Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Impresii după o Zi Naţională văzută din străinătate

Cristina Bălaj - Canada

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Luna decembrie a început firesc, cu data de întâi, dar şi cu multe semne de întrebare, cu o anume tristeţe! Parafrazându-l pe Labiş, am citit şi am suferit, undeva ascunsă într-o surdină ce mă copleşea. « Am mâncat » ştiri şi opinii şi am reflectat. De ce? Pentru că se conturează, iată, două tabere în psihologia românească şi în atitudinea faţă de starea de lucru, aflate firesc la poli opuşi, situaţie bizară care nu aduce nici un bine social relevant societăţii româneşti, oricum ar fi ea. Este un prilej inutil pentru durere pentru cei care mai au încă bun-simţ şi care constatĂ că Ziua Natională este sau ajunge subiect de terfelire, de băşcălie sau de scenarii mai mult decât fanteziste (de genul « cum ar fi lumea fără România ? » .. « Nu s-ar sinchisi nimeni… » raspuns din elită... ?!), lacrimi de crocodil pentru cei pentru care  ideea de Bine se rezumă doar la a denigra, a călca în picioare, poate pentru câţiva talanţi în plus.

Mai clar spus, de Ziua Naţională, mai mulţi ziarişti de la tot felul de publicaţii şi televiziuni mai mici, mai mari, s-au întrecut în a-i renega acestei Zile dreptul de a fi Zi Naţională! Gama de abjecţii a fost largă, de la tonul mahalagiu de « sictir coane », la băşcalia de prost gust, cum o numim noi, bănăţenii pe nume, apoi la o pseudo-argumentarea istorică. Neuitând nici de faptul că toţi ar trebui să fie integraţi în această sărbatoare (dar nu reuşesc vezi bine): şi cei cărora le este frig (numai de 1 Decembrie  nu şi de 25 Decembrie sau 1 ianuarie sau, chiar de 30 noiembrie, dupa cum sugera cineva ca ar trebui să fie Ziua Natională) şi cei care au alte idealuri şi care nu văd cu ochi buni Ziua unei naţiuni - 1 Decembrie. Doar alte date, alte idei, alte impresii şi toate acestea într-o Românie care se vrea în Europa, care se vrea şi casă comună, democratică şi de către  cei care « nu mai suportă … România ??!! ». Toate aceste "bucurii" în pragul Zilei Naţionale a României!

De ce am îndraznit să afirm indirect că oamenii de bun simţ au avut ceva de obiectat şi pe bună dreptate? Pentru că astfel de oameni ştiu şi pot să celebreze în sinea lor, în primul rând, ideea de identitate naţională (un subiect atât de greu digerabil pentru unii) şi cea de demnitate naţională (o altă idee imposibilă pentru unii din spaţiul carpato-danubiano-pontic de care facem atâta caz, de parcă ar fi buricul pământului). Mai sunt şi oameni care nu se împiedică de argumente de genul « e prea frig pentru o Sarbatoare Natională… ?! », penibilă afirmaţie de minţi bolnave.

Ce importanţă au toate acestea pentru românul care trăieste în diasporă ? Căci el mai poate să vadă, sa audă şi să decidă, să-şi păstreze şi coloana vertebrala dreaptă şi să nu-i fie ruşine cu Ziua Naţională a României, să spună prietenilor săi străini: « astăzi e o Zi de Sărbătoare pentru români, ziua noastră şi uite aici, iată câte ceva din istoria noastră, din viaţa noastră, din ce însemnăm noi ca naţiune! ». Poate să le spună însă şi celor din ţară si ce se mai întâmplă pe la case mai mari! De exemplu în Canada sau în Statele Unite ale Americii sau în Vestul european. Cum în aceste ţări nimeni nu împroaşcă cu noroi Ziua Naţională, cum oamenii reuşesc să se bucure ( fie ca e vorba de dineuri luxoase, de parade sau festivităţi, sau de hot-dogs ieftini la drumul mare (echivalentul micilor noştri), de spectacole  pentru toate gusturile), mai mult chiar, reuşesc să-şi mai şlefuiască demnitatatea naţională şi în final, să fie sincer multumiţi de apartenenţa la o naţiune mândră şi demnă!

    Gurile rele vor zice că au şi de ce sa fie mândri, (străinii, anglo-saxonii şi alţii cărora le place şi munca şi punctualitatea şi vorba-vorbă), ci o duc mult mai bine ca noi ( (sic, material vorbind, poate că şi merită având atitudine socială şi o altă morală a morală a muncii), acestora le reamintesc cunoscutul indemn al lui JFK (Kennedy),  că fiecare trebuie sa se gândescă mai înainte de toate, ce poate face el / ea pentru natiune, pentru ţară şi abia apoi să se întrebe ce face ţara, în speţă - statul pentru el sau ea !

 

Închei gândindu-mă ce am făcut sau ce ar fi trebuit să fac -  ca Ziua de 1 Decembrie să nu fie călcată în picioare la drumul mare de indiferenţa, laşitatea sau maliţiozitatea aceasta de prost gust! Cel mai bun antidot pentru mine şi copiii mei este faptul şi amintirea că strabunii mei au luptat pentru dreptul de a fi demni la ei acasă şi de altfel oriunde în lume, pentru dreptul lor de a vorbi limba română şi pentru libertate de exprimare, nu în sens de mahala, ci cu respect şi politeţe. Democraţia nu înseamnă prost gust, mitocăneală balcanoidă, ci respect reciproc! Pentru ei, moşii mei, 1 Decembrie a fost Poarta Deschisă (cu lacrimi, din nou aceste obsesive lacrimi!), pentru o ţară a oamenilor responsabili şi capabili să traiască în ea în demnitate.

 

Cristina Bălaj

Canada

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)