Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Iarmarocul agresiv al

propagandei electorale

Editorial

Maria Diana Popescu, Agero

Se apropie cu paşi repezi alegerile, „sezonul estival” e deschis pentru analiştii politici, dar şi pentru vīnătorii amatori de tot felul de prognosticuri şi de sondaje. Sīntem dominaţi de agresivitatea vizuală a propagandei electorale. Iarmarocul a īnceput de ceva vreme, iujul a devenit ameţitor: afişe pe pereţi, pe stīlpi, pe geamuri de bloc, pe hīrtie de ziare, panouri stradale, emisiuni tv, corturi colorate instalate pe stradă, chilipiruri pentru trecătorii amatori: găleţi, lopeţi, pixuri, lanterne, umbrele, brichete, calendare pentru 2009, imprimate cu fotografia ferchezului candidat, cu sigla şi cu sloganul partidului - toată această paradă ilară  urmăreşte o ţintă comună: atragerea atenţiei electoratului asupra candidaţilor propuşi de partide. Spectacolul grotesc, zgomotos şi costisitor (după modelul american) a dat naştere şi la scene ridicole. Nişte cīini comunitari dintr-un cartier de provincie, scandalizaţi de porta-voce a unei caravane, au lătrat caravana şi au mīnat-o vale, aşa cum propaganda electorală a mīnat la periferia societăţii  domeniul cultural, religios, moral, pe motivul că ar fi mofturi de lux mai puţin necesare contextului. Aproape īn  īntregime spaţiul societăţii civile, bicisnic şi aşa, este pus īn această perioadă sub semnele ocupaţiei politicului.

Oscar Ameringer afirma c㠄politica este arta subtilă de a obţine voturi de la săraci şi fonduri pentru campania electorală de la bogaţi, promiţāndu-le şi unora şi altora că īi va proteja de ceilalţi.” Aşa s-a şi īntīmplat dintotdeauna īn istorie, mai nou şi īn prezentul nostru. Şi tot analiştii politici sīnt cei care susţin c㠄istoria l-a strivit īn mod arbitrar pe om”, că istoria i-a fost de cele mai multe ori ostilă. Moral sau nu, cultural sau nu, colaborator sau nu la actul de imitare al creaţiei supreme, atenţie alegător!, tragismul şi nedreptăţile vieţii şi ale istoriei continuă, se perpetuează neīncetat, urmare a politicilor amatoriste, nedrepte ale omului ales faţă de om. Nu este exclus ca multe din secretele perioadelor de decădere istorică, multe din „secretele politice vinovate” ale istoriei trecute, dar şi prezente, să fie de fapt totuna cu secretele omului implicat/complice īn politică, secrete bine protejate, ocrotite, īn cea mai mare parte, de interese ascunse īn spatele deciziilor politice ale aleşilor noştri, dar ostile nouă.

Adevărurile istoriei sīnt atīt de tīrziu aduse la suprafaţă, că nu mai ai ce să faci cu ele, cum de fapt azi, după atīţia ani, nu mai serveşte multor cauze istorice sentinţa dată celor doi foşti generali ai armatei romāne ca fiind singurii īn sarcina cărora cad morţii, răniţii şi eroii noştri, eroii evenimentului de la 1989. Unii păstrători ai secretelor istorice, făptaşi, autori, complici nu mai există, nu mai pot fi nici judecaţi, nici pedepsiţi, nici glorificaţi (dacă e cazul) decīt post-mortem, alţii există, dar judece-i Domnul. Ei au construit marile cimitire ale istoriei, au īngropat şi rămīn  pentru totdeauna īngropate nenumărate suferinţe, nedreptăţi şi revolte, au trimis după gratii „vinovaţii fără vin㔠pentru cauze drepte. Expresia „aşa se scrie istoria, aşa se face politica”, frecvent folosită post factum, mi se pare ridicolă. Intelectualii şi-au abandonat statutul istoric, nu de teamă, ci din lehamite s-au lăsat convinşi că nu mai au o prea mare putere şi că e musai să se mulţumească cu regimul de austeritate şi cu firmiturile care pică de la masa orīnduirii.

E timpul să devenim o societate civilă puternică, să nu mai fim masă de manevră pentru grupuri de interese (partidele politice)! Ce ar fi ca intelectualii, oamenii de cultură, artiştii, scriitorii, actorii, profesorii, cercetătorii, oamenii de ştiinţă să construiască o structură nouă, ca alternativă la sistemului politic actual, un partid cultural puternic, care să negocieze de pe poziţie de egalitate(?!) cu pīrgiile, cu factorii puterii, cu statul ca instituţie īn slujba cetăţeanului. Un partid cultural de temut ar fi cea mai puternică ripostă la tratamentul de milogi enervanţi şi inutili aplicat de către autorităţi acestora. Forţa lor unită ar da de furcă politicienilor diletanţi, i-ar scoate poate din arenă. Cum ar respira oare o Romānie condusă de un partid cultural? Să ne amintim, Polonia a eliminat un regim printr-un astfel de demers. Nu este un exerciţiu de imaginaţie, este  tentaţia unui demers, pentru că mă īncăpăţīnez a mai lua act de sloganurile manipulatorii care afectează pe termen lung, structura, comportamentul, opţiunile civile, viaţa cetăţenească, dar şi imaginea ţării īn lume. Mă īncăpăţīnez a mai lua īn seamă afişele lipite nonşalant, agresiv pe garduri (mă rog, pe panourile domeniului public), pe retină. Mă īncăpăţīnez să mai accept regimul de clandestinitate īn care este trimis cel mai adesea omul cultural.

Maria Diana Popescu

Agero

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)