IDEILE FILOSOFICE, IDEILE LITERAR ARTISTICE

Ideile- noţiune, concept, principiu, teză, opinie, părere, gând, convingere, judecată, sugestie, plan, proiect

Daniel Mureșan

Multe dintre conceptele, ideile filosofice literatura le poartă în lume, îmbrăcate în limbajul sensibilităţii, limbajul metaforelor, al unor trăiri personalizate şi desigur al unor generalizări înţelese mai puţin, ajungând uneori percepţia la o singură persoană, la un moment dat al trăirii acesteia. Lirismul le asigură penetrarea în conştiinţe (conştiinţa fiind înţeleasă în sensul ei larg, filosofic).  În cazul prozei ajung adesea să fie modele de cugetare populară. E bine că literatura şi filosofia merg de atâtea ori împreună, e un câştig al spiritului ce nu poate fi despărţit de glastra seminţelor cunoaşterii.

Efortul de a înţelege lumea prin complementarităţile ei nu poate fi oprit din  considerente de puritate, chiar dacă astfel de încercări sunt pe cât de necesare tot pe atât de discutabile, privind la învoirea cu întregul, la păstrarea frumuseţii, a ordinii întrepătrunse în care înţelegem lumea.

Viaţa îşi are încercările ei, imaginile ei aduse la principiile filosofice, interpretările literar artistice, feluri de înţelegere ce au format cu trudă ideile din marele trunchi comun despre lume şi viaţă şi  extinse, desprinse din marele trunchi comun. La acest capitol al constatării ar fi o impietate uitarea rolului ştiinţei si al tehnicii, acestea din urmă stând în faţă pe palierele transformării vieţii.

Nu ne lipsesc dezideratele. Ce putem noi împrumuta realităţii şi care este măsura oportună a acestor completări ?

Traian Demetrescu zicea ,,Filosofia vieţii constă în singura putere de a şti să împrumuţi realităţii ceea ce-i lipseşte: poezia pe care o ai tu". Împrumutul e plauzibil dacă este însoţit de valoare, fiindcă vine dinspre înţelepciunea ajunsă la tine din experienţă, talentul de adaptare, reformulare originală, comparaţii etc.

În orizonturile filosofice, literar artistice suntem mai mult ori mai puţin ignoranţi, mai cu seamă când ne propunem şi să schimbăm lumea. Domeniile, oricum pun întrebări, cer limpeziri la care spunem nu ştim, nu ştim dacă se va verifica vreodată. Ideea că filosofii ar trebui să-şi propună a schimba lumea este întâlnită la Karl Marx ,,Filosofii nu au făcut decât să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă a o schimba". Chiar dacă această chemare n-a fost adresată până la Marx într-o frază expresă, până la urmă atâţia gânditori, savanţi au făcut proiecte, au scris despre o lume mai bună. Fiecare om doreşte o lume mai bună. E mare nevoie de a gândi o lume cu valenţe superioare şi de a face paşi concreţi în favoarea acestui deziderat (indiferent cum ar trebui să se numească autorii care răspândesc, cer învoiri pentru proiectele lor).

Planurile auzite la colţul străzii, aproape în măsura în care nu sunt preluate din doctrinele cunoscute, sunt vulgare, inconştiente, e suficient că au răspândire la modul singular, ca dovadă a libertăţii de gândire.

Thomas Mann, scriitorul în a cărui operă se întrepătrund idele filosofice cu literatura, cel puţin aşa trece bine cunoscut, remarca

,,Trebuie să ne ducem fiecare propria noastră viaţă, fără egoism şi fără să-i socotim pe ceilalţi oameni numai ca nişte mijloace, dar totodată să nu ne tăgăduim cu totul pe noi înşine, să ducem o viaţă de sine stătătoare şi potrivită firii noastre, cu un echilibru raţional între îndatoriri faţă de alţii şi îndatoriri faţă de noi".

Înţelesurile cugetărilor sale se arată ca stând în apropierea curentelor etico-filosofice (că sunt eclectice nu mai are importanţă. Câte sisteme filosofice, după cele câteva ale antichităţii, nu fac mari împrumuturi?). Întrepătrunderea între o gândire care ţi-a devenit, începând din şcoală o a doua natură (aici o cugetare verificată de viaţă) şi limbajul scriitoricesc se dovedeşte a fi un câştig. Pretenţiile faţă de ideile etice, filosofice pleacă de la o exprimare mai clară, ele având şi o anume superioritate, când e cazul, în coerenţa unui sistem filosofic.

În romanul marelui scriitor cuvintele citate  fac parte din categoria eteronomului, însă vin şi cu autonomia artistică, o mai extinsă circulaţie, cu înţelesul de adevăr scriitoricesc, cu o întregire adusă vieţii de convingerile lui Thomas Mann.

Dacă cunoaşterea propusă de povestiri, romane se află pe diferite trepte de confirmare faţă de realitatea pusă sub ochiul ştiinţei, în literatură, filozofie gândurile primesc încă ceva,  primesc ceea ce au nevoie, o frumuseţe a cărei număr creşte ( Oamenilor le plac numerele mari şi dacă este imposibil să le treacă prin numărătoare), iar apropierea de culmile subsumării, ale generalităţii este mijlocită de pasiunea pentru literatură, de nevoia de poezie.

Ne putem simţi încurcaţi când citim reflecţia lui Tudor Vianu: ,,Există poezie fără filozofie, dar nu există filozofie fără poezie". În atâtea curente literare (ex. postmodernismul), autoimpuneri ce par de strictă încadrare fenomenologică nu-i de mirare, ba poate fi chiar la modă, parcă vor să dea dreptate ,, poeziei fără filosofie". Unele din canoanele naşterii curentelor literar artistice sunt analoge principiilor de ordin filosofic. În  creaţiile literare, totuşi, se descoperă cu uşurinţă încălcarea normelor, şi prin aceasta şi conţinuturi mai apropiate de viaţă … (pentru exegeţii doritori de concluzii există un teren nelimitat şi niciodată timp suficient).

Legarea organică a tezelor filosofice  de poezie poate fi atribuită frumuseţii cunoaşterii, gândirii, acestei înmănunchiate sărbători a spiritului pe care poetul o poate numi poezie. Poate că marele nostru extetician a vrut, pe de altă parte, să pună în faţa creatorilor, între ale imaginii generale despre lume, necesitatea imperioasă de a trudi şi la forma de expresie literară , pentru a nu avea pierderi la lecturare. (Lucian Blaga, Emil Cioran, Constantin Noica, D. D. Roşca Petru Ţuţea etc. se fac cunoscuţi prin această distincţie stilistică).

Valoarea sistemelor filosofice este o problemă deschisă pe palierele spiritului uman, pentru că originalitatea poate fi de diferite grade, apoi gradele de noutate din perspectiva adecvării, a transmiterii unui conţinut realist şi raţional se pot apropia de valoare sau îndepărta…

Urmează să vadă viitorimea ce se va alege din experinţele stilurilor care nu acceptă raţiunea, coerenţa…după adevărul şi utilitatea pe care au dat-o părerilor lor.

Între scriitorii care sunt categorici împotriva împrumuturilor din doctrine, teorii de orice fel, ci doar pentru a recunoaşte talentul, de aici venind şi valoarea, specificitatea operei literare se regăseşte şi Mihail Sadoveanu: ,,Literatura însă nu are de-a face cu doctrine, cu tendinţe şi cu altele; e o chestiune de talent; darul acesta îi imprimă valoare- în afară de ceea ce poate pune în ea cultura şi convingerile:

,, Dacă marele scriitor acceptă cultura şi convingerile, aceste vase comunicante cu filosofia, poziţia sa detaşabilă ne pare prea mult decisă să meargă pe calea purităţii, eufemistic vorbind. Cultura nu poate rămâne un simplu element de decor, talentul rămâne fără substanţă. Iar când M. Sadoveanu ne spune ,,Popoarele fără libertăţi rămân la instincte",  arată cum printr-o propoziţie a făcut un pas filosofic, că filosofia s-a gândit să-i întindă mâna, ea îi şopteşte câteva din faţetele libertăţii, ale întrepătrunderii lor cu nevoile întâmplătoare, cu cele imperioase.

Sigur, scriitorii se află într-un control permanent, conştient ori instinctiv faţă de eventualul surplus pe care-l pot reprezenta celelalte multe modalităţi ale spiritului , ce-i înconjoară, îi inspiră. Pentru creaţiile literare exagerarea poate deveni un nămol care în loc să clarifice liric, epic înţelesul, îl întunecă. (Te-au schimbat doctrinele, teoriile într-un vehiculator, propagandist ?).

Marin Preda, sigur că se adresează celor care vor să înveţe, şi le spune,, Această ştiinţă de a rămâne tu însuţi în împrejurări care te depăşesc se învaţă" . Pot fi ajutaţi de bunăvoinţa exegeţilor literari, care vor spune cât este creaţie literară, cât revine filosofiei sau altcuiva, dacă se puteau dispensa fără acel altceva. Opinia lectorilor obişnuiţi poate fi favorabilă creaţiilor cu un conţinut eteronom predominant pentru mesajul mai clar.

Aşteptările spiritualităţii mărturisite noţional, artistic se găsesc prin nevoile de a uni, interese…Antoine de Saint Exupery în câteva cuvinte ,,Dacă muncim numai pentru bunurile materiale, ne clădim singuri temniţa",  exprimă un adevăr metafizic, dându-i o putere de circulaţie şi din fericire de acceptare în planul opiniilor, al sugestiilor. Sentinţa notată mai sus a fost repetată de mulţi autori cu mici diferenţe, e firesc să fie cunoscută , purtată de condeie cu talentul de a-i da substanţă literară. (Avantajele utilităţii stau chiar în faţă). Valoarea pe care o dă practica vieţii  expresiei adineauri citate este inversată, larga difuzare nu-i poate asigura  curajul de a fi urmată.

Daniel Mureșan