|
|
|
|
            |
|
ISTORIA DOSARIADEI ÎN TREI ACTE CU PROLOG ŞI EPILOG - PREŢUL TALENTULUI ŞI AL NOTORIETĂŢII - Comentarii de la cititori, citiţi la subsidiar ISTORIA UNUI SCANDAL Cezarina ADAMESCU, AGERO
Se ştie că fiecare lucru are un preţ. Mai mare sau mai mic, totul este cântărit, măsurat, negociat, comparat, etalonat cu precizie. Nimic nu rămâne în afara socotelilor omeneşti. De la o vreme, chiar şi sufletul se preţăluieşte. Cât ar valora un suflet? Se poate cumpăra cu aur, cu diamante, cu bancnote ori cu o pungă cu 30 de arginţi? Eu am învăţat că sufletul este inestimabil, că el nu se cumpără şi nu se vinde cu nici o altă valoare materială. În lumea de azi, destui sunt care nu pun nici un preţ pe suflet. Ce le rămâne? Celelalte avuţii omeneşti, destinate năruirii, carilor şi ruginii. A-ţi păstra zestrea sufletească atunci când totul se dă pe veresie, este, desigur, o virtute. Nu pot spune că întotdeauna mi-am păstrat neîntinată averea sufletească primită de la Dumnezeu. Am fost tentată s-o dau pe nimic, pe te miri ce, pe un blid de linte. Sunt erorile mele pe care mi le asum. Până m-am dezmeticit. Dacă m-am născut într-o familie modestă, într-o casă obişnuită şi n-am agonisit averi, măcar avuţiile sufleteşti să-mi rămână. Aşa am socotit, aşa socotesc şi azi. Am debutat târziu în literatură, în 1987, când aveam 36 de ani. Deşi scriam de la 16 ani, n-am îndrăznit să mă prezint cu producţiile mele literare decât la întrunirile unor cenacluri din urbea mea dunăreană. Când am citit versuri prima oară în cenaclul Casei de cultură, reacţiile au fost dezastruoase. Unul mă compara cu Sadoveanu, altul cu George Coşbuc. Cei prezenţi m-au făcut „praf” în jumătate de oră. Ceea ce agonisisem eu timp de 15-16 ani, s-a dus pe apa sâmbetei. M-au desfiinţat. Aşa era politica de cenaclul, cine apare să fie „botezat” cu foc. Dacă rezistă, de bine, dacă nu, pagubă-n ciuperci. Sunt destui mâzgălitori de hârtie. Din toţi, doar un poet consacrat, mi-a trimis un bileţel cu două-trei fraze: „Nu-i asculta. Eu am încredere în tine”. De altfel, s-a contrazis cu ceilalţi şi şi-a argumentat fraza aceea miraculoasă despre încredere. E adevărat, îmi lipsea exerciţiul, experienţa, eram destul de stângace şi mai credeam că scriind, am descoperit America. Era în septembrie 1982. Am plătit scump acest curaj de a ieşi în public, de a lupta în arena cu tigri. M-am întors acasă şi tot drumul am plâns în hohote ca la moartea celei mai scumpe fiinţe. Apoi mi-am revizuit atitudinea şi am gândit: „Dacă fie şi un om a avut încredere în mine, merită să scriu pentru acel om”. Am hotărât să nu mai citesc niciodată în cenaclu. Şi aşa am făcut timp de doi ani. Între timp, mergeam la şedinţele lor, ascultam, tăceam, învăţam. Mi-am făcut ucenicia la marile reviste, în cadrul „Atelierului literar”, la „Luceafărul”, „Flacăra”; „Convorbiri literare”, „Cronica”; „Atheneu”; „Tomis”; „Suplimentul literar al Scânteii Tineretului”, „Astra” şi altele. Le urmăream apariţiile cu nerăbdare şi, de cele mai multe ori găseam în rubricile lor, poeziile mele, trimise cu pseudonimul Simona Condor, Dona Prigor, Cezarionda. Trimiteam grupaje de versuri la Poşta redacţiei cu pseudonim şi apoi aşteptam, o săptămână, două, o lună, mai multe luni. Am devenit ucenica lui Geo Dumitrescu, a lui Ioanid Romanescu, Emil Brumaru, Nicolae Motoc, Alexandru Cistelecan, Alex. Ştefănescu, iar mai târziu, în 1985, am avut privilegiul de a citi în Cenaclul „Numele Poetului” condus de reputatul Cezar Ivănescu. Din clipa aceea, Maestrul a preluat direcţiunea spirituală şi literară şi m-a îndrumat cu bunvoinţă. Vorbe de troc la porţile Arcadiei – aşa s-ar putea numi uceniciile mele esenţiale la revistele literare pe unde am trecut. Ele mi-au folosit din plin, pentru că, atunci când m-am înfăţişat din nou scriitorilor şi poeţilor din urbe, aceştia au rămas cât se poate de uimiţi. Crescusem enorm din punct de vedere valoric, stilistic, eram o altă persoană care se baza pe o temelie solidă în afirmaţiile sale, în creaţia sa. Citisem sute de cărţi de poezii din Biblioteca unde lucram, tot ce era poezie îmi trecuse prin mână şi nu o dată, ci de mai multe ori. Eram blindată cu imagini metaforice, cu figuri de stil şi îmi croisem un stil propriu cât se poate de inedit. A urmat debutul în 1987 cu o carte de versuri la Editura Litera, „Arhipelagul visării” – care a fost imediat remarcată şi primită bine de critică, în mod surprinzător. Au urmat câţiva ani de acumulări şi încercarea de a scrie literatură pentru copii. În 1991, editam la „Porto Franco” primul meu volum de versuri pentru copii, „Primăvara face pozne”, foarte frumos ilustrat, tipărit în peste 50.000 de exemplare, care au ajuns în toate colţurile ţării, în librării, biblioteci, case de cultură, cluburi săteşti, fapt ce mi-a adus o notorietate grozavă, la care nu mă aşteptam. Pe atunci, difuzarea nu intra în sarcina autorului, ci a editurii. Se primeau şi drepturi de autor, nu consistente, dar foarte stimulative. Din acest moment drumul s-a netezit simţitor. Deşi n-am mai editat câţiva ani, fiind ocupată cu facultatea, am scris continuu. Mi-am adunat scrierile, le-am legat, le-am structurat cu o minuţiozitate pe care în alte domenii nu aş fi manifestat-o. În 1996 editam al treilea volum de versuri, de data aceasta cu un conţinut spiritual, „Dioptrii pentru suflete”. N-am să enumăr aici toate volumele, pot doar să specific că mi-am diversificat aria, trecând la proză spirituală, studii de mariologie, eseistică, dramaturgie, critică literară, memorialistică, literatură sapienţială şi panseistică. Am abordat toate speciile literare cu aceeaşi dăruire. Între timp, activitatea publicistică era curentă şi participarea la manifestări culturale şi literar-muzicale era foarte activă. În anul 1999, când deja editasem opt cărţi destul de serioase, la invitaţia poetului Corneliu Antoniu care dorea să înfiinţeze o filială a Uniunii Scriitorilor la Galaţi, am alcătuit un dosar, pe care acesta urma să-l predea la Bucureşti la Uniune. Am adunat referinţe critice şi recomandări, am strâns cele opt cărţi şi le-am aşezat într-un dosar, predându-le acestui domn bine intenţionat, care ducea periodic dosarele scriitorilor gălăţeni la Bucureşti, el fiind deja membru al Uniunii. Am aşteptat….un an, doi, trei…am aşteptat mult şi bine pentru că dosarul, fie nu a plecat, fie s-a pierdut….nu s-a mai ştiut nimic de el. Domnul Corneliu Antoniu mă evita şi nu mi-a dat nici o explicaţie. În 2007 s-a pus problema înfiinţării unei Filiale a Uniunii Scriitorilor la Galaţi şi pentru că domnia sa era foarte cunoscut, făcând drumuri regulate la Bucureşti cu dosarele colegilor, a fost ales de la sine, preşedinte. Şedinţa de alegeri a fost doar o formalitate pentru că deja se ştia cine va fi ales. S-a început cu câţiva scriitori apoi s-a cerut un număr minim pentru constituirea filialei. Anul trecut, 2008, deja era necesar ca filiala să aibă 51 de membri şi iar a fost o campanie de căutare a candidaţilor care trebuia să aibă cel puţin trei cărţi. Au fost şi persoane care nu aveau decât una, a doua era pe drum, dar, peste noapte s-au trezit că au trei cărţi şi pot fi socotiţi membri ai U.S.R. validaţi imediat. Şi pot da exemple concrete. În ianuarie 2007 am depus şi eu un nou dosar cu tot ce implica acest lucru: alte referinţe, alte recomandări, mult mai multe cărţi, CV bogat. A trecut un an şi jumătate şi n-am aflat nici o veste. Tăcere mormântală şi ocolirea subiectului, de câte ori mă întâlneam cu preşedintele filialei, la câte o manifestare culturală. E de prisos să spun că nu am fost invitată niciodată la vreo manifestare a revistei Antares, că nu eram menţionată nominal ori prezentată ca scriitor ori poet, la aceste manifestări, la care „mă întâmplam” şi eu. Revista de cultură Antares, subvenţionată de Uniunea Scriitorilor din România, condusă de acelaşi domn Corneliu Antoniu, nu a binevoit niciodată să-mi publice nici un articolaş, nici o poezie, nici o cronică, de când s-a înfiinţat. Numele meu era exclus din orice listă, de la orice tentativă culturală. Pur şi simplu nu existam. Acelaşi lucru se întâmplă şi azi, ba aş putea spune că, mai mult ca oricând. Preşedintele filialei face adevărate crize de nervi în edituri ori redacţiile revistelor, atunci când află că am mai editat un volum, întrebându-se, de unde am luat bani şi făcând diverse supoziţii. După trecerea unui an şi jumătate în care s-au ţinut multe şedinţe de validare a dosarelor la nivel local şi au fost primiţi zeci de membri, nu numai din Galaţi, dar şi din alte judeţe (Vrancea, Vaslui) am hotărât să-mi retrag dosarul de la filiala Galaţi. Am reuşit să-l găsesc, era intact, aşa cum îl lăsasem, doar mapa din plastic era schimbată. L-am luat fără murmur şi am plecat obidită acasă. Într-o zi, aflând de truda mea de a intra în Uniune şi indignându-se foarte de nedreptăţile care se fac la Galaţi, un scriitor din Iaşi, nume notoriu, s-a oferit să mă ajute. Mi-a zis să-i trimit lui dosarul că rezolvă el problema la Filiala din Bacău, unde este vicepreşedinte al comisiei de validare, este în consiliul de conducere şi are mari relaţii peste tot, prin urmare nu va fi nici o problemă dacă-l predau acolo. L-am trimis cu Prioripost ca să ajungă la timp, vezi Doamne, să nu se întârzie nici o clipă. E drept că acum era mult mai voluminos, avea peste 6 kg., avea mult mai multe referinţe, CV-ul era consistent iar numărul cărţilor…..mai bine nu mai pomenesc, fiindcă de aici mi se trage dandanaua. Am aşteptat cuminte (aşteptarea este doar apanajul femeii!) circa 8 luni, timp în care, speram, la fiecare nouă şedinţă de validare, că dosarul meu va fi pus în discuţie. Într-un final am hotărât să întreb printr-un e-mail la filiala din Bacău, ce se aude cu dosarul meu. Secretarul filialei, blândul şi onorabilul domn Petru Scutelnicu a rămas de-a dreptul uimit când i-am spus despre ce-i vorba. Mi-a răspuns că e o greşeală, că nu există nici un dosar cu acest nume în filiala Bacău. Atunci s-a prăbuşit bolta cerească pe mine. Am dat imediat telefon destinatarului coletului cu toate documentele mele, şi l-am întrebat frumos unde e dosarul meu. Mi-a spus foarte senin că se află la el, dar o să-l ducă, imediat, cu prima ocazie. Într-un final, preşedintele filialei mi-a telefonat acasă şi mi-a zis că a ajuns dosarul la el, să nu am nici o grijă că va fi pus în discuţie, etc. Ba i se pare că e prea serios, că e prea bun. Din ianuarie 2009 m-am aşternut din nou pe aşteptare. Au trecut alte 8 luni de speranţă. Prin luna august 2009, aflându-mă la tratament într-o staţiune, m-am gândit să dau telefon la Bacău să întreb de soarta dosarului. Răspunsul preşedintelui filialei, distinsului domn Calistrat Costin a fost de natură să mă lase perplexă: „Opera Dvs. este prea amplă, prea multă, prea voluminoasă. Ea <descurajează> comisia. Trebuie să mai reduceţi din ea, să rămână 2-3 volume, altfel, comisia oboseşte şi nu vă aprobă dosarul.” De altfel, trebuia să ajung la filiala, să mă întâlnesc cu preşedintele şi amândoi, faţă-n faţă, să distrugem opera de-o viaţă, filă cu filă, în aşa fel încât să rămână, te-miri-ce, ca să fiu în ton cu ceilalţi, să nu fac o notă discordantă, prăpastia e prea mare, decalajul uluitor şi performanţa, de neatins în România şi poate, în lume. Precizez (şi trebuia s-o fac de la început) că nu mi-am propus niciodată să scriu 50 sau 60 ori 70 de cărţi, (vedeti listele de mai jos) câte am în prezent. Eram bucuroasă să scriu una pe care să văd numele meu. A fost visul din totdeauna. Ele au venit însă pe parcurs, s-au impus şi şi-au cerut dreptul la viaţă. Însă ce se întâmplă la filiale, ori chiar la Centru, este strigător la cer. Scriitorii, în special cei vârstnici, care au nevoie cu adevărat de acea compensaţie materială oferită de Guvern, sunt defavorizaţi de sistem, de preşedinţii de filiale care le cer favoruri de neimaginat pentru a-i propulsa la Bucureşti. Se ştie şi în Galaţi, a fost dat pe postul local TV, ceea ce se întâmplă la filială, ce condiţii se pun candidaţilor şi la ce umilinţe sunt supuşi. Eu, în naivitatea mea, credeam că în altă parte e altfel, există oameni de onoare, care nu se pretează la astfel de tertipuri faţă de colegii lor mai vârstnici. M-am înşelat. După ce a fost ţinut acasă timp de opt luni de zile abuziv de acel membru al comisiei, un distins scriitor ieşean, cu nume de marcă, răsunător, care a refuzat să-l predea preşedintelui, din raţiuni necunoscute, a mai zăcut un an de zile în biroul preşedintelui, ca să primesc răspunsul, în cele din urmă, că dosarul e prea masiv şi descurajează. Care comisie? Că doar nu obligam pe nimeni să-mi citească opera, ci doar să-şi facă o palidă părere. Aventura numită DOSARIADA, continuă. Între timp, s-au desfăşurat mai multe şedinţe de validare a dosarelor dar, bineînţeles, al meu nu a fost luat în consideraţie. întrebări: Care sunt criteriile de evaluare şi cine deţine aceste criterii? Dacă se specifică în Statutul Uniunii Scriitorilor din România sau în cel al filialelor, vreo interdicţie de publicare sau un plafon care nu trebuie depăşit, în aşa fel încât SĂ NU FIE NIMENI DESCURAJAT! Ar fi şi păcat! Cert e că întreaga operă s-a întors împotriva mea, cu osârdie. Nu scriu cărţi ca să descurajez pe cineva, departe de mine! Scriu cărţi dintr-o necesitate interioară. SCRIU CĂRŢI CA SĂ POT TRĂI! E propriul meu MODUS VIVENDI. Pentru aceasta, am renunţat la viaţa socială, la toate atributele unei fiinţe normale, moderne, în ton cu civilizaţia, trăiesc sub limita existenţei, dintr-o pensie care începe cu cifra 6 şi are tot atâtea zerouri. Am muncit, muncesc, cu demnitate şi dragoste pentru semeni. Sau cel puţin aşa am crezut. Că în momentul de faţă NU AM NICI UN DREPT faţă de copleşitoarea operă pe care o las în urmă, că aproape am orbit şi m-am îmbolnăvit grav din pricina statului în faţa calculatorului, îi rog pe alţii să judece! De ce nu, pe Dumneavoastră, care citiţi aceste rânduri?... Specific că de doi ani de zile, colaborez cu diverse reviste din ţară şi străinătate, sunt redactor, editor on-line, redactor de specialitate ori consilier editorial, sau doar redactor colaborator la: Revista Agero Stuttgart, la revistele Slova creştină, Glas comun, Slova copiilor, Pagina verde, Cărticica de copii, Moldova literară, Contraatac (Adjud), şi public la peste 11 reviste din străinătate în Germania, Australia, Albania, Spania, Franţa, Canada, U.S.A., Suedia, Basarabia şi la multe reviste din ţară. Cât ar mai trebui să fac, ori, mai bine zis, ce ar trebui să nu fac, pentru a putea fi vrednică de acea structură organizatorică a scriitorilor români, cu drepturile ei recunoscute pentru persoanele vârstnice? Nu sunt singura persoană defavorizată de aceste substructuri ale Uniunii Scriitorilor din România, existente în ţară. Am auzit recent de un scriitor care, în disperare că e purtat pe drumuri de ani de zile, din aceleaşi motive, a hotărât să facă greva foamei şi să se lege cu un lanţ în faţa sediului Uniunii Scriitorilor din România. A recurge la un asemenea act disperat nu mai e deloc o noutate, şi nici nu cred că ar impresiona prea mult pe vreun onor-membru al Uniunii. De ce oare nu sunt respectaţi scriitorii, oamenii de cultură şi artă în România? De ce sunt aruncaţi la coş încă din timpul vieţii şi nu se lasă ca Istoria să-şi spună cuvântul? Dacă nu sunt preţuiţi acum, cât îşi mai târăsc picioarele, atunci când? O luptă surdă cu sistemul. Desigur, sistemul câştigă, în detrimentul omului. Ca de fiecare dată. înţeleg, dacă nu ai două-trei cărţi publicate şi nişte referinţe critice, ca şi câteva recomandări „grase” din partea unor scriitori cu vechime, sigur că nu poţi intra în acest sistem. Dar, ce te faci dacă ai PREA MULTE CĂRŢI, PREA MULTE REFERINŢE CRITICE ŞI PREA MULTE RECOMANDĂRI, când numele tău apare zilnic pe pagina principală a unor publicaţii de prestigiu din ţară şi străinătate şi eşti citit zilnic de 12.000 de cititori din toată lumea la revista Agero? Menţionez că de-a lungul vieţii am fost cuprinsă în diverse Antologii, Culegeri de proză şi poezie pentru copii şi adulţi, în Dicţionarul personalităţilor române, vol. 35, editat de Iaşi, am fost cuprinsă în Manualul de literatură română, clasele a V-a şi a VI-a, cu texte pentru elevi, am alcătuit un tratat de mariologie. Faptul că mă bucur de o recunoaştere din partea unor reviste din diaspora românească, este de natură să-i supere pe românii din ţară? Dar oare nu cultura românească o slujesc prin aceste reviste? Fiindcă nu-mi amintesc să fi vorbit despre altă naţiune. Să nu fie oare suficient pentru a mi se acorda un drept pe care consider că-l merit cu prisosinţă?
Cezarina ADAMESCU, Agero 30 decembrie 20
CEZARINA ADAMESCU ACTIVITATEA ÎN SLUJBA LITERATURII ROMÂNE
ACTIVITATE LITERARĂ : Debut literar : luna septembrie 1982, la cotidianul ”Viața nouă” din Galați cu un poem de toamnă. În revista ”Luceafărul” i se publică sub pseudonimul SIMONA CONDOR, mai multe cicluri de poeme la rubrica ”Atelier literar” a lui Geo Dumitrescu. Sub același pseudonim, revista ”Convorbiri literare” îi publică în ianuarie 1984, un ciclu de poeme. Revista ”Tomis” o debutează cu numele adevărat cu un grupaj de poeme. În martie 1985, citește la Cenaclul ”Numele Poetului”, manuscrisul ”Dioptrii pentru suflet”, iar cu acest prilej, Cezar Ivănescu a afirmat : ”Atestă o vocație certă.(…) Credem în evoluția fericită a acestei poete”. Laureată a numeroase concursuri de poezie, proză, reportaj, naționle și județene. Premii recente: În anul 2003, Premiul Societății Scriitorilor ”C. Negri” filiala Ploieşti, pentru două volume: ”Autograf pe lumină” și ”Spațiu târziu”, apărute, primul la Editura Pax Aura Mundi, Galați și cel de-al doilea, la Ed. Arionda, Galați. Ultimul premiu : anul 2007, al Revistei ”Dunărea de Jos”, pentru ”călătoria în patria neasemuită a cuvintelor”. DEBUT EDITORIAL : -În anul 1987, debutează cu volumul de poeme : ”Arhipelagul visării”, Editura Litera, București, volum ilustrat de Done Stan și remarcat de critică în paginile revistelor : ”Luceafărul”, ”Convorbiri literare”, ”Viața Nouă” Galați, ”România Literară”; ”Acțiunea” – Galaţi. -În anul 1991, Editura Porto Franco din Galați îi publică volumul de versuri pentru copii ”Primăvara face pozne”, ilustrat de artista plastică Anca Tofan.
VOLUME PUBLICATE : . Arhipelagul visării, poeme, Ed. Litera, București, 1987. Ilustrații : Done Stan; . Primăvara face pozne, poezii pentru copii, Ed. Porto Franco, Galați, 1991, Ilustrații: Anca Tofan; . Dioptrii pentru suflet, poeme spirituale, Ed. Porto Franco, Galați, 1996. . Cartea cu îngeri, poeme pentru copii, Ed. Porto Franco Galați, 1997. Ilustrații: Mariana Ștefanache; . Mysterion, poeme, Ed. Alma, Galați, 1997. Ilustrații: Angela Cioltan; . Iată Mama ta! – Semnificaţia cultului marian în Bisericile Catolică şi Ortodoxă, compendiu de mariologie, lucrare de licenţă şi de admitere la doctorat în teologie, limbi clasice, Editura Alma, Galați, 1998; . Umilință și măreție, proză spirituală, Editura pentru literatură și artă GENEZE, Galaţi, 1999; . Pistruiații din orașul Azuro, poveste feerică pentru toate vârstele, Editura Istru, Galați, 1999, Ilustrații: Angela Holca; . Departele și aproapele, poeme spirituale, Eitura Presa Bună, Iași, 1999, Ilustrații: Angela Cioltan; . Cuvinte de împărtăşire, reflecții spirituale, Editura Presa Bună, Iași, 1999, Ilustrații: Angela Cioltan; .Cuvinte de împărtăşire, ediţia a II-a, Editura Presa Bună, Iaşi, 1999. . Prilej de aproape, poeme, Editura Arionda, Galați, 1999, Ilustrații: Aurelia Călinescu; . Palatul lunii, 88 de poveşti poematice, Editura Diagonal, Bacău, 1999, Ilustrații: Angela Holca; . L”Ange Etienne, Traduit du romain par Constantin Frosin, Ed. Arionda, Galați, 2000; Illustration: Angela Cioltan; (în limba franceză) . Prizonier din iubire, itinerar spiritual, Ed. Presa Bună, Iași, 2000, Ilustrații: Angela Cioltan; . Anotimpuri franciscane, itinerar spiritual, Editura PAX AURA MUNDI, Galați, 2001; . Dimineți nelocuite sau Îngerul Esteban, Editura PAX AURA MUNDI, Galați, 2001; . Dreptul la nemurire sau Nichita AZI, Editura PAX AURA MUNDI, Galați, 2002; . Mai frumoasă ca raiul, florilegiu marian, Editura PAX AURA MUNDI, Galați, 2002: . Un poem numit Francisc, poezii, Editura PAX AURA MUNDI, Galați, 2002; . Ca o pasăre Ibis, sau Nichita AZI, Editura PAX AURA MUNDI, Galați, 2003; . Spațiu târziu, Poeme de sfârșit și de început de mileniu, Editura Arionda, Galați, 2002, volum premiat de Societatea Scriitorilor ”C. Negri,”filiala Ploiești, pe anul 2003; . Povestea din cuvânt, povești pentru copii, Editura PAX AURA MUNDI, Galați, 2003, Ilustrații: Angela Cioltan; . Meditații la Poarta Mileniului, repere morale, Ed. Presa Bună, Iași, 2003, Ilustrații: Angela Holca; . Autograf pe lumină, poeme, Ed. PAX AURA MUNDI, Galați, 2003, Ilustrații: Emeric Chvala, volum premiat de Societatea Scriitorilor ”C.Negri”, filiala Ploiești, pe anul 2003; . Dumnezeu la prima vedere, exerciții de gândire creștină, Ed. PAX AURA MUNDI, Galați, 2003; Ilustrații: Angela Cioltan; . Când sfinții se întorc acasă, florilegiu antonian, Editura Arionda, Galați, 2004; . Alena, prințesa tristeților albe, poveste feerică pentru copii, Editura Arionda, Galați, 2006, ilustrații : Angela Holca; . Povestea fiului pribeag, istorisiri biblice versificate, Editura Arionda, Galați, 2006; . Povestea Prințului Cenușiu, piesă de teatru pentru copii, Editura Arionda, Galați, 2006. Ilustrații: Angela Holca; . Singurătăți împreună, rondeluri în coriamb, Editura Arionda, Galați, 2006; . Vorbește-mi despre mine! Microroman, Editura Arionda, Galați, 2006; . A înviat precum a zis, Alleluia! Poeme pascale, Editura Arionda, Galați, 2006; . Acum și în cele din urmă,poeme psaltice, Editura Arionda, 2007; . Monumentul cărții și mucenicia cuvântului, exegeze și portrete spirituale, Editura Ariolnda, Galați, 2007; . Busuioc de cuvinte, exegeze și portrete, Editura Arionda, Galați, 2007; . Feerie de Crăciun, poem scenic, Editura Arionda, Galați, 2007; . O gură de copilărie, Editura Arionda, Galați, 2006. Ilustrații: Angela Cioltan-Zainea; . Temei de rămânere, 120 de poeme într-un Poem de iubire, Editura Arionda, Galați, 2007; . Cântecul Cezarei într-o sumă de ipostasuri, Editura Arionda, Galați, 2007; . Cântecul sinelui, poeme, Editura Arionda, 2007; . Logodnă mistică, poeme, Editura Arionda, 2007. . Vârstele spiritului, antologie de autor, apărută la Editura Arionda, Galaţi, 2008 . Pr. Anton Demeter O.F.M.Conv. și Cezarina Adamescu, Cununița fecioarei. Volum comemorativ la împlinirea a jumătate de veac de la martiriul Veronicăi Antal, Editura Arionda, Galați, 2007. .Ultima logodnă – 333 de sonete de iubire, Editura Arionda, Galaţi, 2008; . 99 de anotimpuri – fără Nichita, volum comemorativ, Editura Sinteze, Galaţi, 2008; .Din primăvară până-n vară, teatru poetic, triptic dramatico-muzical, Editura Semănătorul, 2008; . Desaga cu suflete, poveşti experiment – nesfârșite, Editura Semănătorul, iunie, 2008; . De când te-aștept, au înflorit magnolii, 111 sonete neînchipuite;Editura Semănăorul, iunie 2008; . O nuntă de cuvinte, 111 sonete pierdute și regăsite, Editura Semănătorul, iunie 2008; . Sculpturi pe o boabă de orez, panseuri lirice, Editura Semănătorul, 2008; . Singurătăți împreună, rondeluri, Editura Semănătorul, iunie 2008; . Întâlniri cruciale, exegeze şi portrete literare, Editura Semănătorul secţia critică literară, 2008; . Personaje preferate din desene animate, Cărticica românească de copii, 2008; .Întâlniri providenţiale – cronici literare, exegeze, portrete, Editura Semănătorul,secţia Critică literară, 2009; .Vă scriu în genunchi – poeme, Editura Sinteze, Galaţi, 2009; .O stea căzând, se-nalţă – volum omagial Grigore Vieru, Editura “Sinteze” Galaţi, 2009; .Acasă în Paradis – volum omagial Artur Silvestri, Editura Sinteze, Galaţi, 2009; .Lacrimi de mir” – poeme, Editura Sinteze, Galaţi, 2009; .Documentar memorialistic – Artur Silvestri, Editura Semănătorul, Secţia Critică literară, 6 noiembrie 2009; . A doua carte cu îngeri, poeme şi rugăciuni pentru copii, CĂRTICICA DE COPII-ARP;2009; .Ciudăţenii în natură, poezii pentru preşcolari şi şcolari mici, ARP – Cărticica de copii-ARP, 2009; .Carte pentru bunici şi pisici, poezii pentru preşcolari şi şcolari mici, ARP-Cărticica de copii, 2009; .Carte cu poveşti amestecate, pentru preşcolari şi şcolari mici, ARP – Cărticica de copii, 2008; .O sută şi una de poveşti pentru Georgiana, Editura Sinteze, 2010; . Un miracol numit Fasolică, poveste în serial, în 12 episoade, pentru preşcolari şi şcolari mici, ARP, Cărticica de copii, 2009; . Alfabetul cu mirări, versuri pentru şcolari mici, ARP, Cărticica de copii, 2009; .Icoanele copilăriei, istorisiri pentru gimnaziu, Cărticica de copii, 2009; .Stihuri silvestre, poezii despre natură, Pagina Verde, 2009; .Chipuri sufleteşti, O sută de fotostihuri în colaborare cu artistul fotograf Constantin Vlaicu; Editura Sinteze, Galaţi, 2010; .Gânduri văzute şi nevăzute, panseuri lirice în imagini, În colaborare cu artistul fotograf Constantin Vlaicu, Editura Sinteze, Galaţi, 2010; .Jocuri de la grădiniţă, poezii pentru preşcolari, Cărticica de copii, ARP; .Îndreptar de terapie divină, breviar sufletesc – în colaborare cu Pr. Radu Botiş şi Constantin Vlaicu, Editura Sinteze, Galaţi, 2009.
VOLUME COLECTIVE: Patru volume colective, împreună cu membrii cenaclului Arionda : . Buchet pentru cei mici, Editura Pax Aura Mundi, Galați, 2006; . Zâmbete pentru copii, Editura Pax Aura Mundi, Galațai, 2007; . Călătorie de vis, poeme, Toate aceste volume sunt ilustrate de Angela Cioltan Zainea; .Armonii celeste, Antologia Cenaclului Arionda, Editura Sinteze, 2009.
Prezentă în Antologia de epigramă a lui Ion Cristea Geană - ”Săgețile Afroditei” Epigramiste din România, Editura Vimar, București, 1997; . Pledoarie pentru Epigramă – antologie alcătuită de Gheorghe Culicovschi, Editura Ridendo, Câmpina, 2007; . Umor la Mila 8o, antologie de umor apărută la Editura Alma Galați; . Prezentă în paginile unor reviste și almanahuri, culegeri, manuale, diacţionare, antologii. Prezentă în volumul 35, Dicţionarul personalităţilor române şi faptele lor. 1950-2000 – Autor : Constantin Toni Dârţu, Iaşi, 2008. Prezentă în manuale şcolare şi în culegeri de lecturi pentru copii.
ACTIVITATE LITERARĂ ȘI PUBLICISTICĂ ÎN PREZENT :
În perioada 2001-2004 a fost redactor șef la revista de spiritualitate mariană ”Steaua Dimineții”, 13 numere cu apariție trimestrială, editată de Asociația Internaţională Armata Maicii Domnului; Redactor la revista germană AGERO-STUTTGART, din luna ianuarie 2009; Redactor la revista VIAȚA DE PRETUTINDENI, Arad, precum şi la revista “Dor de Dor”, din localitatea Dor Mărunt; Editor la CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII, revistă ARP-online, Redactor de specialitate la revista: “Cetatea lui Bucur”; Consilier editorial la revistele creştine: “Slova creştină”; “Glas comun”; “Slova copiilor”. Editor la revista: “Ecoul” – ARP; Redactor la revista “Moldova Literară” - Ligii Scriitorilor din România – filiala Iaşi. Redactor la revista “Contraatac” – Adjud. Redactor colaborator la revista internaţională “Starpress” – româno-canado-americană. Colaborator la revista: Romanian-Vip – S.U.A.
Colaborează la revista ”Mesagerul Sfântului Anton”, editată la Padova, revistă de spiritualitate franciscană, editată în 32 de limbi şi prezentă pe tot globul. Colaborează la revista ”Lumină Lină”, Revistă de spiritualitate și cultură românească editată la New York, sub redacția Pr. Dr. Theodor Damian; Colaborează la revista ”Vestea Bună”, revistă de cultură și spiritualitate din Răducăneni, Iași, la ”Dunărea de Jos” Galați; ”Sinteze literare”, Ploiești; ”Jurnal Universitar”; ”Danubius” a Universității cu același nume din Galați, ”Realitatea” – Galați; ”Șansa ta” – revistă a Universității Danubius Galați, Revista On-line ”O carte pe zi”, Publicație ARP; Revista online ”Monitor cultural”; editată de Asociația Română pentru Patrimoniu; Revista online ”Ecoul” publicație ARP; Revista de informație culturală online ”Analize și fapte” ARP; Revista online ”Cărticica românească de copii” publicație ARP; ”Universul cărților” – publicație online, editată de ARP; Revista ”Sinergia” Ploiești, revista online ”Prosaeculum” din Focșani și ”AG pe RIME!”, Ploiești, ș.a.
COLABORĂRI EXTERNE: A apărut frecvent în revistele:
-Revista “AGERO” Stuttgart, Germania; -Revista “LUMINĂ LINĂ”, - New-York; -Revista “Iosif Vulcan”, Australia; -,,Roumanian-American writers in New-York” – cu texte de critică şi exegetică literară; -“Caietele de Sud-Est” a Cercului se Românistică “Saint Raphael”. -Revista “Iosif Vulcan” – din Australia, al cărei director este scriitorul Ioan Miclău. -Revista: “Spirit of Rouamnia” – Sydney- Australia -Revista “Observatorul” – Totornto-Canada. -Revista: Romanian-Vip- Texas – Dallas – SUA; -Revista Starpress – româno-canado-americană: -Revista “Zemra-Sqiptare” – Albania; -Revista “Nou Horizont” – Valencia – Spania. Apare pe numeroase bloguri ale diferiţilor autori români şi străini, cu articole, poezii, proză, critică literară. -Membră a Societăţii Scriitorilor “Costache Negri” din luna octombrie 1996, al cărei preşedinte este poetul Sterian Vicol. -Membră a Asociaţiei Scriitorilor din Maramureş din anul 2009; -Membră a LIGII SCRIITORILOR DE EXPRESIE ROMÂNĂ DE PRETUTINDENI, filiala Iaşi. Preşedinte: Constantin Toni Dârţu. Prezentă în paginile revistelor on-line ale Asociației Române pentru Patrimoniu: Monitor cultural, Ecoul, Analize și fapte, Neamul Românesc, Analize şi fapte, Noua Arhivă românească, O carte pe zi, Epoca, Luceafărul românesc, Viaţa Literară, Cărticica românească de copii, Universul cărților, Tânărul scriitor, Dor de dor, din localitatea Dor Mărunt, ProSaeculum-Focşani, Oglinda Literară Focşani, Contraatac-Adjud, Viaţa de pretutindeni, Arad, cu diferite articole, exegeze, evocări și poezii, panseuri ș.a. Prezentă în paginile revistelor de spiritualitate: “Slova creştină”, “Glas comun”; “Gânduri pentru suflet. Catolica Galaţi”, Mesagerul Sfântului Anton de Padova, Lumina creştinului, Iaşi. « Observatorul » - Toronto-Canada. Prezentă în Biblioteca On-line cu volumul ”O gură de copilărie sau Vârstele CezAriondei”; cu volumul de exegeze și portrete spirituale ”Monumentul cărții”, Editura Arionda, Galați, 2007, cu volumul ”Busuioc de cuvinte”, exegeze și portrete spirituale, Editura Arionda, Galați, 2007 şi volumul de versuri “Vârstele spiritului” apărut la Editura Arionda, 2008. “Când sfinţii se întorc acasă” – florilegiu antonian, apărut la Editura Arionda, Galaţi, 2004; “Povestea fiului pribeag” – scenete biblice versificate; Editura Arionda, Galaţi, 2006; “Ultima logodnă – 333 de sonete de iubire”, Editura Arionda, Galaţi, 2008; “99 de anotimpuri fără Nichita”, volum comemorativ, Editura Sinteze, Galaţi, 2008, “Îndreptar de terapie divină, breviar sufletesc, Editura Sinteze Galaţi, 2009. De asemenea este prezentă cu două referinţe critice şi cu un grupaj consistent de poeme, în Antologia de poezie românească NOUL ORFEU – a Asociaţiei Române pentru Patrimoniu şi în Antologia ROMANUL MINIMALIST, cu o intervenţie în proză şi romanul minimalist: “Vorbeşte-mi despre mine – sau Înger în oglindă” ca şi în O antologie a literaturii gălăţene contemporane, volumul I, poezie. Prezentă cu un grupaj reprezentativ în Antologia sonetului românesc, vol.III, Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, 2009, sub îngrijirea poetului Radu Cârneci.
REFERINȚE CRITICE :
. Cezar Ivănescu, ”Numele Poetului”, București, Luceafărul, nr. 1201 din 11 mai 1985, pag. 5; . Laurențiu Ulici, ”Vitrina”. În ”România Literară”, București, nr. 47, din 19 noiembrie 1987, pag. 1; .Val Condurache, ”Prima Verba”, Iași, ”Convorbiri literare”, nr. 1125, nr. 9 din septembrie 1988, p. 15; .Alexandru Horia, ”Căutarea tonului”. În: ”Luceafărul”, București, nr. 1357 din 14 mai, pag. 2; .Colceriu Nicolae, ”Cronică literară”, În : ”Viața Nouă” nr. 12693 din 6 septembrie 1987, pag. 2; . Viorel Dinescu, ”Rocade”, În: ”Acțiunea”, nr. 131, din 31 iulie 1992, p.2; . Constantin Dimofte: ”Cezarina Adamescu și fascinația absolutului”, Revista ”Școala gălățeană”, nr. 54, din februarie 1997; . Victor Sterom : ”Cărți și semnificații” ”Ca o pasăre Ibis sau Nichita Azi”. În: ”Tomis” nr. 3 martie 2003; . Revista On-line ”O carte pe zi” recenzia: ”Monologul doimii”, de Emilian Marcu în data de 21 martie 2008; . ”Cezarina Adamescu – ”Substanța trăirilor autentice – o concentrare semantică” În: ”Agora literară”, Publicație editată de Liga Scriitorilor din România, Anul I, nr. 1, aprilie 2008, pag. 12; Victor Sterom – Cronică la volumul ” Singurătăți împreună” – În : Revista VIAȚA DE PRETUTINDENI, Anul III, nr. 8-12 (31-35) Decembrie 2007, p. 141; .A.G. Secară: ”Pagini pentru marțienii cuminți” – cronică la cartea ”Autograf pe lumină”, Revista: ”Dunărea de Jos” Galați, august 2005, pag. 18; A apărut în manualul de LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ, auxiliar didactic pentru clasele a V-VI-a, autori : Laila Citic, Gabriela Ciubotaru și Maria Brăilescu, Editura Europolus, Galați, 2004, cu povestea didactică ”De-a cuvintele”. A apărut în culegerea ”Antologie pentru copii” editată de Revista de Pedagogie, 1995, cu 11 poezii pentru copii; Prezentă în paginile ”Almanahului Dunărea de Jos” cu o exegeză despre scriitorul Alexandru Miran, Galați, 2007; Prezentă cu 10 poeme în “Antologia de literatură Dunărea de Jos”, vol. I, Poezie, Editura Dunărea de Jos, Galaţi, 2008. Prezentă în antologia de poezie şi proză DOR DE DOR, cu zece pagini de sonete, editată sub îngrijirea scriitorului Marin Toma din localitatea Dor Mărunt. Prezentă în paginile cotidianului ”Vața Liberă” cu diferite articole, eseuri, poeme, exegeze, poezii, panseuri etc. Citiţi alte amănunte în acest articol: SCRIITORII VÂRSTNICI - DEFAVORIZAŢI DE SISTEM DEZVĂLUIRI ŞOCANTE DE ZIUA PERSOANELOR VÂRSTNICE
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL Indiferenţă, abuz, incompetenţă. Un scandal! Un articol mai potrivit pentru demascarea indiferenţei, abuzului de funcţie, invidiei şi aroganţei, este foarte greu de închipuit. Revista Agero (Germania) va continua seria de dezvăluiri ale acestor acte de abuz şi indiferenţă, pentru a face cunoscut opiniei publice româneşti "modul de lucru", precum şi modul de acordare a unui titlu oficial, ori de recunoaştere publică ale unor personalităţi româneşti literare contemporane, de către Mai-Marii (locali) ai Uniunii Scriitorilor.(filiala Bacău) Afirm cu tărie şi cu aprecierea ce se cuvine, că doamna Cezarina Adamescu este unul dintre puţinii scriitori modeşti, tenace, cinstiţi şi cuminţi, cu o operă literară vastă, ce ar trebui să fie un model spiritual nu numai pentru cetăţeanul obişnuit, ci şi pentru o gamă întreagă de "scriitori", ce chipurile ar fi deja "afirmaţi", ce însă au publicat de-a lungul anilor broşurele pe proprie cheltuială, la tiraje penibile, poate o cărţulie sau două de "poeme" pe vremuri şi sunt nota bene, membri ai USR! Halal să vă fie, tovarăşi! Faptul că Cezarina Adamescu nu a reuşit să vă "impresioneze", dovedeşte încă o dată, că aţi reuşit să transformaţi Uniunea Scriitorilor nu într-un Club al Elitelor literare, ci într-un bazar al relaţiilor. De unde începe şi unde se termină scara valorilor la Domniile Voastre? Care este codul Dvs. moral şi etic? Dar mai ales cine vă dă dreptul să vă asumaţi atitudini de mari mahări (chinuiţi chipurile de vastitatea operei ce trebuie sa analizaţi), ori expresii ridicole, de genul celor îngroşate mai sus? Cine sunteti Dvs. ori cine credeţi că aţi putea fi, ori în virtutea căror calităţi scriitoriceşti sau criterii, puteti (ori nu puteţi) aprecia peste 70 de volume, dar mai ales o viaţă demnă şi modestă pusă în slujba literaturii române, în slujba moralităţii, a calităţilor sociale şi civice? Domnilor şi doamnelor ce sunteti puşi ori aleşi (democratic?) la pupitrul acestei filiale tocmai pentru ca să discerneţi sau să împărţiţi aşa zisa dreptate literară, deschideţi bine ochii pe viitor şi apreciaţi nu numai numărul, dar mai ales calitatea scrierilor doamnei Adamescu, ce vă spun, cu mîna pe inimă, ( şi nu sunt singurul), că trece de media calităţii ce o cunoaşteţi şi cu care v-aţi obişnuit şi pe deasupra, este mult peste ceea ce unii autori din străinătatea europeană oferă publicului cititor în tiraje cu adevărat demne de luat în seamă, indiferent că este vorba de poezie, proză, eseuri sau jurnalism. Refuzul Dvs. indirect de a acorda calitatea de membru al US doamnei Adamescu, tergiversarea acestui caz este un scandal de proporţii, fiind mai mult decît penibil şi se cade să fie făcut cunoscut! Doamna Adamescu este o personalitate recunoscută în ţară darşi în occident şi mult apreciată de către publicul cititor. Prin faptul de a o duce de ani de zile cu zăhărelul, v-aţi dovedit incapacitatea de a o examina, de a discerne, de a respecta un Om adevărat. Vă acuz de indiferenţă şi de ce nu, de incompetenţă (mai ales fiindcă nu sunteţi în stare "prin descurajare" ori nu aveţi "timp" de a parcurge ori a răsfoi măcar cele peste 70 de volume). Mă şi întreb, pe bună dreptate: de ce sunteţi puşi acolo, domnilor şi doamnelor? Cred că a venit timpul să faceţi lumină în Ograda Domniilor Voastre! Fiindcă dacă aţi fi fost cu adevarat dispuşi să recunoaşteţi o valoare, atunci aveţi acum din nou şansa de a o face. Reveniţi asupra metodei ce o practicaţi şi luaţi o hotărîre demnă, care să vă reabiliteze! Să vă fie ruşine însă pentru chinul ce l-aţi produs doamnei Adamescu şi altora ca Domnia Sa, dacă mai ştiţi cumva ce înseamnă greutatea acestui cuvânt. Fiindcă ruşinea este mai greu de suportat, decît vina ce vi-aţi asumat-o! Este adevărat şi trebuie menţionat - da, un Membru al Uniuunii Scriitorilor are avantaje materiale, aşa şi este. Dar şi Dumneavoastră le aveţi deja, ori mă înşel cumva? O ştim cu toţii! Eu cred - vă rog demonstraţi opiniei publice că este astfel, că acţiunea Domniilor Voastre nu are niciun implicit caracter pecuniar (pensie suplimentară de exemplu) şi că nu aprobaţi dosare doar pe pile şi relaţii, ci doar în urma unei analize competente, fapt ce l-aţi neglijat pînă acum!
Lucian Hetco redactor şef Agero, Germania
------------------------------------------
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
