Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Recente spicuiri din rubrica

"ÎN GURA LEULUI" (35)

Octombrie 2009

Corneliu LEU

 Semn bun; chiar foarte bun: Băsescu a înţeles înţelepciunea literaturii şi a început să recite versuri proprii. Păcat că n-a avut grijă să-l ia în partid pe Păunescu spre a face o “cântare României” cu tot tacâmul: Versuri ale tovarăşului şi versuri dedicate tovarăşului. Şi-a găsit tocmai cu “Divertis” care, făcându-se că te iau în serios, te iau peste picior. Deştepţi băieţii : L-au făcut pe Preşedinte de sentimental şi l-au pus să recite versuri dedicate mamei marinarului mort, sau mamei moarte a marinarului; cam aşa ceva… Oricum, când şi-a făcut imnul ultimului an de domnie, Ceauşescu a scris cu mâna lui versul « Te înalţă al meu popor », dar lumea a înţeles « Te ridică al  meu popor ». Şi s-a ridicat cântându-i imnul cel de veci.

  Băsescu, însă, ca de obicei, a ajuns să creeze o situaţie confuză şi în materie de poezie : Fiindcă nu s-a înţeles bine metafora cu cine pe cine plânge – mama pe marinar sau marinarul pe mamă, iar totul fiind sub conotaţia campaniei electorale, unii au înţeles că mama îl plânge pe candidat, alţii că plânge candidatul  fiindcă nu-l mai votează mama, iar cei mai mulţi au luat-o ca un îndemn pentru stilul de adresare la mamă din cadrul campaniei.

  Oricum, semn bun dacă preşedintele e nostalgic visând întoarcerea la marinărie. Am fi nişte nerecunoscători dacă nu i-am îndeplini acest vis!

 Pentru că, spre deosebire de Cotrocenii pe care i-a dus în derivă, acolo, pe vapor, are toate atestatele ca să se considere profesionist. A afirmat chiar personal că, dacă ar fi fost dânsul la cârma Titanicului, transatlanticul nu s-ar fi scufundat. În vreme ce, aflându-se la cârma României, aceasta se scufundă văzând cu ochii.

 Se scufundă cu Boc cu tot,  care a ajuns a fi cel mai înalt catarg deasupra apelor tulburi ale moţiunii de cenzură şi abia acum ne explicăm de ce a făcut Elena Udrea la Mamaia exerciţii cu salvamarii : Dacă Băsescu declară că se visează a fi Leonardo di Caprio, cert lucru că ea va fi partenera, chiar dacă Ridzi a intrat mai demult la apă. Iar Boc, incaruntit de griji, e aisbergul care sparge Titanicul tragand dupa el si naufragiul capitanului.

 Cât despre poezia Preşedintelui, e naivă, stângace, dar schioapătă mai puţin decât politica în care a băgat România.  Politica aceea căreia Boc tot face exerciţii în Parlament ca să-i spună « La revedere ; la revedeeeree ! ». Dar nu se-ndură, procedând ca şi şeful său la celebra promisiune cu : « In cinci minute demisionez… ». Alaltăieri promitea că, de îndată ce Curtea Constituţională îi va respinge contestaţia, anunţă demisia guvernului ; pe urmă s-a răzgândit sperând că nu-i vor intra unde trebuie vârfurile de bombeu de la Geoană şi Antonescu. Se consolează cu gândul că 11 contra României au fost şi cei din meciul cu Serbia.   Ce mai ! E o bulibăşeală atât de mare încât trebuie măsurată la gradele furtunilor maritime. Dramatică secvenţă de film în care Comndantul Suprem pluteşte inspirat ca Nero deasupra flăcărilor Romei, recitând cu labiale : « …În spuma valului fierbinte şi într-a mării neputinţă… »

 Dar marea nu are ecoul care să răspundă cu ”căinţă” aşa că, spălând malurile, se vede clar după recenta rată de la FMI, că sfârşitul împrumutului va fi mai apropiat de sfârşitul campaniei electorale decât de sfârşitul crizei. Adică el a fost făcut ca să evite căderea până la alegerea preşedintelui, la fel cum guvernul minoritar a fost acceptat numai ca să poată face Blaga schimbări la Jandarmerie şi alte departamente de care depind alegerile. În rest, în România trenurile întârzie 6000 de minute zilnic; minerii au reluat protestul capital refuzând să iasă din subteran; s-a ajuns să se fure elicoptere direct din bazele militare; guvernul rezolvă criza ieftinind prin taxe favorizatoare yahturile, blănurile şi bijuteriile iar familia Băsescu luptă în ţară şi la Parlamentul European pentru liberalizarea drogurilor.

 Şi totuşi, România obţine mari succese în domeniul unei probleme sociale deosebit de importante : Cea a solidarităţii feminine care triumfă din Parlament şi până pe şoseaua de centură. De la Preşedinta Camerei Deputaţilor care închide şedinţa pentru a nu se vota intrarea sub consecinţele legii a colegelor ei de la « Tineret » şi « Turism », la fetele neamendate, care fac front comun cu cele amendate până la intrarea sub consecinţele legii promise de la Cotroceni.  Iar acolo, plutind în norii de tămâie de la proaspăta târnosire, Preşedintele se-ncurajează cu succesele recente ale partidului lui Putin şi, fiindcă a ajuns la înţelepciunea literaturii, citează nostalgic din Caragiale : « Ştii ce ne trebuie nouă, mon cher ?… O dictatură ca-n Rusia, asta ne trebuie ! »…

Corneliu LEU

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com