ŢARA TUTUROR IMPOSIBILITĂŢILOR

IARNA NU-I CA IARNA

Maria Samaunt

În  România   ultimelor decenii e clar  că  anotimpul  iernii, nu se mai comportă ca iarna clasică din zona temperat-continentală, unde ştiam că ne aflăm, cu nota ei ameninţătoare, dar şi idilică,  precum   în pastelul  lui Vasile  Alecsandri - cităm  : “Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă / Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă / Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi / Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.”    Efectele   încălzirii  globale au dus la temperaturi de primăvară în plină iarnă, întrerupte rareori, brusc, de  viscole, căderi de zăpadă, îngheţ, cu tot tacâmul superbiei lui Gerar, dar care  dezlănţuie un  cortegiu terifiant de consecinţe asupra cetăţenilor plătitori de taxe, deoarece autorităţile sunt mereu “luate prin surprindere ,“ după cum  consemnează presa democraţei noastre post –totalitare.

Titlul rubricii de azi este o parafrază a celebrei ziceri băsesciene,”Iarna nu-i ca vara”, rostite  pe când actualul Preşedinte era ministru al Transporturilor, înainte  de anul 2000, cugetare adâncă, intrată nu numai în folclorul dâmboviţean, ci şi în “Wikipedia free encyclopedia” într-o listă a frazelor “încuietoare,sau cu tâlc”, ale politicienilor din 46 de state de pe toate continentele-”List of political catch phrases “.

În săptămâna 23-29 ianuarie 2012  mass-media în emisiunile informative a relatat cu detalii situaţiile dramatice create  la  viscol, înzăpezire, îngheţ, îndeosebi în sud-estul României, pe drumuri importante, autostrăzi, sau pe cele către       localităţi  din diferite părţi, spaţii aflate în gestiunea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, prin Compania naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale-S.A, pe scurt CNADR- companie din subordinea sa.

 Adminstraţia  naţională de meteorologie a emis din timp avertizarea de viscol şi ninsori pentru partea de sud a ţării, invocând codul portocaliu, dar lipsa de organizare şi  de promptitudine a reacţiilor în situaţii de urgenţă a puterii de aceeaşi culoare cu codul, au generat blocaje în trafic pe autostrăzi, înzăpeziri de peste un metru şi chiar mai mulţi, oprirea a zeci de tiruri şi autoturisme pe drumuri naţionale pentru câteva zile, imposibilitatea aprovizionării unor localităţi precum şi a salvărilor de a ajunge la cazuri urgente, sau a transporta la spitale bolnavi  în suferinţă, sau chiar decese ale unor pasageri captivi în maşinile acoperite de stratul gros de zăpadă. Televiziunile informative au difuzat zile în şir imagini terifiante cu ravagiile viscolului şi ale furtunilor de zăpadă, transmise de reporteriţe şi  reporteri  zgribuliţi, scuturaţi ca nişte păpuşi de cârpă de frigul necruţător, nevoiţi să strige la microfon pentru a acoperi cu vocea vuietul rafalelor de vânt în trombă.

 “Ghici ghicitoarea mea !”,altă vorbă de duh a preşedintelui , care însă i-a adus numai ponoase, vezi cazul Arafat, fiind apoi recunoscută chiar de domnia-sa ca o gafă, cine a fost în toată perioada de restrişte a viforniţelor şi ambuteiajelor, number one, superman - eroul salvator? Cine a fost un fel de factotum pentru rezolvări şi soluţii, dând dispoziţii miniştrilor din subordine, comunicând la televiziuni în rapide conferinţe de presă, instituind comandamente de urgenţă, pentru a fi prezent cu celeritate mai apoi la blocajele din trafic, precum “speedy Gonzales ? Nimeni altul decât primul ministru Emil Boc, cel căruia protestatarii din ţară îi cereau de zile şi seri în şir demisia, nedomoliţi de viscol şi ger; un prim- ministru cu figura marcată de neodihnă, uneori nebărbierit, într-o frenezie a ajutorării şi solidarităţii care a culminat cu gesturi memorabile precum luarea unei lopeţi şi contribuţia de a deszăpezi o maşină, pe care presa a reperat-o ca fiind un Audi Q7 şi mai ales cu umplerea cu ceai fierbinte, cu polonicul, a unor pahare de plastic, pentru a fi oferite câtorva şoferi blocaţi în trafic; printre aceştia a fost şi un conducător de tir, un turc, ce probabil s-a frecat la ochi mult timp să creadă că nu visează, aflând ce înalt demnitar, cu escorta de rigoare, l-a servit cu licoarea dătătoare de puteri.

Presa cârcotaşă a comentat însă bunele intenţii ale premierului ca fiind gesturi neconvingătoare realizate cu concursul consilierilor de imagine, de resort a fi utilizate amatoristic în campanile electorale şi le-a alăturat cu maliţie altora antologice ale liderului politic, precum cositul ierbii sau datul cu rindeaua, ca dovadă a unei  hărnicii şi drag de muncă specifice fibrei românului. Ba mai mult, în unele emisiuni tv.s-a dat detaliu cu numele unei cunoscute firme de pe geaca primului ministru,haină despre care s-a menţionat că ar costa cam cât un salariu mediu pe economie, adică peste 300 de euro. Referiri la gecile ministrului Apărării Naţionale, sau ale ministrei Transportului, care l-au însoţit de câteva ori pe premier în traficul înzăpezit, nu s-au făcut, deşi aceştia, sau poate tocmai de aceea, s-au abţinut de la lucrul cu lopata ori cu polonicul. În această  perioadă preşedintele tocmai a recomandat politicienilor, în discursul din 25 ianuarie,”mai multă cumpătare şi mai multă modestie”, cu justa constatare că ”poporul a plătit preţul austerităţii, e rândul  politicienilor să plătească”.  Cum vor plăti, cu bani sau cu cu sancţiuni nu s-a precizat încă.

De pildă, primul ministru,care a menţionat, pasager, că va institui o anchetă în cazul blocajelor cauzate de înzăpeziri, ar fi trebuit să        solicite minstrei Transporturilor ca numita Companie CNADR din subordinea sa să fie sancţionată începând de la vârf pentru neîndeplinirea misiunii “de interes strategic”, în condiţii de urgenţă, iar binecunoscuţilor “regi ai  asfaltului” deveniţi şi “regii zăpezilor” să li le impute substanţiale penalizări la contractele de zeci de milioane de euro cu statul, pentru nealocarea unor utilaje performante la  dezăpeziri, sau neluarea din timp a măsurilor de dezgheţ la drumurile naţionale. De altfel, ministra Transporturilor, doamna Boagiu, a ocolit cu precipitare întrebările jurnaliştilor despre contractele obţinute de către firmele private  de la CNADR, contracte foarte profitabile ale “băieţilor deştepţi”, dar care, în acţiune, s-au dovedit, multe dintre ele, a fi neperformante. S-a scris în presă,de exemplu, despre două firme private din Tulcea, judeţ greu încercat de viscol şi căderi masive de omăt, firme cu contracte până în anul 2014 de 9 milioane de euro, şi care, din 44 de utilaje de deszăpezire primiseră 9 de la Consiliul judeţean, în condiţiile în care acelaşi consiliu  dispusese desfiinţarea direcţiei de iarnă din subordine, tocmai pentru lipsa utilajelor şi a banilor. Să fie oare o nouă combinată întreprindere de “căpuşare” plus “sifonare” a banului public, una dintre sutele, miile, relevate de presă în democraţia noasră post-totalitară? Probabil eventuala anchetă, începută prin instituirea unei comisii, după cum cere cutuma, va lămuri, sau nu, situaţiunea în cauză.

De aceea, înainte de datul cu lopata sau cu polonicul, imaginea unui premier tunând şi fulgerând contra dezorganizării, incompetenţei, sau chiar devalizării banului public pe timp de criză şi în anotimp de iarnă năpraznică, dispunând ca fiecare să-şi îndeplinească atribuţiunile, conform fişei postului, ar fi fost mai pe placul celor din zonele năpăstuite de intemperii, ale protestatarilor din stradă cu glasurile răguşite şi genele îngheţate, sau ale telespectatorilor urmărind cu compasiune, dar şi cu teamă, ravagiile  acestui gerar bântuit de codul portocaliu de viscol, iar în continuare ameninţând cu cel, tot portocaliu, de ger.

S-ar  putea însă ca, în ţara noastră, în care nici iarna nu mai e ca iarna, aceasta, din 2012, cu toate răbufnirile, dramatismul şi tumultul ei, să fie chiar una de pomină!

Maria Samaunt

30 ian.2012