ÎNFRÂNGEREA ŞI BIRUINŢA

Daniel Mureșan

 

La şcoala de a fi biruitor se învaţă cât de apropiată este biruinţa de înfrângere, şi cât de interesaţi, ataşaţi îţi pot fi asociaţii, cât de mult pot fi înţelese sensurile, cauzele. Sigur că şi în cazul noilor izbânzi învingătorii fac cunoştinţă cu consecinţele nefavorabile şi inevitabile ale unei vieţi problematice. Înfrângerile cele mari se găsesc în caractere, se poate începe verificarea şi înţelegerea de aici! Eşti bătut de mai multe ori decât te poţi socoti învingător. Atâtea bătălii nedecise se dovedesc cu mari pierderi şi atâtea bătălii câştigate pot fi considerate, după încheiere, prejudiciile avute în integralitate, înfrângeri.

 

 Chiar şi în prezentarea unei victorii, respectând faptele, amintindu-ţi momentele schimbătoare, ce ţi-a mai rămas din sufletul cu care ai început lupta, înfăţişarea finală, rareori te vei putea bucura cu adevărat; au rămas în urmă speranţele. Jean Paul Sartre spunea ,, Când o victorie e povestită în amănunt, nu mai ştii ce o deosebeşte de o înfrângere`` Sigur, victoria, înfrângerea sunt descrise diferit de adversari, interesele îi fac să caute şi să numească în orice pas frauda ori iscusinţă dumnezeiască, victoria genială, biruinţă necinstită, ruşinoasă. Totuşi, dincolo de literatura orală, scrisă în jurul disputelor de orice natură, se poate remarca cel puţin o părere de rău faţă de pierderi, nici timpul de atâtea ori nu le poate face recuperabile.

 

În faţa pierderii, vin să ne consoleze oamenii de spirit, să avem mai puţine regrete, fiindcă :,,Învăţăm din greşeli`` Baruch Spinoza şi  Wendell Phillips ,, Înfrângerea este educaţie. Nimic altceva decât primul pas spre ceva mai bun.`` (Este amară constatarea că mereu, mereu ne-am educat, dar nu suficient, şi iar n-a rămas timp pentru victorie). Energiile ce însoţesc biruinţa( înfrângerea ) pot fi găsite în date palpabile: fermitate, dragoste, ură, nedreptate, imposibilitatea de a trăi ca înainte…

 

 

E sigur că pentru conflictele militare se vor prezenta, după calcule, pierderile mai mari ori mai mici. După dispariţia liderilor şi într-un târziu se va descoperi cât de înţeleaptă era colaborarea, cât de la îndemână era îngăduinţa, se vor arăta, cu ton indiferent, nu umil cum s-ar cuveni, cât de mari şi de nejustificate au fost orgoliile, ilogice pierderile, mobilurile. Vor folosi pe viitor învăţămintele, pacea ? Lumea aşteaptă temperarea orgoliilor, a suficienţei de sine, a ideologiilor.

 

Biruinţa şi înfrângerea creează ordinea zilei, ca şi binele ce nu se poate ţine pe picioare când răul nu este alături, sunt fructul coabitării neîncetate. Din nou planuri, muncă, răbdare, momente de creaţie şi regres, de însufleţire a curajului care nu are mai mare mulţumire decât în argumentul vreau intimitatea biruinţei. De marile victorii colective ne bucurăm cu ochi diferiţi, participăm felurit la  monumentele ce se ridică sub ochii noştri. Suntem şi noi o mică parte a lor, totuşi nu puţini le privim cu sentimentul înfrângerii, calculându-le după ofertele ce ni le aduc în plan personal.

 

Din nou o înfrângere; ne-a preferat această vecinătate ! Putem alege orice  logică. Vom dovedi că suntem biruitori. Ce remediu pot avea înfrângerile? Bătăliile neîncetate ! Şi de data aceasta ai învins fiindcă te-ai lăsat biruit.