ÎNFRUNTĂRI, ECHILIBRU ÎN VIAŢĂ, ÎN LITERATURĂ

Daniel Mureşan

E sigur că şi primul om din lume s-a născut cu simţul integral al luptei şi al curiozităţii în faţa necunoscutului, în alt chip n-ar mai fi urmat o altă generaţie. Ne gândim de multe ori la zestrea noastră genetică, când suntem în faţa bătăliilor vieţii, după ce le-am pierdut, deoarece întrecerile, până la cele mai pretenţioase, fac parte din condiţiile şi dovezile petrecerii zilelor pe pământ. George Coşbuc ne-a lăsat versuri providenţiale: "Copiii nu înţeleg ce vor / A plânge-i cuminţia lor/ Dar lucrul cel mai laş în lume/ E un bărbat tânguitor/ Nimic nu-i mai de râs ca plânsul/ În ochii unui luptător/ O luptă-i viaţa, deci te luptă / Cu dragoste de ea, cu dor/ Pe seama cui eşti un nemernic / Când n-ai un ţel hotărâtor/ Tu ai pe-ai pe ai tăi ! / De n-ai pe nimeni, / Te lupţi pe seama tuturor."

Dacă le-am auzit prea des inspiratele versuri de îndemn şi încurajare, să ne bucurăm de fiecare dată, fiindcă cuvintele citate ar trebui să facă parte din toate antologiile lumii. Semnificaţiile sunt limpezi, ne îndeamnă să vedem că pentru viaţă, pentru binele pe care-l aşteptăm, nu putem ţine cumpăna cu tânguieli. Va veni vremea celor ce azi sunt copii să înţeleagă viaţa, să aleagă lupta în faţa resemnării.  În întrecerile bărbăteşti se vor limpezi ţelurile, va creşte dragostea şi măreţia pe seama căreia îţi aduci obolul. Ne acuzăm destul că n-am ştiut cum să luptăm, alt fel am face azi, nu ne-am dominat complexele, ne scuzăm, înţelegem că lupta este înnăscută, că ne este puţin cunoscut curajul…

Cât de frumos se asociază opinia marelui nostru critic literar, scriitor, G. Călinescu " Unde nu e luptă, nu e nici geniu". Este sigur  că  nu doar lupta dă naştere la genii. Inversând, "Unde e luptă e şi geniu" nu poate avea valoare decât în cazurile foarte rare (te-ai născut şi poţi deveni geniu…). Geniul îşi întreabă şi el puterea cunoaşterii, a sentimentelor şi pune mai multă încredere în izbândă, în puterea confruntărilor. Prea mulţi ne învaţă cum să ne trăim viaţa, fără să-şi dea seama că fiecare ne întâlnim cu un necunoscut al nostru, ce aduce precaritate teoriilor, sfaturilor, de când ne naştem. La întrebarea ce să facem în faţa necunoscutului tragic, dau din umeri.

 Vin poveştile de la o vârstă fragedă şi odată cu ele credem că necunoscutul vrea să ne facă împăraţi, împărătese. Neştiutul din partea creaţiei stă la pândă şi ne învinuie că nu-l cunoaştem, că dorim mai mult să negăm opera înaintaşilor, gândeşti că l-a citit pe Eugen Lovinescu "Opera oricărui scriitor este în general, negaţia unui înaintaş, prin însăşi existenţa ei tăgăduieşte existenţa alteia. În acest sens, lupta e firească şi îngăduită". Sigur că cei mai mulţi duc înainte schimbarea pe care o cred un dar pregătit pentru ei. Ei nu pot fi opriţi, fiindcă nimeni nu poate opri înfruntările vieţii, o dialectică a fragilului echilibru.

Confruntarea  în crearea unui nou univers îşi păstrează un loc alături de a celorlalţi, datorat şi lor, sfidările rămân umbre. De ce ne plac bătăliile glorioase a marilor comandanţi, plăsmuirile literar-artistice, tablourile în care sunt glorificaţi eroii, ce poartă nume populare ? Pentru că lupta face parte din zestrea noastră şi tot ea ne aduce atâta stabilitate câtă  poate fi cucerită. Vin îndemnuri din toate părţile pentru a te aşeza pe baricade de partea binelui, dreptăţii, frumosului şi adevărului. Sigur finalul bătăliei uneori poate să-ţi fie neprielnic. În această ultimă privinţă îl cităm pe marele nostru istoric Nicolae Iorga "A părăsi o luptă din cauza ticăloşiei mediului e tot una ca şi cum ţi-ai tăia gâtul fiindcă e noroi afară".

"Oamenii nu se nasc egali" atâţia o spun. Iată că vor avea pentru ce lupta. Cei de jos se vor confrunta pentru un loc mai bun în ierarhie, pentru capetele încoronate, pentru toate rangurile de demnitate, există un teren nesfârşit în lupta cu sine, pentru răspunderi, pentru toţi e nevoie de curaj în bătălia cu laşitatea, de înţelepciune în a nu se înscrie în întreceri inutile. Cunoscutul şi  necunoscutul îşi dau mâna în a ţine sus cumpăna.

Daniel Mureşan

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com