|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
EDITORIAL ĪNTOARCEREA OMENIRII ACASĂ
Maria Diana Popescu, Agero
Cīt de fericită va mai fi viaţă noastră, a sclavilor moderni, după devastatoare criză prefabricată, cum ne vom simţi cīnd căruciorul de cumpărături se va supune, a cīta oară, legilor comerţului, cum ne vom mai raporta la realitatea concretă a ghetoului consumist? Este greu de calculat preţul pe care īl va plăti omenirea pentru a acoperi costurile uriaşei destabilizări mondiale. Ceea ce se īntīmplă acum era de aşteptat. Pe de altă parte, nu pot să nu precizez īn acest context, că nimeni nu mai e capabil să pună stavilă īnaintării īn haos, pentru că de ordonarea lui nu poate fi vorba curīnd. Anul care va veni va bulversa viaţa omului īntr-o asemenea măsură īncīt acesta va capota. Se ştie, condiţie esenţială a vieţii, munca este sfīntă ca īnsăşi viaţa, ambele au origine īn porunci divine. Iată, ce spune Luca: vrednic este lucrătorul de plata sa, dar omul nu a fost creat să muncească ca un robot multitask, zece sau douăsprezece ore pe zi, deşertificat de resursele de energie şi branşat permanent la intensitatea şocurilor sociale. Cine-a zis că evenimentele din 1989 ne vor elibera din strīmtori? Hoţia īnaltă s-a extins abia acum şi are fani ca operaţie cantitativă care se joacă de-a şoarecele cu pisica. Venind de aiurea şi hotărīţi să ne arate ce pot ei, neavīnd cum se strecura īn alte domenii de vīrf printre rotiţele democraţiei, mulţi au dat navală īn marele sfat al ţării şi au creat, pīnă la cel mai īnalt nivel, jocul de-a şoarecele cu pisica. Pisicile au devenit avare, nu mai sīnt nevoite să alerge prin poduri după şoareci, şoarecii le caută pe ele. Astfel se stabilesc īmpreună īn aceeaşi cuşcă şi cīnd e nevoie de spectacol, sīnt īntărītaţi niţel şi gata coloratura clasei politice, din care se aud surle şi trīmbiţe haotice, īncīt nu se mai poate deosebi realitatea de ficţiune. Cei mai mulţi au pătruns īn politică din orgoliul de a face parte dintr-o istorie de moment, tocmai de aceea politicienii buni pot fi număraţi pe degetele de la o mīnă.
Cultura unui popor īn sens patrimonial desemnează toate formele de expresie, inclusiv pe cea a politicului. Ori īn politica ţării noastre nu mai putem vorbi despre cultura proiectelor sau despre cultura rezultatelor. La momentul de faţă noţiunea de politică nu mai comportă o dimensiune patrimonială, patriotică; conceptele europene sīnt din ce īn ce mai mult utilizate pentru a defini anumite practici politicianiste, pentru a face uz de anumite competenţe străine cauzelor interne. Puterile lumii experimentează cu noi de fapt punerea īn valoare a unor strategii de supunere şi de plus valoare, care nu şi-au găsit īncă un mijloc de exprimare īn alte state. De e vorba să mă laud, mă voi lăuda cu slăbiciunile mele, a afirmat cu multă smerenie Sfīntul Apostol Pavel. Numai că cei care conduc destinele noastre au transformat propriile slăbiciuni īn virtuţi. Nimic nu schimonoseşte mai mult decīt minciuna, făţărnicia, servilismul īnalt şi pălăvrăgeala publică. Ca politician demonstrează mai īntīi poporului tău că te interesează cauza lui şi poporul te va aprecia, īnvaţă să īl asculţi şi el te va asculta. Nu trebuie să īi aduci īn curte prea multe produse din afara sistemului, pentru că le va respinge. Poporul devine obiectul şi nu subiectul istoriei, el nu-şi mai poate imagina viitorul sub forma proiectelor colective, istoria i se impune, i se dictează jertfe inutile şi speranţe deşarte. Epoca noastră sau modernitatea lichidă, cum o numeşte Zygmunt Bauman, doreşte fluidizarea societăţilor, adică instaurarea unei lumi a curgerii continue, dar īn spaţii īnchise. Individul este obligat să fie rob, este obligat să-şi cīştige existenţa prin corvezi, ba mai mult, să se conformeze tiparelor acestor spaţii de lucru şi de existenţă, impuse de valul din afară. Marii dregători nu mai reuşesc să facă sensul drept, īn plus, abuzul de putere dezvăluie o tehnică tributară mai mult obscurităţii, a cărei consecinţe se răsfrīng īn mod tragic asupra socialului. Vorbim despre o totală repliere a omului faţă de societate ca spectacol. Visul alchimiştilor şi al gīnditorilor esoterici era acela de a căpăta puteri psihice asupra lumii materiale.
Societatea a devenit un biet cobai asupra căreia se experimentează de atīţia ani, scopul intrinsec al fiecărui experiment fiind sacrificiul ei īn schimbul demonstraţiilor economice şi politice, de putere. Credinţa profundă īn Creatorul acestei lumi dispare treptat, de aceea e nevoie de o idee universală, care să propună īntoarcerea lumii acasă. De notat că prin acest excurs nu am formulat decīt neīnsemnate fracţiuni care pot fi puse īn legătură cu dezechilibrul politic şi social şi mi-ar fi necesară o īntreagă oaste, bine instruită, de cercetători, analişti şi judecători ca să dau īn vileag şi să condamn realitatea, deşi o mīnă de politicieni au făcut şi fac de ani buni incursiuni de mare jaf īn bătătura noastră. Voi continua discuţia pe acest adaos de aspecte adīncitoare īn dizarmonii, menţionīnd că politicienilor de pretutindeni trebuie să le recunoaştem meritul de a fi făcut īncă un pas īn această direcţie.
Maria Diana Popescu, Revista Agero, Stuttgart www.agero-stuttgart
-------------------------------------------
|
|
Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
