Eugen Evu

Istorie imediată cu stânga-n dreapta

   Patriotismul mimat, demagogic, este mai eficient în mulţimile massificate în regimurile totalitare, prin aceea că este mai agresiv, mai dinamic. El emană „ salvatori” de tip mesianic-obsesiv- maniacal, cf. diagnozei materialist ştiinţifice, operante în spitalele de psihiatrie.

   Ceea ce determină dictatura, este chiar massa, este aşadar pluralitatea „ gravidă” de această sămânţă a răului, sărăcia şi prostia. Din rândul acestei masse oprimate, defulează exponienţii marilor frustrării, de aici buşneşte violenţa şi acel eroism suicidar, cumva mistic, al disperării. Dar revoluţiile vor fi mereu vulcanice, când energiile îndelung latente, agitate teluric în subconştientul colectiv, răbufnesc şi distrug „ relieful”, incinerează victimele, spre a remodela apocaliptic (…), un alt sistem. Revoluţiile îşi devoră fiii, s-a spus când cu revoluţia franceză, numai că nu aceasta, de tip eclectic ( reculantă), pe care românii au înregistrat-o în 1989 atât de dramatic   ŞI prin efectele obscure ale ciocnirilor dintre ocultele interioare şi externe ( evrei, ruşi, americani, francezi, unguri, sârbi, bulgari--- am zis serviciile lor secrete. O astfel de revoluţie, amplificată şi apoi schimonosită prin manipulări, nu şi-a înghiţit decât marionetele, iar eroii de tip martiri- împuşcaţi- reprimaţi, sunt victime colaterale paradigmei de mai sus.

Oricâte „ lustraţii” s-au făcut în aceşti 21 de ani, rămâne un procent indigest, nucleul moale, magmatic, al „ vulcanului uman”, populaţiile răvăşite de realitate. Ieri şi azi, mâine încă, adevăraţii eroi sunt cei de tip „ mulţime”, turmă, pe care siniştrii politicieni machiavelici, ca şi „ elitele” restaurate în sistem drept „ reformatoare”, le culpabilizează cu sintagma „ vina colectivă”…Un popor stupidizat, cum grăsi „ oracolul din Dămăroaia”, Brucan- Bruckăr olaltă cu Petre Roman – Neulander, şi au funcţionat apoi tezele ( şi antitezele!) – reformiştilor, doctrinari şi politici- aplicând „ strategiile” renaşterii statului unitar…

Numai că noi nu mai funcţionăm în legea statului unitar, iar opera unui Rădulescu Motru, de pildă, în acest subiect, s-ar cere revăzută şi Înţeleasă..

Mitul „ săraci în ţară bogată” bântuie şi „efectul Coandă” al dinamicii istorice este pe colaterale, ca în boala arteritei cronice. „Aorta” simţirii naţionale (…), apartenenţa, patriotismul, etc. cad în desuetitudine în noua paradigmă a „GLOBALIZĂRII”, ne face să recitim şi opera marelui futurolog francez „ prognozând „noile valuri”… Suntem între PLUG şi COMPUTER, între munca primitivă de tip colectivist- chibuţ şi super-tehnologia informaticii, care nu sunt compatibile fără a -şi fi CONSUMAT etapele arderii în mod treptat, aşadar de la un pseudo- socialism- naţionalist- ceauşist, saltul necesar în capitalismul de import ( la noi resurect abia după 6o de ani…), o democraţie de tip american şi european, dar lipsită de imunitatea naturală, genomică (!) a devenirii istorice. Ciocnirea dintre civilizaţii, inter-culturalitatea, „ înfrăţirile” dintre ţări şi cetăţi, sunt la noi dublate de aceleaşi concepte- operaţionale, dar captive propriilor noastre zbateri şi cumva autodistrugeri furioase.

S-a distrus în furia MULŢIMILOR SUBTIL MANIPULATE, ÎN 1989 ŞI ÎNCĂ ÎN PREZENT, fără realul „ simţ al propietăţii” învăţământului politic din „era ceauşescu”, nu doar avuţia neviabilă, ci şi cea potenţial viabilă. Este simptomul URI DE SINE de care scrie stupefiant Patapievici, şi nu sunt deloc antisemit(ic), atunci când VĂD că înclusiv „ procesul comunismului” declamat de preşedintele Băsescu, aparţine unui descendent al doctrinei comuniste- internaţionaliste ce germinaseră în Uniunea Sovietică şi ne fuseseră inoculate în decenii, peste gropile comune ale milioanelor de români. Oare şi Metafizica are o groapă cumună? Simpleroze, dragă poete Şerban Foarţă şi onorate Mircea Mihăieş! Ca să nu zic simple- rosecruciene.

Indignarea reformiştilor şi neo-elitei, inclusiv celei cosmetizate gonflabil, este paradoxal una de tip proletcultist…Noua Dilemă, este …bătrâna dilemă, arderile sunt putreziri, căci şi putrezirea este ardere,neh ? Romanul meu din anii 1986 (!), literratură de sertar, plimbat de la editura „ Cartea Românească”, prin editura Eminescu, apoi Humanitas, s-a întors la „ sertar”…Inspirat de gestul unor Lăncrănjan, Buzura şi Preda, Sorescu, l-am scris în anii când eram hărţuit de securişti hunedoreni, deveni, timişoreni şi bucureşteni, cu „ şopârle” şi inspirat din ceea ce trăiam în dictatura aginică…Şi l-am intitula ROŞU PUTRED…Straniu profeţind – contestatar şi samizdat,- „ colorismul” heraldicei trans- ceauşiste spre „ revoluţia uneltelor altora ! - lui Iliescu, Brucan, G. Vocian Voiculescu şi de fapt, cum scrie Nicolae Manolescu (editorial din România literară) - o revoluţie făcută de securitate celor de la M.A.I. şi mincinos – naiv transferate securiştilor-activiştilor din M.A.N. – C.I.-ştii: întâi prin spionii kaghebişti şi activiştii şcoliţi la Moscova, apoi glisando noilor structuri ale „ braţului înarmat al patriei”...

În ajunul revoluţiei, la Hunedoara, am pus în scenă „Vis cu păpuşerii”, de Bogdan Petriceicu Haşdeu… Nimic mai demn de recitire ca această comedie tragică, în care Haşdeu zice PATRIHOŢI, necum patrioţi. Zicala veche ne e stigmă : „ românul îşi fură singur căciula”. Am fost membru fondator al Alianţei Civice, când Laurenţiu Ulici m-a atras sincer în coaliţie. Nu uit că îmi spunea ceva demn de ţinut minte: „Eugene, drama noastră, a scriitorilor români, este că avem o profesiune liberală, dar prin provenienţa majoritară, suntem prin simţire, de stânga” ..Vorba cazonă: „bre, ţi-ai dat cu stângu-n dreptul!”. Per conclude: unde nu e Dreptate, nu e nici Adevăr. Ambele concepte sunt mereu confiscabile subiectiv-motivat, obiectiv clamat, de „forţele obscurse” ale substraturilor conspiraţioniste, vorba aia, „ bă tovarăşe, nu suntem tigri!”

Eugen Evu

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com