|
O ideologie pentru metodologia căii de
impact ambiental
Dr. Titus Filipas
Impresii si pareri personale in FORUM
 Una
dintre profesiile cele mai noi, cerute de Uniunea Europeană, profesiuni
care adaugă valoare fără să risipească bogăţia naturală a României,
presupune recunoaşterea şi chiar lucrul efectiv cu o categorie ontică
nouă, chemată « categoria de impact ambiental ». După intrarea în
Uniunea Europeană, România va fi obligată să folosească acest instrument
intelectual.
În ce domenii ? Să dăm numai două exemple, deşi gama de aplicaţii este
vastă.
Unul dintre domenii se referă la managementul de calitate al I.M.M.
–urilor (întreprinderi mici şi mijlocii) în condiţiile ‘dezvoltării
durabile’ cerute de ‘Agenda 21’, un document internaţional de mare
importanţă, semnat şi ratificat de România. Printre altele, managementul
de calitate al I.M.M. –urilor (întreprinderi mici şi mijlocii) în
condiţiile ‘dezvoltării durabile’ cere ca produsele lor puse pe piaţă să
posede ‘etichete ecologice’, atât eticheta ecologică de tip ‘margareta
europeană’, cât şi eticheta ecologică de tip III, folosită obligatoriu
la licitaţiile de produse ecologice care vor fi cumpărate din banii
publici, licitaţii care se cheamă în limba engleză ‘green procurement’.
În anul 2005 am fost solicitat de Camera de Comerţ şi Industrie a
României să prezint un astfel de model românesc la un workhop
internaţional, la care participau şi specialişti de la prestigiosul
Institut Fraunhofer din Germania. Este simptomatic faptul că acest model
românesc a atras atenţia specialiştilor internaţionali, un rezumat al
studiului fiind prezentat de exemplu pe web într-un tutorial european
pentru dezvoltarea durabilă, dar totodată dezamăgitor pentru mine faptul
că ‘divulgări’, --acesta este termenul împrumutat din spaniolă, şi
prefer să îl folosesc, în locul termenului ‘vulgarizare’ preluat din
limba franceză, ori ‘popularizare’ preluat din limba rusă--, pe
româneşte ale unor noţiuni esenţiale privind ‘etichetele ecologice’ au
fost refuzate de la publicare în presa de limba română. O singură
notabila excepţie o constituie Asociaţia Română pentru Patrimoniu (ARP),
unde în volumul "Mărturisirea de credinţă literară", după o lectură
atentă şi critică, domnul profesor universitar dr. Artur Silvestri a
inclus textul meu : ”Scrisul ca reprezentare ontologică”, care este o
‘divulgare’ a principiilor după care trebuie să se realizeze etichetele
ecologice ale produselor româneşti. Faţă de ceea ce am scris în acel
text, adaug o serie de precizări privind ideologia pentru metodologia
căii de impact ambiental, publicat în revista electronică Agero prin
bunăvoinţa domnului Lucian Hetco, remarcabil manager şi om de cultură.
Fundamentarea corectă a etichetelor ecologice nu poate să fie făcută
decât prin aplicarea analizei LCA (Life Cycle Analysis) a produselor,
adică o analiză ‘de la început până la sfârşit’ (‘from the cradle to the
grave’, cum se spune în limba engleză) a produselor. Trebuie să adaug
aici şi faptul că am trimis Ministerului Mediului din România un
tutorial în limba română pentru acest tip de analiză (LCA), tutorial
realizat în conformitate cu principiile expuse în textul publicat de ARP
în volumul "Mărturisirea de credinţă literară". Dar să nu credeţi cumva
că Ministerul Mediului din România implementează actualmente măcar un
singur principiu de analiză LCA !
Cel de al doilea domeniu este energetica la scara mare. Astfel, pentru
evaluarea impactului ambiental asociat generării industriale de energie,
în Uniunea Europeană a fost dezvoltată, printr-o abordare conceptuală
ascendentă (bottom-up approach), o metodologie de urmărire a căilor de
impact numită metodologia ExternE, care necesită doar o analiză LCA
simplificată.
Atât metodologia pentru ‘etichetele ecologice’, cât şi metodologia
ExternE pentru energie, se bazează în esenţă, pe lângă o mulţime de
calcule şi de soft-uri, pe ‘metodologia căii de impact ambiental’. Să
mai observ că soft-urile comercializate actualmente pentru a se putea
realiza cu ele o analiză LCA, deşi sunt situate la preţul de circa 10
000 de euro per an şi per computer personal, sunt într -un mod
supărător, --dar poate deloc surprinzător --, total lipsite de
transparenţă în ceea ce priveşte ‘metodologia căii de impact ambiental’.
Pe ce fel de ideologie se sprijina metodologia caii de impact ambiental?
Cronologic, metodologia căii de impact ambiental a fost elaborată şi
documentată de cercetătoarea ambientalistă americană Rachel Carson
(1907-1964), fiind publicată în cartea sa din 1962, intitulată
‘Primăvara tăcută’.
‘Silent Spring’ (‘Primăvara tăcută’) rămâne şi acum un exemplu
proeminent al felului în care un studiu de impact ambiental bine
efectuat, şi în acelasi timp clar prezentat publicului larg, poate
influenţa luarea unei decizii manageriale ori politice majore. Astfel,
numai citind ‘Silent Spring’, preşedintele american John Fitzgerald
Kennedy decide să creeze organizaţia guvernamentală precursoare pentru
agenţia de protecţia mediului din America: EPA (Environmental Protection
Agency).
Deşi foarte emoţională, cartea ‚Silent Spring’ era prima ‘analiză de
propagare şi analiză de expunere la un poluant’ (‘fate analysis’)
agregată, efectuată vreodată. Metoda ‘fate analysis’ a început să fie
folosită într-un mod riguros şi sistematic de către EPA, în ‚pathway
analysis’, conducând la conceptul sursei de poluare ca un „capăt de
ţeavă” (‘end of pipe’, aceasta e sintagma standard folosită în limba
engleză) din care se deversează peste umanitate „apa neagră” a poluării.
Căci poluarea este un fluid atât metaforic cât şi material, un ‘fluid’
extrem de coroziv pentru viaţa noastră, măsurat cu una dintre puţinele
unităţi cantitative pe care ni le poate oferi Sfera Valorilor, vorbim
aici despre „anii de viaţă sănătoasă ce-am pierdut”. Sună aproape ca
versul dintr-o romanţă, --textele romanţelor se situează categoric în
zona foarte subiectivă numită ‚alegerile de valoare’--, dar este vorba
despre unitatea chemata ştiinţific DALY, acesta fiind acronimul de la
sintagma in limba engleză : „Disability Adjusted Life Year”.
Trebuie să recunoaştem că problema abordării corecte a ‘căii de impact
ambiental’ este în primul rând o chestiune ideologică, exact pe linia
metafizicii lui Nae Ionescu. Este vorba despre ideologia relaţiei dintre
‘înţelegerea realităţii’, şi construcţia unor reprezentări ontologice
pentru cauzalitate, ceea ce Deborah Bird Rose –cercetătoare australiană
în Ecologie Industrială şi Antropologie-- numesşe acum ‘ontologia
conectivităţii’. Ideea este, bineînţeles, existenţialistă, fiind legată
de « diferanţa » lui Jacques Derrida ; problema corectitudinii
ideologice a evaluării ‘căii de impact ambiental’ presupune şi existenţa
unei ‘etici a diferanţei’.
Într-adevăr, chestiunea evaluării impactului ambiental produs de
generarea industrială a energiei necesită înţelegerea şi descrierea unor
relaţii, de natură atât materială, cât şi pur conceptuală, între
Ecosferă, Tehnosferă, şi Sfera Valorilor. Pe româneşte, aceste relaţii
sunt prezentate în cartea noastră : ‘Mediul ambiant şi exergia’,
publicată în anul 2005 în Editura Academiei Române. Cartea se adresează
« comunităţii epistemice », adică lumii universitare şi lumii academice,
‘Şcolii’ în sensul cele mai general al cuvântului, aşa cum îl ştiu
românii de la ideologii noştri primari : Gheorghe Lazăr şi Ioan Eliade
Rădulescu.
Comunitatea epistemică este locomotiva spre ‘societatea cunoaşterii’. Să
observ că revista electronică Agero constituie un solid ‘punct de
ancorare’ pentru ‘societatea cunoaşterii’ de limbă română. Comunitatea
epistemică din România construieşte baza de date care permite
decidenţilor politici să ia hotărâri corecte, ele fiind în acelaşi timp
hotărâri “cu valoare adăugată”, pentru România. Pentru că trebuie să
realizăm ce se înţelege actualmente pe plan internaţional prin conceptul
de « corectitudine politică », dând un exemplu extrem : Este în
întregime «politiceşte corect », şi chiar lăudabil de către observatorii
externi, să dăm pe gratis toată bogăţia naturală a României, însă nu
cred că aceasta este o hotărâre ‘cu valoare adăugată’ pentru România.
Comunitatea epistemică este interesată şi de ‘cartografia cunoaşterii’.
Ce este ‘cartografia cunoaşterii’ ?
Să observăm doi termeni prezenţi în discursul comun: globalizare şi
societatea cunoaşterii. Care este legătura între ei? Dacă, atunci când
dorim să vorbim natural şi obiectiv despre ideologia globalizării nu
trebuie să uităm niciodată, urmându-l pe Fernand Braudel, cât şi aproape
toată şcoala americană de Ecologie Industrială ce îl citează respectuos,
faptul că sistemul ecologic de bază la scara umană trebuie să fie
definit cu ajutorul bazinelor hidrografice de pe continente, tot la fel,
epistemologia holistică pretinde să fie compensată printr-o împărţire a
tipurilor de cunoaştere umană. Acestea sunt concepte abstracte, fără
valoare monetară pentru simplul motiv că sunt concepte nepreţuite.
În ‘cartografia cunoaşterii’ vom distinge, --din vechiul ‘soft scolastic
Aristotel’, pe care l-a folosit şi macedoneanul Alexandru cel Mare, dar
pe care s-a bazat şi ‘mondializarea iberică’ din secolul XVI--, trei «
continente » foarte diferite, ce trebuiesc neapărat conectate prin
pasarele şi punţi fără concreteţe dură imediat perceptibilă, dar
perceptibile ca « impact », ca repercusiuni în viata societăţilor.
Evaluarea de impact ambiental a sistemelor de produse şi de servicii se
poate face prin recursul bine armonizat la cele trei tipuri fundamentale
de cunoaştere :
(i) tehnico-productivă ;
(ii) teoretică ;
(iii) prudenţială.
Se recunoaşte acum faptul că îmbinarea corectă a celor trei tipuri
fundamentale ale cunoaşterii umane reprezintă în primul rând o chestiune
de abordare ideologică ; aşa ceva este tipic culturii româneşti moderne,
adică începând cu fondarea şcolii de la Sfântu Sava.
Cartea ‘Primăvara tăcută’, acceptarea societală a mesajului său, arată
felul în care omul, obligat de presiunea supravieţuirii, este capabil să
identifice o nouă configuraţie de vectori cauzali. Într-adevăr,
sprijinită pe o bibliografie enumerată pe 55 de pagini, cartea
‘Primăvara tăcută’ propunea prima definiţie operaţională a unei
categorii de impact ambiental. Folosind o analogie de tip Blaga –
Cassirer, (inventată, independent, de Lucian Blaga în 1936, şi de Ernst
Cassirer în 1938), putem declara categoria de impact ambiental în
identificarea finală a indicatorului de categorie (‘endpoint’) drept
analogul unui vector bipolar cu ‚originea’ definită ca o încărcare
ambientală în Ecosferă, provocată de activităţi antropice în Tehnosferă,
‚extremitatea’ fiind definită ca impact ambiental reprezentabil,
conceptualizat, în Sfera Valorilor.
Se vorbeşte uneori despre miracolul şi profunzimea cunoaşterii în
‚saltul cuantic’ al electronului din atomul de hidrogen când emite linia
lui spectrală cărămizie. Dar, incontestabil, ‚saltul cuantic’ nu
translatează electronul dintr-un tip de cunoaştere, în alt tip de
cunoaştere. Introducerea categoriei de impact ambiental de către Rachel
Carson, --aceasta este lectura pe care o facem noi ‚Primăverii tăcute”,
marchează o tranziţie mult mai semnificativă decât ‚saltul cuantic’.
Categoria de impact ambiental, în care, plecând de la măsurarea
încărcării ambientale prin metodele ştiinţelor naturale, se ajunge la
evaluarea impactului ambiental prin metodele cunoaşterii prudenţiale ne
demonstrează existenţa unei tranziţii de la un tip de cunoaştere, la un
alt tip de cunoaştere: un „salt cuantic” care valorifică spaţiul cauzal
în interesul supravieţuirii optime a speciei noastre.
Dr. Titus Filipas
|
