ICH BIN BESSER ALS MEIN RUF

„Sunt mai bun decât reputaţia mea” (Schiller)

Ion Măldărescu, Agero

Într-una din zile, verificându-mi corespondenţa electronică, am găsit un comentariu primit de la o persoană pe care nu o cunosc şi cu care nu schimb mesaje. Redau un fragment din textul primit de la - se pare - un fan devotat, erijat în avocat al apărării: „Fără valori suntem sortiţi uitării - un argument pro... (nu voi menţiona aici numele „Orbitorului” personaj n.a.). Observ în ultima vreme o încrâncenare teribilă împotriva unui scriitor care nu mai are nevoie de nici o prezentare...  Nu ştiu dacă totul porneşte dintr-un subliminal răvăşit al încrâncenării sau pur şi simplu dintr-o dorinţă acută a unora de-a ieşi în evidenţă cu orice preţ [...] însă genul de afirmaţii mereu tendenţioase mă face să cred că o anumită latură comportamentală şi-ar dori să le dedubleze personalitatea şi să-i trasforme într-un fel de judecători supremi. […] a fost unul dintre puţinii scriitori care au reuşit să aducă ceva cu adevărat literaturii române contemporane, […] este tot ceea ce putea da mai bun literatura română contemporană […] Ar trebui să avem un maxim respect şi o maximă apreciere faţă de tot ceea ce reprezintă el” … şi încă multe alte osanale semnate de G.V., nemulţumit de ipoteticele prejudicii aduse autorului şi, după cum singur afirmă: „... mie ca simplu şi umil aparţinător al unei bresle din ce în ce mai hulite şi marginalizate: scriitorimea română”.

Oricare dintre noi are dreptul şi libertatea de a-şi exprima opinia, atâta vreme cât nu încearcă să o impună cu de-a sila. Mărturisesc, nu am o părere prea bună despre „scriitorul care nu mai are nevoie de nicio prezentare”, după cum se exprimă personajul care mi-a trimis revelaţia, cât şi despre  propaganda desuetă care i se face. În cele ce urmează, pentru a emite o părere cât mai aproape de realitate, mă voi folosi, aşa cum obişnuiesc, chiar de „materialul clientului”: „... trăim într-o continuă devalorizare culturală, într-o societate care acepta nestingherită propagarea subculturii, a nonvalorilor şi a imposturii, trăim într-un reality show permanent […] confundând libertăţile de opinie şi exprimare cu vehemenţa contestatară. Fără valori suntem sortiţi uitării...” subliniază autorul pledoariei „PRO”.

Comentariul  de mai sus l-am prezentat lecturii dumneavoastră în urma mesajului primit prin poşta electronică şi a unei aşa numite anchete intreprinsă de o prestigioasă publicaţie dâmboviţeană pe tema „Romanul românesc al deceniului". Dintre cei invitaţi să participe la „anchetă”, au răspuns demersului jurnalistic: Cernat, Marius Chivu, Al. Cistelecan, Daniel Cristea-Enache, Mihai Iovănel, Ion Bogdan Lefter, Dan C. Mihăilescu, Simona Sora, Andrei Terian şi Alex. Ştefănescu (în ordine alfabetică).

După aşezarea pe podium, reacţiile „Orbitorului” nu au întârziat să apară: "E uimitor să vezi câţi critici trăiesc în lumi paralele, fără nicio legătură cu literatura română actuală sau cu literatura în general." Scriitorul lăudat-premiat mărturiseşte: „Orbitor" e portavionul modestei mele flote... „Orbitor" e [...] o confederaţie de romane care se constituie în ceva neromanesc şi poate chiar neliterar ca motivaţie şi ca mesaj... ". Şi ca să nu ne plictisim, filozofează: „Condiţiile în care s-a făcut literatură în ultimul deceniu în România au fost - şi sunt mai departe - atât de vitrege, încât e de mirare că s-au mai scris cărţi. Dacă nu ar fi avut pluta de salvare numită „Polirom", tinerii scriitori din ultimul deceniu poate că n-ar fi existat.” (Mare noroc pe capul nostru, altfel pierea întreaga literatură contemporană). „Showul critic dezvăluit (de ancheta de la  „Adevărul literar şi artistic") este fascinant şi tulburător ca vechile spectacole de bâlci cu femei cu barbă şi oameni-elefant"…, ca de altfel şi cele ale fanilor săi.

Cel mai ciudat lucru pe care l-a observat  „subiectul PRO” în opţiunile criticilor a fost disocierea secţiunilor bune şi a celor proaste. Nedumerirea privind posibilitatea existenţei unor secţiuni proaste l-a indispus şi l-a revoltat tare mult pe premiat, alterând puternic gustul triumfului şi al mult râvnitului laudaţio, aşa că mă rezum să reproduc însăşi exprimarea părerii sale: „Este ca şi cum ne-am nega existenţa. Rămâne în puterea fiecăruia dintre noi să considerăm până unde este necesară civilizarea proprie...”  Cred că i se potriveşte cât se poate de bine replica din celebra tragedie „Maria Stuart” de Schiller, asimilând-o cu atitudinea auto-supra-apreciativă a scriitorului: „Ich bin beßer als mein Ruf”.

Închei sugerând celui ce mi-a trimis pledoaria pro Orbitor să nu împrumute comportamentul „Oilor lui Panurge”, sau, ca să fiu mai explicit, să nu practice versiunea autohtonă aparţinând Fiului Pepelei, cel isteţ ca un proverb: „Omul este ca oaia, lesne se ia unul după altul!”

Ion Măldărescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com