Opinia publică clujeană, dar nu numai, a aflat cu stupoare, că, acţionând mincinos şi total necinstit în numele sintagmei „Restitutio in integrum”, o grupare cu apetit infracţional, constituită, de un nucleu comunisto-utecist în sediul fostului Comitet judetean UTC Cluj, imediat după căderea regimului comunist, a reuşit, pe fondul indiferenţei, ba chiar al încurajărilor primite din partea admninistraţiei publice locale şi cu concursul justiţiei şi poliţiei, să blocheze accesul în sediul în care Casa de cultură a municipiului Cluj-Napoca îşi desfăşura activitatea de peste 44 de ani. Un fost UTC-ist, devenit ulterior capitalist rapace, după ce a contribuit substanţial la falimentarea fostului Birou de Turism pentru Tineret, instituţie aflată în subordinea directă a fostului Comitet judeţean Cluj al Uniunii Tineretului Comunist, şi la dispariţia fără urme a importantului patrimoniu deţinut de acesta, dar şi după ce a intrat, fără probleme, în posesia fostei vile de odihnă şi protocol a foştilor primi secretari ai PCR Cluj, a altor imobile ca şi a unor importante suprafeţe de teren la Gilău şi Apahida, fără ca Justiţia sau Poliţia să elucideze legalitatea şi corectitudinea acestor demersuri, a luat la ochi şi imobilul din Piaţa Unirii[1] nr. 24, evaluat la circa 30 de milioane de euro. Ca să intre în posesia ei, mimând legalitatea, respectiva grupare şi-a modificat, cu largul concurs al justiţiei, statutul până ce i s-a recunoscut calitatea de aşa zis continuator al unei bresle din secolul al XIX-lea. Ulterior, profitând de indiferenţa, comoditatea şi lipsa de responsabilitate a unor factori de decizie din administraţia publică locală, dar şi de grava neglijenţă în serviciu a unor judecători clujeni, a obţinut o decizie de instanţă prin care primea cadou acest imobil. Căci, nici administraţia publică locală, dar nici judecătorii n-au considerat potrivit şi necesar a fi consultaţi specialiştii şi arhivele pentru a evita subminarea economiei şi jefuirea patrimoniului imobiliar al Clujului şi a îmbogăţi fosta nomenclatură UTC-istă.

            În mai multe rânduri am informat presa, iar în scris absolut toate instituţiile Statului Român, locale şi centrale, avertizând că se comite o gravă eroare. Nimeni nu a mişcat, însă, nici un deget[2]. Nu contestăm calitatea de eventuali continuatori ai unor bresle, pe care A.P.M. Cluj nu a demonstrat-o niciodată în fapte (grăitor, în acest sens, că, în perioada crizei, 2009-2012, zeci de mii de întreprinderi mici şi mijlocii şi-au încetat activitatea, dar averea conducerii A.P.M. a sporeit substanţial. Asta şi pentru că, în fapt, A.P.M. Cluj este doar un paravan pentru afacerile personale ale nucleulzui dur utecisto-comunist din conducerea ei, nu instrumentul de implicare, protejare şi susţinere a propriilor membri şi a IMM-urilor din această parte de ţară. Personal nu cunosc absolut nici o singură măsură prin care A.P.M. Cluj să intervină şi să ajute sau să apere pe cei pe care pretinde că-i reprezintă, în vreun fel, de impactul devastator al crizei economice. Nu excludem posibilitatea ca această lipsă de implicare a conduceriiu A.P.M. să fie justificată de dorinţa conducerii acesteia de a nu se pune rău cu cei de la putere şi de a nu-şi prejudicia propriile interese!)

            Dacă administraţia publică locală şi justiţia nu au dorit să cunoască adevărul, am trecut noi la cercetarea arhivelor descoperind falsul grosolan şi impardonabil comis. Deţinem în prezent dovada incontestabilă că justiţia clujeană a atribuit A.P.M. Cluj un imobil care nu a fost construit şi nu a aparţinut niciodată nici Reuniunii Sodalilor Români, nici Uniunii Industriaşilor din Cluj, pe care A.P.M. pretinde că i-ar continua (şi mai ales moşteni). Potrivit documentelor aflate la Arhivele Naţionale, filiala Cluj, această clădire a aparţinut de Kolozsvári Ipáros Egylet. Sediul Reuniunii Sodalilor Români, potrivit unei personalităţi de recunoscut prestigiu ştiinţific, acad. Ioan LUPAŞ, a fost pe str. I.C. Brătianu nr. 13. Iar cel al Uniunii Industriaşilor, potrivit aceloraşi documente de Arhivă, a fost la Camera de Comerţ şi Industrie.

            După ce, din motive ce nouă ne scapă, justiţia clujeană a pronunţat această decizie care îi compromite grav prestigiul şi-i pune sub semnul întrebării atât competenţele cât şi imparţialitatea, conducerea A.P.M., împreună cu un cetăţean de etnie maghiară, din vina căruia stă închis de aproape doi ani Muzeul de Speologie din Cluj, au trecut la tereorizarea sistematică a personalului Casei de cultură a municipiului Cluj-Napoca. Deşi am sesizat, în multe rânduri Poliţia şi Poliţia comunitară despre stresul şi teroarea la care suntem supuşi, nimeni nu a luat absolut nici o măsură.

            De curând, fără absolut nici un avertisment oficial, conducerea A.P.M. Cluj a încredinţat acestui individ înlocuirea ialei pe uşa de acces în imobil, iar de a doua zi a adus personal de pază al firmei SCUTUL NEGRU, care au interzis intrarea angajaţilor Casei de cultură, dar şi desfăşurarea oricăror activităţi culturale în acest imobil. Nici măcar a celor prevăzute în programul Zilelor municipiului Cluj-Napoca.

            După 1990 românii au asistat la nenumărate aberaţii sau abuzuri. Dar cred că cea de faţă depăşeşte orice aşteptare şi imaginaţie. Practic, conducerea A.P.M., profitând de protecţia tacită din partea autorităţilor şi a poliţiei, a procedat la subminarea unei instituţii de cultură, dar şi la furtul bunurilor acesteia şi ale angajaţilor. Se pare că măsura luată acum de preşedintele A.P.M. Cluj, potrivit declaraţiilor acestuia, în cursul lunii ianuarie a.c., i-a fost sugerată de actualul primar interimar al municipiului Cluj-Napoca, care s-a arătat, de altfel, trot timpul, mult mai interesat şi atent pentru protejarea intereselor A.P.M. şi ale preşedidentelui acesteia decât de identificarea şi găsirea unui spaţiu adecvat, distinct de varianta de colhoz cultural propusă insistent şi în mod dubios (respectiv de mutarea noastră în spaţii improprii şi insuficiente în imobilul în care funcţionează Casa de cultură a studenţilor) pentru ca instituţia noastră să-şi poată desfăşura activitatea.în interesul clujenilor şi pentru promovarea valorilor culturii clujene.

            Locatarul care, la adăpostul întunericului a înlocuit iala de intrare în imobil, iar de vreo doi ani ne terorizează sistematic a avut, de altfel, nesimţirea să-mi spună personal că, foarte curând, noi, românii vom fi alungaţi din imobilele din centrul Clujului şi vom putea reveni aici pentru acţiuni culturale doar cu paşaport. Circulă zvonuri în legătură cu faptul că, după ce a fost „rezolvat”, conform acestei strategii anti-româneşti, cazul Casei de cultură, urmează la rând sediul unde se află în prezent redacţiile revistelor Steaua şi Tribuna şi sediul Uniunii Scriitorilor. Apoi urmează obligarea părăsirii clădirii de către Muzeu de artă.

            Oare se adevereşte ameninţarea proferată de ipochimenul cu apetit terorist? Asistăm indiferenţi la această agresiune hungaristo-utecistă împotriva culturii româneşti la Cluj-Napoca? Desigur, nu pot adresa această întrebare actualului interimar în funcţia de primar al Clujului, care doreşte, probabil, să rămână în istorie cu realizarea infamă (singura, de altfel) de alungare a unei instituţii de cultură din sediul ei de aproape o jumătate de veac spre a da satisfacţie mafiei imobiliare locale şi a contribui astfel la jefuirea patrimoniului imobiliar al municipiului pe care ar fi trebuit să-l conducă, dar şi apere de astfel de pofte infracţionale.

Dr. Dan BRUDAŞCU