|
 KOSOVO:
LA FRONTIERA ORTODOXIEI
În satele albaneze,
teroriştii musulmani îi împuşcă pe creştini fără milă
Comentarii de la cititori la subsidiar
Ionuţ ŢENE
Grafica de Roca
Împreună cu trei prieteni am purces într-un BMW, pe banii noştri, să
vizităm provincia sârbă Kosovo. În ciuda gurilor rele, am plecat în cea
mai periculoasă regiune a Europei din pură curiozitate şi dintr-o
empatie faţă de fraţii sârbi ortodocşi. Nu am fost trimişi nici de SRI,
nici de Contrainformaţiile militare şi nici de o administraţie publică
centrală sau locală să tocăm, pe degeaba, banii publici.
E
adevărat că am avut curaj să intrăm în Kosovo şi datorită invitaţiei
unei organizaţii non-guvernamentale creştine din Serbia. Prietenii sârbi
ne-au fost călăuze şi ne-au asigurat şi protecţia în zonă. Fără astfel
de prieteni, un simplu călător în Kosovo riscă să se întoarcă acasă în
coşciug. Încă de la plecarea din Belgrad spre Kosovo, pe drum nu am
observat nici un autoturism cu numere străine din afara Serbiei. De la
început am realizat că pe drumul spre Kosovo nu prea se înghesuie nici
un turist străin. Drumurile înguste nu erau aglomerate şi lipsa
infrastructurii rutiere de pe marginea şoselelor îmi amintea de România
anilor 90.
Războiul şi-a pus pecetea tristă pe Serbia. Dacă în 1992, când am
vizitat prima dată Iugoslavia eram uimit de dezvoltarea colorată a
acesteia faţă de înapoierea gri a României, astăzi imaginea Serbiei este
de ţară rămasă economic în urma noastră. Cel puţin la prima impresie.
Dincolo de această tristeţe mi-a plăcut dârzenia gazdelor sârbe, care
susţineau fără să clintească că pentru Kosovo – leagănul ortodoxiei
naţionale – se vor lupta şi îşi vor da viaţa pentru ca Serbia să rămână
unită.
 La
intrarea în Kosovo, poliţia multinaţională a Naţiunilor Unite ne-a
verificat paşapoartele şi ne-a dat cărţi provizorii de identitate. La
întrebarea: - Ce faceţi în Kosovo? Le-am răspuns senin: „We are
turists!”. L-a asemenea răspuns ofiţerul estonian a rămas cu faţa
blocată câteva secunde. Eram primii turişti în Kosovo. Gazda noastră
sârbă ne-a spus că nici poliţiştii sârbi de la intrarea în Kosovo nu
l-au crezut când le-a spus că noi, românii, am venit ca nişte simpli
turişti.
În
această provincie sârbă greu încercată de război am vizitat o serie de
mănăstiri ortodoxe sârbe, care au fost distruse de către
fundamentaliştii musulmani în războiul din 1999 şi în conflictele din
2003. Cu aceasta ocazie am văzut mănăstiri distruse prin foc şi dinamită
de către extremiştii albanezi şi şi ne-am rugat la mormintele
calugarilor ortodocsi ucisi de teroriştii albanezi. O parte dintre
aceste mănăstiri au fost reconstruite cu sacrificii de către enoriaşii
ortodocşi sârbi: Sokanica, Devina Voda, Potok, Ribarice, Zvelan. În
timpul vizitei ne-am întâlnit cu vicari, stareţi, călugări şi
reprezentanţi ai
Episcopului Artemie de Kosovo. Toţi au solicitat să se transmită
Patriarhiei Ortodoxe Române cererea lor de ajutor din partea fraţilor
ortodocşi din România. Din păcate, ierarhii noştri sunt ocupaţi să
organizeze întâlniri ecumenice în locuri sigure, la hoteluri opulente
din Occident, decât să dea măcar un semnal de susţinere morală fraţilor
ortodocşi sârbi.
Multă nenorocire şi semne crunte ale tragediei sârbe am întâlnit în
Kosovo. La Mitroviţa în partea sârbă a oraşului am văzut casele
musulmanilor arse, iar în partea albaneză pe cele ale sârbilor. În zona
sârbească a provinciei Kosovo s-a constituit un fel de republică
independentă, care nu recunoaşte guvernul albanez de la Priştina. De
aceea, maşinile din Kosovo nu aveau numere de înmatriculare, fapt ce îţi
dădea sentimentul că ai ajuns în Ţara Nimănui.
Cu
maşina noastră am umblat numai pe drumurile construite de către sârbi,
ca să ocolim satele albanezilor. Noroc cu călăuza noastră care ştia
drumurile. Altfel, riscam să ajungem în satele albaneze, unde teroriştii
musulmani îi împuşcă pe creştini fără milă. În cel mai bun caz am fi
fost jefuiţi de bani şi cu maşina furată. La Mitroviţa am trecut
celebrul “pod al morţii” care desparte partea albaneză de cea sârbă. Era
pustiu, mizerie şi multă tristeţe. Prietenii noştri sârbi nu l-au
trecut, deoarece lunetiştii albanezi ascunşi după perdelele blocurile
învecinate iar fi împuşcat imediat. Dincolo de această tristeţe am
petrecut şi momente frumoase la un pahar de „rachia” în tavernele
tradiţionale sârbeşti. Era o bucurie de viaţă care învingea moartea de
dimprejur. La un moment dat un patron de tavernă ne-a dat o carte de
vizită şi ne-a invitat să petrecem concediul cu familia în Kosovo.
Atunci “mi-a căzut faţa” asemenea ofiţerului estonian. Cu familia în
concediu în Kosovo ar fi cea mai suprarealistă vacanţă din viaţa mea.
Seara ne-am întors la o mănăstire „Râul Negru”, un fel de Putna
sârbească, unde m-am rugat la moaştele Sfântului Petru de Kores.
Călugării ne-au primit cu o căldură simplă, de oameni la frontierele
ortodoxiei. Nu aveau odăjdii de aur şi nici case ultraluxoase de
oaspeţi, ca la unele mănăstiri româneşti, dar aveau o lumină în ochi de
culoarea răsăritului la utrenie. Ne-am rugat pentru toţi fraţii
ortodocşi căzuţi în războiul din Kosovo, în timp ce, în depărtarea rece
a nopţii de iarnă, din inima pădurii îngheţate, se auzeu focurile de
armă ale teroriştilor musulmani ca o ameninţare asupra Europei. Pe
frontieră am simţit cu adevărat rolul istoric al ortodoxiei în apărarea
creştinătăţii.
Ionuţ
ŢENE
24
Ianuarie 2008
|
Comentarii de la cititori |
-------------------------------------------
--
Formular: Părerea
-------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?:
2. Tema / articolul /
autorul:: Ionut Tene, Kosovo la...
3. Numele si prenumele Dvs.:
D Grama
4. Adresa Dvs. E-mail:
antegrama@uglenet.dk
5. Numarul Dvs. de telefon
(fix):
6. Numarul Dvs de telefon
(mobil):
7. Textul mesajului Dvs.:
Curajoasa initiativa d-lui Tene si ar trebui sa ne faca sa reflectam la
ceea ce se intimpla in Europa, dar cred ca, atit oamenii politici, cit
si biserica crestina nu sunt constienti ori nu doresc sa aborde problema
"musulmana", astfel in numele "democratiei", permitind raspindirea unei
doctrine complet nedemocratice, bazata pe legea "sharia", pe Coran. Noi
crestinii am trecut demult si am parasit in amintiri timpurile
"Inchizitiei". Prin legea "sharia" ne vom intoarce la o noua
"inchizitie. Vedeti si articolul: "UE si islamizarea Europei", publicat
mai demult in Agero.
-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?:''
2. Tema / articolul / autorul::'Ionut TENE, Calatorie in Kossovo'
3. Numele si prenumele Dvs.:'Dr. Floricica Mirel'
4. Adresa Dvs. E-mail:'fmocd@yahoo.com'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):''
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):'0756.19.20.77'
7. Textul mesajului Dvs.:
'Felicitari pentru articol!! Imi pare rau ca asa tirziu am descoperit
acest site... Sper sa continuati, scrieti bine, cu suflet... De felul
meu, refuz sa citesc presa din romania, si am scris intentionat cu
litera mica, nu mai meritam sa fim pe harta, intrucit am adus Ipocrizia
la rang absolut... Asa este, isi ascund opulenta prin hoteluri de lux,
iar tara tipa de foame, cu milioane de bolnavi, abia tragindu-si
ramasitele de suflete... '
|
[
Impressum ]
