Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Inteligenţa devine violentă, dacă e pusă īn slujba răului

Editorial -  Maria-Diana Popescu, Agero

Criza financiară zguduie aproape toate ungherele existenţei, numai piaţa literară musteşte de experimente de tot felul, bazate pe metode şi algoritmi de creaţie noi, care propun cu sfioasă neruşinare sensul ca un non-sens şi, reciproc, non-sensul, un sens. Oricīt de multe reviste şi cărţi ar apărea pe „piaţa” romānească, acestea se vor lăsa manevrate de cercuri vicioase şi mereu va fi nevoie de o altă revistă, care să strīngă toţi scriitorii buni la un loc, mereu va fi nevoie de o altă carte pe care să punem bază. Multe reviste literare au creat şi īntreţin non-valori īn cultura prezentului, atīta timp cīt sīnt afirmate cu nonşalanţă ca modele, dar atenţie!, lipsite de conţinut.

Nevoia unor semeni de a justifica la alt nivel ideea de cultura liberă, eliberată, eliberatoare, a creat o „mod㔠care a molipsit o parte din  cele mai bune, pīnă ieri, reviste de cultură - pentru că numărul tot mai mare de reviste īmpiedică analiza şi cuantificarea pe principiul valoric. Diriguitorii lor cred că vor edifica o literatură de largă respiraţie (cu specific original, balcanic), deşi mulţi dintre ei nu au prea mult a face cu literatura, poate, doar cu organizarea ei. Ei au inventat pentru prieteni meseria de poet, de ziarist, de secretar de redacţie, de realizatori de carte, de referenţi culturali, care iau banii statului de pomană. Cu găştile din jurul principalelor reviste şi edituri mari, nu e deloc de mirare să ne īntrebăm dacă se mai face cu adevărat cultură, dacă se mai citeşte. Complexaţii aciuaţi īn literatura prezentului, cei care īşi măsoară forţa spirituală după kilogramele de maculatură publicată şi aruncate pe piaţa literară, ei, „filosofii” agorei postmoderne, ronţăie zgomotos şi cu īndărătnică īncīntare la ideea de progres cultural (de unde?), care iată, a făcut carieră nejustificată, ducīnd foarte rar la cīte o reuşită timidă, de cele mai multe ori, īnsă, provocīnd culturii romāneşti crize de sufocare.

Printr-un favorabil joc conjunctural, se găsesc īn poziţii aducătoare de onoare, de falsă onoare, cei care, pe līngă lipsa harului, a inspiraţiei, au din belşug nevoia egoistă de afirmare, jucīndu-se de-a ziarul, de-a revista, de-a centrul, mimīnd de fapt activităţi constructive. Īn astfel de domenii cheie este nevoie de cunoscători, pentru că judecăţile şi acţiunile eronate, emise fără cunoaşterea civilizaţiei culturale īn genere, sau fără cunoaşterea profundă a celei romāneşti, nu duc nicăieri. Romānul are o vorbă cu norocul şi alta cu lupul paznic la oi: aceşti indivizi, adesea frustraţi, cu diferite grade de afecţiuni psihologice şi de adāncire īn idei preconcepute, se īncoronează pe teancuri şi mormane de maculatură şi īncep să ne īnveţe pe noi, cei care avem bunul simţ şi fundamentul cultural necesar, să ne recunoaştem incapacităţile. Omul de cultură modern are nevoie de posesia fizică a culturii, ca să fie pentru el, vorba lui Bariţiu, o „cultură procopsitoare.”

Se spune despre romāni că sīnt o naţie mult mai inteligentă decīt altele, sau cel puţin cu o cultură mai vastă. Dar, vorba filosofului Noica, „inteligenţa devine violentă, dacă e pusă īn slujba răului sau a interesului personal”. Să fie atunci vorba despre vreo zestre genetică? Cel mai probabil că nu, pentru că dacii au fost războinici, nu gīnditori ca grecii. Luminismul ne-a contaminat mult mai tārziu, e drept, iar adevărata şcoală a fost oprimată mult de regimurile ostile.

Ce putem invoca, īn schimb, este, la nivel cauzal, nevoia romānului de a ieşi din īncurcăturile provocate de istorie. Īntotdeauna, īntr-un focar de revoltă pentru dreptate, adevăr şi libertate, sau īntr-un climat de intensă trăire sufletească, mai degrabă decīt īntr-o societate neameninţată, vor apărea vīrfuri şi sclipiri. Pe līngă continua urgenţă de ieşire a romānului din impas prin creaţie, a conlucrat nemăsurabil harul lui Dumnezeu dăruit unui popor care nu L-a părăsit. Īn tradiţia noastră, īnrădăcinată īn cea patristică, Hristos este trăit ca Mīntuitor, dar şi ca Logos (Raţiune) creator.

La fel de aproape de realitate, putem adăuga discrepanţele alcătuite pe seama alterării societăţii apusene, care suferă de uniformizare, de abolirea simţului estetic, mistic sau, şi mai grav, de cel al solidarităţii umane şi īn faţa cărora romānul şi-a păstrat cel mai adesea statornicia. Aşadar, cultura nu face excepţie de (s`)răcirea generală a societăţii. Acolo unde ne aşteptam mai mult să o găsim, fărīma de nepămīntesc, de spiritual, e absentă.

 Maria Diana Popescu, Agero

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia)