Eugen Evu

Pentru tine

Cei ce iubesc  prea mult

Mor mai mult

Îşi mor moartea

Desfrunzire-ncetinind-o

Paginează sub vulturi,

Sub clopote

Cântecul, cartea ...

Patologia excesului de patos sau anamnesys

Sfârşitul de care te temi

e mereu undeva în faţă.

 Din spate, himerele

urzite de circadice vămi,

jaruri şi pradă, toxine frenetice,

labirint suspendat

abataje sub centura de iridium

a memoriei ...

Coropişniţa Corporation Soc. Anonimă profit

S-a spus corect că bolile indivizilor sunt, in extenso, bolile societăţii. Intraţi, încă dinainte de acel 11 septembrie negru, aşadar în decembrie 1989, (după 22 !)  în Zona Terror, românii au strigat în zadar, „ cine a tras în noi/ după 22!? „

Sau au întrebat „ cine sunt teroriştii”?, etc. Tenebrele celei mai sinistre farse din istoria lor, ale revoluţiei cu patru capete, ale contrarevoluţiei  ( de fapt!) – rămân, iară, după 22 de ani... Deoarece aşa se vrea, neidentificat ca atare: marele terorist colectiv este El, idolul Teror, cu o mie şi una de picioare, miriapodul, coropişniţa societate anonimă.

Zeul social, monstrul istoriei, secret- service ocult: trădarea era în chiar fructul păcatului „ originar” al revoluţiei, sâmbure otrăvit al vampirismului ( energetic) – unii l-au atribuit altora, iar pârghiile diabolice sunt cele ale fricii de TRECUT, de cel vinovat; pe terenul fertil al culpabilizării „ celorlalţi”, necum a celor ce acuză; mediile au preluat cam barbar procedeele fostelor servicii de securitate, fiecare a devenit securist, fiecare justiţiar, mai cu surdină, mai vocal, „ cosmetizează”, îşi „ reastaurează” convenabil şi trecutul şi prezentul...Grotescul act de acets tip diversionist, convine puterilor, avem aici relaţia victimă – călău, a sadomasochismului maniacal, psihanalizat de cei aserviţi profitabil noilor „ structuri”...Şi tot aşa...Terorizaţii de ieri, teroriştii actuali...

Lazaretul cu schepsis

Monstrul maaare şi cu picioare mici- mici şi multe multe, un soi de cohortă ieşpind din groapa comună a Culpei contra fiinţei NOASTRE; al antimemoriei şi al paludismului, al leprozeriei, lazaretului amintindu-l pe cel al romanului lui iris Murdok ( anii 60)- „ Un caz de automutilare”. Romanul care ar fi meritat Nobelul. La noi, ar fi de recitit reportajele lui Blecher şi paralel romanele lui Fănuş Neagu, Augustin Buzura, Nicolae Breban şi Ion Lăncrănjan...Apoi, după Hurmuz şi Caragiale, ar fi de recitit Eugen Ionescu. Sau Ionesco.

Paliene, paleriene ...

Palia de la Orăştie a fost prima traducere în limba română  a Genezei şi Exodului. Fondînd o revistă cu titlul Palia Literară, încercăm să regăsim semnificaţiile date de primii corifei ( cum Bornemisa),- cumva profeţi, ai celor ce trăim azi, în pragul noului mileniu, nu doar în România, ci şi global, Halucinantă analogia unei „ noi geneze” şi mai ales ale unui „ nou exod”: al celor peste 3 milioane de români prin arăturile occidentului.

Timpul este circular, adică LABYRINTHIC, aşadar ceea ce a fost va mai fi, este. Suntem.

Paler, care are viziunea unui labirinth ca muzeu. Una greacă, dar parcă una a labirinthului de la Hawara, descris de Strabo?;  cel cu 12 curţi- incinte interioare...Ghematria, deh ! Precum în sistemul planetar, aşa şi în sistemul psihic al umanului. Istoria dlui Manolescu nici măcar nu îi pomeneştre numele ! Să le fie de ...pomană.

L’Eprueve du labyrinth”...

Care ? A unei „ eterne întoarceri? Ale catacombelor, ale abatajelor subcorticale, care ?

Ale reciclării şi „ revalorificării”? Terror labyrinth, horror...honoris causa ? Nichira, delirînd antimetafizic, după Ptolomeai, în descrie ca un labyrinth în flăcări. Aşadar un infern propriu, „asumat” delirant- oracular, ca unul al Mulţimii? Terror de sine, nici măcar original, ci după ce îl traduse ( prin intermediarul Puslojici,) pe Vasco Popa, mda.

Cum plagiindu-l şi pe Camus, „ patria mea este limba franceză”, deveni şi intră în manualele şcolare, „ patria mea e limba română”. Bine definea Eugen Barbu, o „ istorie a plagiatului”. Al celui esenţial: coborârea in inferos, reînţeleasă şi prin Jehosua- Hristosul ?Pe Nichita îl chema şi Hristea, având originea pe filială maternă, rusească. O fi, sau nu o fi relevant?

Scrise în dodii

De reînţeles van Gogh, Jeronimus Bosh, Salvador Dali, Rousseau Vameşul, Gaugain.. Şi în istorie, dintre toţi vandalii, pecenegii şi rutenii (russini).

Curios cum Ana poate veni de la Anu ( naki), atât cea biblică, dar şi cea din mitul sud-dunărean balcanic, Ana lui Manole... ( BOLC- lup?, maghiarizat Bolchiş, vezi şi Igaş ( fiul lui Iga, Mariş, fiul lui Mara,  Budriş ( fiul lui Bud- Budayi, Laptiş ( fiul lui Lapte- Lăptaru), Ciontoş ( fiul lui Ciont- Ciontea,etc, etc) . Notarii dracului din fundul lacului ! Eu nu am resentimente, eu am intacte sentimentele !Chiar şi aşa, deteriorate, jăruie curat în sufletul meu care scrie, să nu uite, să nu „ aud cum murim”...

Îl cunoscui, la CR, pe Gellu Naum, jumătate de om pe jumătate de iepure şchiop...Îmi făcu pierdut un manuscris necopiat, mi-a spus Mircea Ciobanu cum şi ce: era se- curist. Chiar acolo, în nasul lui Marin Preda...

Gândim labyrinthic, oare de ce uităm mereu? Gândim captiv. Utopia libertăţii şi drama lui Icarus.

Sunt în peştera Sybilei, aşadar ab origine, în Labyrinthul cretan...Sunt în infernul preotesei ce se prostituează la uşa tempului, cerşeşte, carne bătrână. Carne anorgasmică...