Încercare de dezvățare

Eugen EVU

Am uzat undeva de sintagma „ învăţare prin dezvăţare”, referindu-mă la o ecuaţie paradoxistă, cumva, în ceea ce Camus numise „ la condition humaine”... Condiţionarea este din arhetipuri, din rămurosul genom /

giga-genom - al Arborelui Vieţii, aşadar mutatio- mutandis, Pădurilor Vieţii, „amazoniei” din continente, cele care ţon prin milenii, entropica tendinţă a solurilor, a pământurilor, de a se orizontaliza, a se deşertifica, dacă nu..

Dacă omul- locuitor nu cultivă, nu intervine, nu iese din „arheo- condiţia” de a înfăptui, de a ordona, a zidi şi construi VERTICAL. Asta au făcut EONII, ridicând in illo tempore geologici planetari, MUNŢII. Vulcanii au modelat ciclic planeta, iar în toate a fost SOARELE cel adorat de primul reformator religios, cu aproape două milenii înaintea lui Moise ( cel născut în Egipt!) - probabil dintr-un adulter, oricum incestuos, din fieful faraonic... Egiptenii, ca şi alţi antici, ai altor civilizaţii dinastice, pretinzând mitologic ORIGINI DIVINE, aveau stigma genetică a unor căsătorii între frate şi soră, Akenathon era unul dintre ei, de unde consecinţa patologică a degenerării: în frescele de la Tel Amarna, apare deformat, efeminat, cu acea boală a oaselor prelungite, subţiate, cu pântec de femei, flasc, un ambiguu sexual, un suferind psihopatic, din cauza suferinţelor organice grave, simptomul DEGENERATIV, q.e.d.!

Venerîndu-l pe RA, soarele, întemeia o religie MONOTEISTĂ, reformativă, contra preoţimii dogamtice în legea mai veche, a unor origini probabil ATLANTE... Întreaga poveste vgechi- testamentară a evreilor din a doua ROBIE ( post Babiloniană) – este compilată, prin „ părintele naţiunii Avraam, din Egipt. Chiar legenda cu Moise- pruncul, găsit abandonat într-un coş de papură, pe apele Nilului, este un mit, frecvent şi în alte istorii: evident, un prunc „ fruct al păcatului” vreunui incest ce -  deloc straniu ! – pare al modelului „ zeiesc”, din toate Pantheonurile antice ! ( teogonii, estincţii, mutaţii, hibridizări...). Reforma monotesită a lui Akenaton, va avea de aşteptat, după ce preoţimea- casta privilegiată- avea să comploteze şi să revină la vechea religie din mileniile ...atlantoide.

Noi, cei actuali, captivi în logica Mişcării- devenirii temporale, cu duratelevieţilor noastre, avem o MEMORIE preluată prin învăţare, din originile codificate în MIT... Miturile ca nişte  Harduri deja depozitate în subconştienul entitar, recte cel colectiv, din milenii, situri aidoma celor arheologice, le numesc ale ARHEOFIINŢEI.

Problema de „efect eclectic (şi sincretic) – este de cercetat în continuare, fără atitudini dogrmatice, sau doctrinare şi detaşate de obsesiile cunoaşterii misticoide, ale Monstrului Istoriei, care este şi Monstrul Memoriei dobândite, prin... învăţare; arhive ale falsului omniprezent în această istorie, este frauda ciclică a Puterilor dintotdeauna, cu toate aservind, vizibil sau prin Oculte, conspirative, societăţile acestui necontenit RĂZBOI care ( ne ) este lumea. Sacerdoţi, iniţiaţi, arhe- mesianici, misionarişti în modernitate, toţi sunt instrumentele acestei paradgime ale „ devenirii istorice”, fundamental dramatice, cu origini în negura incomensurabilă a umanităţii care ...UITĂ. „ Prin aceea că omul uită, el nu merită”, spunea un aforism sceptic, i-am uitat sursa.

Vechea dilemă nouă ( 2)

„Adevărul te va face liber”, scrie în Evanghelie.. Însă care adevăr ? Cel trăit de fiecare, într-o viaţă, deobicei preluat ( trasmis) din generaţiile antecedente, în mod direct, şi cel preluat prin învăţare, educaţie, din vechile scrieri, de la epopei la evanghelii, spre cunoaşterea ştiinţifică? Este vie bâtrâna dilemă, precipitată în Acum-ul istoric, dintre creaţionism şi darwinism. Este chiar la o cotă de avarie, dacă privim limpede în Prezent. Niciun război nu a rezolvat decât pe termene determinate, dilema ORIGINII, recte a LIEGITIMITĂŢII locuirii unui anumit spaţiu geo- spiritual, istoric...

Noi „ funcţionăm” ca memorie activă şi de comunicfat, de transmis, în legea metafizicii şi a trasncendenţei, ce pare de facto CONDIŢIA UMANĂ – aşadar un DATUM definibil al GENOMULUI uman general, nediscriminat de rase, hibridizări, metisări, etc. Suntem astfel un LABORATOR al Ocultei numite generic, ca zeitate absolută, Originară, CER( ceruri). Colateral, acestă condition, este a modelului ARHEOFIINŢEI primordiale, aşa cum am înţeles personal încă din adolecenţa fascinată de lecturile  vechi- testamentare, apoi din Sumer şi asiro- babilonieni,  exploratori, sau ale unor Enoh,  Soucek, Constantin Daniel, ( esenţiala colecţie Orientalis) -, Kernbach, Vulcănescu, Eliade, Culianu, etc,  Erik van Deniken, Massonici, până la tulburătorul Charroux ( ! ) – şi recentul Zecharia Sitchin...Uriaşa bibliotecă – atât cât am „ depozitat-o” în propria-mi memorie, a devenit pentru mine deja „ obsesională”, riscân psihopatologia, alienarea.

Originismul ca simptom al entităţii – naţiune- popor, redevine un fel de CRIZĂ id- entitară....Nu altceva dovedesc un Horia Roman Patapievici, grav tulburat de acest tip de cunoaştere, însă asta e altceva, iar ca el sunt nenumăraţi, într-o Europă delirant misticoidă, mai ales după Marea Schismă şi toate Imperiile ce s-au succedat, de la Cirus şi  Romani, peste „ Memoria ancestrală”, arhetipică, a Protodaciei d’antan. Protocronimsul ce fusese stupefiant ( şi eficace !) doctrinar- materialist- dialectic ( sic, n) – de regimurile totalitare îm spaţiul danubiano- pontic- a revenit EXPLOSIV, altfel disimulat, în tezele ORIGINISTE care s-au perindat după destrămarea fostului „ stat de tip sclavagist” ( istoricii...), al lui Buerebistas. Poate că meritul ( sau vina) istoricilor greci şi latini, a devenit astfel ...stigma. Românii au două Mituri esenţiale, coduri ale unui fel de predestin ( pragmatic ?) anticipativ, cel al baladei Mioritice şi cel suit din sudul Dunării, al Meşterului ( Maestrului) Manole, al sacrificiului întru ctitorie: un „ Negru Vodă va fi mereu situat în aceste două CODURI ale Monstrului Istoric, prevalînd atitudinal  religiosul (!) – ca un fel de PROGRAMARE pe termen variabil, conjuctural (!) a DATUM-ului ...istoric !

Cine ( ne ) este ceea ce numim MEMORIE ?

Se pare că Satan- Rebelul luciferic, considerat de exegeţii domeniului, „ înger căzut”  -, civilizator, intrus în Opera Absolută ) -, cerîndu-i „ profetului” să „ înghită cartea” recte sulul, papirusul, ori poate un fel de memorie „ amară – dulce la gust, sic, n) –i-a implantat omului un PROGRAM.

Liberul- arbitru, condiţia cedată de Creator ( GENETICIAN PRIMORDIAL, eventual Entitate plurală ( Elohim) -)  nu este decât inducerea ( mai presus de bine şi de rău”, adică neutrosofică !) – a unei autonomii disimulat cenzoriale, cu scop declarat ( vezi Genesa) – al propriei OCROTIORI: de a nu fi egalat în cunoaştere, de a nu „ fi asemenea nouă ( a celor din „ Cer) şi a se urca la Ceruri, cum odinioară când cu Turnul Babel ?!!

Pe termen lung, Memoria poate fi una a „ uitării de sine”, aşadar a nmu deveni asasină a unei specii superior umane, a speciei „ după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” ?

Este omul rob sau fiu iubit, descendent ( captiv, reprogramat genetic în durata scurtată de la 100%, la 10 % , aşa cum ştim din Vechiul Testament, al Patriarhilor iniţiali, Matusalemici? ) vezi şi Epopeile de dinainte de iudei, din Mesopotamia- Sumer, cele asirobabiloniene, caldeice, ş.c.l, ori cele din spaţiul Sudamerica, African sau Nord- european, toate aparent diferenţiate ( de Monstrul cunoaşterii „ istorice”)

de fapt de eterna conspiraţie a ...devenirii umane: precum în cer, aşa şi pe pământ... Ce au „ descoperit” un Newton un Da Vinci, un Einstein, decât ceea ce au INTUIT şi estras din Memoria codificată alegoric în Istorie ? Nu există descoperire, nici invenţie, ci doar revelaţie, fie raţionalistă, fie mistică ! Amen.

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL