Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

În gura LEULUI (3)

Corneliu LEU

DECORATII DE PROHOD

Se pare că preşedintele-jucător e driblat de cea cu coasa care i-o ia înainte decorându-i ea pe unii care nu lasă Cotrocenilor decât posibilitatea unui decret post-mortem. Parcă-l văd cum îşi dă cu palma pe chelia prezidenţială spunând: "Uite dom'le: tocmai când trebuia şi eu să-l decorez!"... Arată ca o întrecere în care, cel ce ne prezidează destinul fără să-l fi ales noi joacă mai repede decât preşedintele pe care ni l-am ales şi decât consilierii care ar trebui să-i facă liste. Iar, când auzi de decorări, începe să te ia cu fiori. Sau, cine stie, poate fi chiar o strategie deliberată: Pentru protocolul prezidenţial e mai simplu cu cei repausaţi întru Domnul, pentru că nu mai trebuie să le asculte discursul de răspuns.
 

GENIALUL GIGI SI POMANAGII

 Cu demnitate, Cristian Diaconescu a anunţat terminarea epocii de "alegeri cu mici şi bere" în care partidul său era campion. Asta i-a făcut să se ruşineze pe cei de la alte partide care, prinşi cu sacoşe preelectorale într-un cartier, au declarat că "aduc oamenilor cadouri de Sărbători", spurcând cu minciuna lor Săptămâna Patimilor. Mai din topor în obiceiul de a-i considera pe toţi din jurul său pomanagii, genialul Becali a ataşat la partid nişte magazine pentru membri. O biată mahalagioaică declara reporterului: "Ne-am înscris în partidu' lu' Becali, ne-a dat carnete şi cu ele ne ducem la magazin să luăm pe gratis". Mai erau cândva unii care dădeau carnete de partid prin care primeai funcţii cu salariu mai mare! Măcar experienţa asta să-i arate ca, din "genialu", poţi uşor deveni "împuscatu". Oameni buni, în loc de pomanagii, aşa cum va consideră ei, fiţi mai degraba trisori şi nu le daţi votul pe care-l vor în schimb! 
 

AH, MUGABE, ESTI FERICE!

Cam asa ar suna refrenul "de of şi inimă albastră" cântat de unii dintre politicienii noştri. Pentru că, ce credeţi că a făcut Mugabe?!... Ca să se ţină-n pas cu moda, a făcut alegeri care nu i-au reuşit şi a ieşit învins. Iar atunci, ştrengarul, a avut o idee geniala: Nu mai comunică rezultatele şi rămâne el în continuare părinte al poporului. "Ah, Mugabe, ce ferice eşti! - oftează ai noştri tânjind la Constituţia modernului stat Zimbabwe.

BĂIEŢII NU SE POTOLESC

Dar nici chirurgul nu se lasă operat. Dacă n-ar avea atâţia duşmani care au scos capul absolutamente concomitent cu foştii săi colegi de partid, zău că l-am putea crede pe Sorin Oprescu autorul celui mai tare scenariu de imagine şi popularitate, a unei geniale maşinaţiuni nu numai de a-şi face reclamă, ci şi de a-şi demonstra perseverenţa în faţa unui public mult mai larg decât le vor oferi candidaţilor celebrii „timpi de antenă”.De la judecători „birocraţi”, ca să nu le spun altfel, la escroci naivi care nu ştiu să-şi ascundă dicţia în lecţiile învăţate de la provocatori şi la ziarişti care cunosc mai puţină gramatică decât lecţia de mahala a scormonirii în gunoaie, s-au năpustit cu toţii asupra firescului gest democratic al unei personalităţi care nu mai vrea să asculte de gloata unor pestriţe interese de partid. Adică nu mai vrea să spună: „Da, tovarăşi, mă duc unde mă trimite partidul”, ci trimite el partidul...undeva. Lipsa de fair-play e că se bucură de asta şi alte partide pe care doctorul încă nu le-a trimis...

LA UNIUNEA SCRIITORILOR, CA PE VREMURI

Ca pe vremuri, când ne-njuram discret pe la mese, ca să nu se audă chiar tot în microfoane sau de la turnătorii plasaţi printre noi, Casei Scriitorilor i-a trebuit să-i păşească pragul Traian Băsescu spre a-i reînflori sămânţa de scandal. Descoperindu-l pe Varujan Vosganian aflat şi acolo în fruntea bucatelor, Preşedintele i-a spus cu umor că-i stă mai bine printre scriitori decât printre guvernanţi. Fiind un liric al finanţelor, poetul Vosganian a încercat o demonstraţie de similitudini ale culturii cu economia. Dar nu a dus-o până la capăt. Adică nu a recunoscut faptul că, în literatură, amatorismul e mai vizibil decât în politică, iar arta poetică nu se învaţă odată cu demagogia.

SĂPTĂMÂNA PATIMILOR LA COTROCENI

S-a petrecut după tot ritualul, noul şef de protocol fiind dus la la Ana la Caiafa. Ana l-a numit, iar, după şase ore de la semnarea decretului, Caiafa a fost informat de o altă caiafă, ofiţer de SRI astăzi, că „el l-a racolat pentru fosta Securitate”. Nici până acum, când am ajuns in Săptămâna Luminată, presa care a publicat ştirea nu a precizat cine a fost racolatul: Cel care a semnat, sau cel căruia i s-a semnat decretul. Nici măcar n-a precizat pe cine mai racolează astăzi acel securist păstrat cu glorie în SRI. Ceea ce demonstrează că nu căile Domnului sunt cele mai necunoscute.

Pentru a citi întreaga rubrică, vă rugăm să accesaţi

apăsând apoi în stânga sus pe PORT@LEU

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)