnit niciodată
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
|
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
