|
ISTORIE TRAITA
Venera E.DUMITRESCU-STAIA
Impresii si pareri personale in FORUM
Cele ce urmeaza reprezinta o retrospectiva, o evocare în timp a unei
perioade de 65 ani, care cu toate ca reprezinta aproape 3/4 dintr-un
secol, a marcat viata mea pentru totdeauna, în spiritul meu totul fiind
atât de "proaspat", ca si cum "totul s-a petrecut ieri". Citim Istoria
omenirii, citim ziarele, ascultam radio-ul, mai recent privim
televiziunea cu razboaiele si terorismul mondial "în direct", dar /last
but not least"- surfing-ul pe computere, care ne "tin treji" cu
evenimentele bune, dar mai mult rele, a ceea ce se întâmpla pe TERRA...
Dar, una este sa citesti si sa vezi si alta sa traiesti EPOCA.
Personal ma întorc la anii 1939, când aveam vârsta de 13 ani, începuse
cel de-al doilea Razboi Mondial, dar România înca nu intrase în lupta,
începusera în schimb manevrele militare, concentrarile ofiterilor activi
si a rezervistilor, ceea ce nu era de "bun augur". Începând însa cu anul
1940, lumea se manifesta mai agitata, se faceau diverse provizii de
alimente, se comunica radiofonic si în presa scrisa situatia din Europa
din ce în ce mai îngrijoratoare datorita aparitiei lui Hitler,
nazismului si fascismului, atmosfera care nu o prea întelegeam, întrucât
în acele vremuri copiii erau tinuti departe de situatia politica interna
sau externa a tarii, precum si a lumii în general, iar eu eram
preocupata de pregatirea pentru trecerea în cursul superior de liceu.
Totusi, precipitarea celor din jur, aprovizionarea mai abundenta ca de
obicei, ma contraria...
Îmi amintesc ca în anul 1937 am avut vizita la Bucuresti a unui unchi
(fratele mamei mele) cu sotia, care traiau la Paris din anul 1921, el
fiind trimis de Statul român în functia de director al Creditului minier
franco-român. În toata perioada de o luna cât au locuit la noi în
Bucuresti, erau dornici sa manânce minunatul salam de Sibiu, curcan
fript, prezentat întreg la masa, icre de Manciurea, icre negre si alte
bunatati... care în Franta începusera sa dispara sau sa se vânda
rational, datorita crizei alimentare care deja aparuse la Paris, cu
supele populare pe strazi etc., care prevesteau începutul razboiului.
Îmi mai amintesc ca pe lânga alte provizii alimentare cu care au plecat,
nu au neglijat sa-si comande încaltaminte la celebrul magazin de lux si
"pe comanda" apartinând lui NEGREANU, ce se afla pe Calea Victoriei, în
rând cu actualul Hotel Continental, vis-ŕ-vis de Palatul telefoanelor si
fostul Teatru National, bombardat în 1944... De atunci nu i-am mai
vazut, nici auzit, nici corespondat...dat fiind situatia politica atât
în România, cât si în Franta, iar când am dorit sa-i vizitez,
bineînteles dupa ce am trecut în LUMEA NOUA, amândoi erau decedati de
mult ...
În 1941 a fost mobilizarea generala în România, iar tatal meu ca ofiter
activ infanterist, concentrat în spatele frontului, fratele meu în
stagiu de armata, obligatoriu pe atunci, se afla în comuna Recas, în
apropiere de orasul Lugoj, cazati în padure în corturi de campanie...
iar eu cu mama mea refugiate în comuna Rosu, din apropierea
Bucurestiului, întrucât începusera bombardamentele rusilor asupra
Bucurestiului si Ploiestiului... Nu intru în amanunte de istorie,
politica sau comentarii, pentru ca ar trebui sa scriu o carte, vreau
doar sa mentionez, ca dupa ce am trait sub ocupatia germana, care au
procedat barbar cum toata lumea stie, în special perioada
HOLOCAUSTULUI...aceasta neînsemnând însa ca pornind de la o premiza
gresita, avem dreptul sa spunem ca /toti germanii au fost nazisti/, sau
ca /toti românii au fost comunisti si securisti/, considerând ca nu
trebuie sa fim extremisti. Deci - NO COMMENT.
În 1944 dupa bombardamentul groaznic asupra Bucurestiului si
Ploiestiului din 4 Aprilie, atât al nemtilor în retragere, cât si al
americanilor care doreau sa salveze liniile importante de cale ferata si
sosele în retragerea nemtilor, am plecat imediat din nou în refugiu,
revenind acasa la începutul lui August 1944. În August 23 , ziua
ELIBERARII si ocuparea României de trupele Armatei Rosii. Tot copil
ramasesem d.p.d.v. gândire, cu toate ca devenisem adolescenta, aveam
Diploma de Bacalaureat în mâna, razboiul încetase, oamenii dupa toate
pierderile morale si materiale erau fericiti ca sunt în viata si ca
/viata trebuia sa continue/. Se instalase la conducerea României
Guvernul Dr.Petru Groza, avocat de profesie, si posesorul unor întinderi
agricole, alaturi de Gheorghe Gheorghiu-Dej, comunist ilegalist, devenit
secretarul Partidului comunist român, de restul guvernantilor - Ana
Pauker, Teohari Georgescu, si restul.... S-au aratat destul de "blânzi"
si îngaduitori la început, fapt ca l-au acceptat pe Regele Mihai al
României sa-si mentina tronul si misiunea de Rege, pentru care jurase în
fata lui Dumnezeu si al poporului. Totusi în 30 Decembrie 1947 a fost
obligat si fortat, sub amenintare, sa ABDICE. Urmarea si felul cum s-au
petrecut faptele sunt prea bine cunoscute de toata lumea, sper...
Amintesc ca în toata perioada de când România intrase în razboi alaturi
de Aliati, contra Germaniei hitleriste, criza economica nu s-a cunoscut
în România, decât începând cu anul 1948, când datorita faptului ca
România "trebuia sa plateasca datoriile de razboi fata de Uniunea
Sovietica", au început restrictiile în toate domeniile - alimentele de
baza erau eliberate pe baza de cartele, îmbracamintea, încaltamintea,
idem, urmând în 1947 rechizitionarea de camere pentru refugiatii din
Moldova, dar si din alte regiuni ale tarii, în apartamentele celor care
posedau mai mult de 3 camere pentru 4 persoane (a fost si cazul familiei
mele), apoi în 1948 nationalizarea magazinelor si fabricilor proprietati
particulare, iar în 1950, apogeul, nationalizarea proprietatilor case de
locuit sau închiriate(idem familia mea a fost inclusa), urmând apoi
conform programului bine stabilit, nationalizarea terenurilor agricole
si a mijloacelor de lucru, urmând colectivizarea, planul cincinal...
s.a.m.d., care stim bine ca au distrus agricultura româneasca - România
fiind cunoscuta drept GRÂNARUL EUROPEI, iar Bucurestiul denumit "Le
petit Paris". Distrugerea uneltelor agricole din lipsa întretinerii,
exodul taranimii la oras, constructiile "urbane" la sate, desfiintarea
cantinelor în institutii, a cabinetelor medicale, a gospodariilor
chibzuite, terenurilor sportive, toate trecând în patrimoniului
statului, respectiv al primariilor, care au distrus tot ce era practic
si bun pentru omul muncii. MEGALOMANIA instalata la putere, în special
dupa 1965, România devenind din tara eminamente agrara, o tara
industrializata, a caror repercusiuni tragice le vedem si în prezent,
calitatea de viata a OMULUI, devenind din ce în ce mai precara. Apogeul
megalomaniei a continuat cu distrugerea masiva a cartierelor
rezidentiale, demolarile constructiilor arhitectonice cu valoare unica
istorica, precum Institutul Medico-Legal Dr.Minovici, primul construit
în Europa, demolarile zecilor de Biserici din Bucuresti etc. Oare aceste
MEGALOTRANSFORMARI au fost spre binele unei populatii muncitoare,
cinstite si legat de pamântul stramosesc, sau a fost doar o PROPAGANDA
pentru lumea Occidentala, în scopul îmbogatirii unora si saracirii
altora, la care s-a adaugat EXODUL masiv al românilor în Occident,
începând cu anul 1965, culminând cu cifre fantasmagorice dupa 1989 si în
continuare? Raspunsul cred ca fiecare dintre noi îl cunoastem si-l
simtim.
Personal, pot afirma ca datorita frustrarilor materiale si morale ale
parintilor mei, fiind socotiti "burghezi si proprietari exploatatori"-
conform preceptelor comuniste... a trebuit sa abandonez o facultate dupa
2 ani, lipsa materiala pentru plata taxelor universitare devenind
imposibila dupa 1948, fiind obligata sa renunt în favoarea fratelui meu,
student la Politehnica, iar eu a trebuit sa ma adaptez situatiei,
neavând alta alternativa, "înhamându-ma" la munca, învatând si
practicând cu demnitate profesiunea de secretar-stenograf-parlamentar,
care mi-au servit pâna la pensie si în continuare chiar si în LUMEA NOUA
în care traiesc de 18 ani, considerând ca întotdeauna meseria va ramâne
/bratara de aur/ - am lucrat cinstit si devotata muncii, asa cum am fost
crescuta si educata de parinti, cu toate ca tatal meu fusese decazut din
drepturile de pensie, nationalizat si cotat ca "dusman al poporului",
faptul ca fusese activ pe ambele fronturi. Dosarele indexate, atât al
fratelui cât si al meu, ca mostenitori de "burghezi si exploatatori", au
dainuit în toata perioada noastra activa.
Obligata de starea materiala precara a parintilor mei, am parasit
Facultatea de Drept, dar aceasta nu m-a oprit sa continui a frecventa
cursurile de seara, nefiind luate bineînteles în considerare, dar am
procedat ca atare numai pentru dragostea ce am avut-o si o am pentru
DREPTATE.Totusi, pentru ca am muncit cinstit si fara preget, nefiind
niciunul dintre noi membri PCR sau mai târziu PMR, ne-am mentinut în
functii si am fost apreciati VOLENS-NOLENS. Aprecierea era însa tacita
si nu publica, spre exemplu nu puteam sa fim afisati la Gazetele de
perete, cum era sistemul, în care apareau fotografia si calitatile
profesionale, pentru ca politice NU aveam. Pentru mine aceasta
"frustrare" pot spune ca a durat pâna în anul 1960, când mi-am luat
inima în dinti adresându-ma secretarului de partid al institutiei,
respectiv UCECOM, unde lucram în acea vreme ca sef de cabinet si
stenograf al presedintelui, (pe atunci Gheorghe Vasilichi, om de suflet,
comunist ilegalist, drept si într-adevar alaturi de clasa muncitoare),
manifestându-mi nemultumirea ca eu nu apar si nici nu am fost decorata,
sau citata niciodata la GAZETA DE PERETE? Foarte deschis si cinstit -
Tov.Ion Reinholtz, secretarul de partid, mi-a raspuns ca - "datorita
originii mele sociale "nesanatoase" - nu poate sa ma afiseze, ca atare
sa ma multumesc ca sunt elogiata în sedintele sindicale". Vasilichi,
caruia i-am spus "durerea", l-a interpelat pe secretar în prezenta mea,
reprosându-i - "ce-are de-aface originea parintilor si bunicilor, cu ea,
care nu conteneste orele de lucru"...? Pozitia presedintelui m-a "uns"
la inima si drept urmare, cu prima ocazie mi-a aparut si mie poza cu o
scurta apreciere... Ce înseamna tineretea si naivitatea politica, mai cu
seama atunci când crezi ca dreptatea este de partea ta...!
Vreau sa mai reamintesc faptul ca se pornise destul de bine dupa anul
1948, adica institutiile aveau cabinetele medicale în incinta, terenuri
de sport, cantine, gospodarii chibzuite pe care le îngrijeam si noi
salariatii Duminica, prin munca voluntara, o practicam cu drag si
voiosie, în fond era spre binele nostru pentru ca aveam dreptul sa
cumparam legume, fructe, carne, cu preturi mult reduse fata de piata
curenta, aveam acces la vilele aflate pe litoral si la munte, desigur
nationalizate, dar erau folosite de popor, unde puteam merge cu membri
de familie, costurile fiind accesibile oricarui salariat muritor de la
portar pâna la seful institutiei. Nu aparusera body garzii,
prinm-ministrul avea un singur însotitor, ca si ministri, iar cei care
practicau sport, spre exemplu Petru Groza, mare amator de tenis , l-am
avut partener de tenis la minunatul teren Doherty, jucând în dublu cu
celebri frati VIZIRU, campioni internationali în acele vremuri...Se
organizau excursii colective, pe baza de pasaport colectiv în toata
Europa de Est, astfel am reusit sa vizitez toate capitalele începând cu
anul 1956, primul voyage în Germania, pâna sus la Marea Baltica, în
croaziera pe Elba, cu vizitarea tuturor statiunilor montane, Berlinul,
înca nu era separat, croaziera pe Dunare pâna la Viena s.a.m.d. Nimanui
nu i-a trecut prin minte sa ramâna în Austria spre exemplu sau sa treaca
în vreo tara capitalista, pentru ca era posibil si foarte usor sa ceri
azil politic, dat fiind ca Occidentul cunostea adevarata situatie a
României, care devenise totalitar comunista si dictatoriala. Massa
românilor înca nu fusese inoculata cu morbul "fugii", ei îsi iubeau
Patria muma, legaturile de familie erau indestructibile, cu toate
represiunile si obstructiile, românul a muncit cinstit si era legat de
GLIA STRAMOSEASCA. De ce sa fi fugit? Consideram ca eram bine în tara
noastra, un salariu asigurat, cei tineri ne readaptasem destul de usor
la noua situatie, diferenta fata de cei în vârsta frustrati direct în
bunurile si convingerile lor, a fost tineretea care a învins si nu în
cele din urma speranta ca viitorul va fi si mai bun. Cu timpul însa,
datorita maturizarii, a observarii mai cu atentie si competenta a
desfasurarii situatiei politice, mi-am dat seama cât am fost de naiva si
neinformata, necunoscând toate "dedesubturile" politicii timpului ....
Nu vreau sa fiu gresit înteleasa, stiu si am trait faptul ca imediat
dupa 1945 a urmat valul de arestari a oamenilor nevinovati, sau
"vinovati" doar pentru ca aveau alte convingeri politice, sau ca au
luptat pe ambele fronturi, asa cum am avut un unchi, general, decorat cu
Crucea de Fier germana, a facut închisoare 7 ani dupa 1958, a urmat
DOMICILIUL OBLIGATORIU al membrilor familiilor celor care erau în
închisori pentru alte convingeri politice cu indicatia D.O., evacuati
din proprietatile lor si aruncati în adevarate gulaguri în Moldova,
s.a.m.d., sau un alt unchi care a fost prizonier la rusi timp de 3 ani,
altul fost ministru al sanatatii sau altul consilier în Consiliul de
ministri, toti au facut puscarie si au murit în închisoare...Dar noi,
muritorii de rând, tineri si optimisti, a trebuit sa ne supunem si sa
multumim Domnului ca scapasem cu viata, lucrând pentru a ne putea
întretine parintii decazuti din toate drepturile materiale, vaduvele si
copiii lor ramasi fara tata s.a.m.d.
Asa cum vad astazi situatia, privind retroactiv starea de fapt a
natiunii române imediat dupa 1945 pe care am trait-o din plin,
neexcluzând toate nedreptatile, razbunarile, si nu în cele din urma
aberatiile celor care erau liberi sa te condamne, fara drept de apel, a
dus la HAOSUL în care traieste si astazi România dupa 1989, o LIBERTATE
gresit înteleasa, în care oamenii scapati ca din CUSCA LEILOR, nu stiu
încotro s-o apuce. De fapt acest flagel, este universal, întâlnit în
toate tarile care nu au cunoscut principiile unei adevarate Democratii,
considerând ca LIBERATEA este un drept absolut, ce se cuvine oricarui
individ, nementionându-se însa si OBLIGATIILE, ceea ce a dat nastere
oportunitatii instaurarii LEGII JUNGLEI, peste tot în lume.
Am încercat sa scriu aceste rânduri - SINE IRA ET STUDIO - în trad. -
FARA MÂNIE SI PARTINIRE, traind cu speranta ca LUMEA se va destepta, va
sti sa aprecieze LIBERTATEA la justa valoare si va fi constienta ca daca
nu strângem rândurile alaturi si împreuna cu cei care vor sa anihileze
TERORISMUL MONDIAL, deci nefacând PACT CU DIAVOLUL, OMENIREA AR PUTEA
REDEVENI CIVILIZATA SI PASNICA.
Venera E.DUMITRESCU-STAIA
|
