|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Un nou pericol pentru pacea Europei, pentru pacea lumii? Adrian Constantinescu, Germania Partea a I-a, comentarii la subsidiar
Nici 72 de ore n-au trecut de la cumpăna anilor dintre 2007 şi 2008 când noi, oamenii de pe întregul mapamond ne-am urat în toate limbile La mulţi 2008! Uun An nou cu bine! Noul An 2008 să fie mai bun ca 2007! etc., că deja în bătrâna Europă, leagănul civilizaţiei mondiale încep, iarăşi să se adune nori negri aducători de furtună. De ce, de unde? Din Peninsula Balcanică (numită pe vremuri „butoiul cu praf de puşcă al Europei“), mai exact din fosta Iugoslavie şi mai exact din Kosovo care iată, acuşi va fi un deceniu de când subiectul “Kosovo” a rămas “călcâiul lui Achile” al Europei - (adică punctul ultrasensibil, ultravulnerabil), un deceniu în care conflictul etnic sârbi şi albanezi nu s-a stins, un deceniu în care Uniunea noastră Europeană, plus alte puteri ale lumii, nu au găsit soluţia potrivită de dezamorsare a tensiunii. Şi care Doamne fereşte, ar putea fi din nou scăpată de sub control. De ce ţin să stric fasonul de veselie ce ne însoţeşte la acest început de an? Întrucât problema Kosovo a devenit mult mai periculoasă ca în 1999 (când a fost primul conflict în această zonă). Întrucât acum nu mai este vorba de un oarecare conflict etnic, ci de însăşi independenţa (sau non-independenţa) unei provincii dintr-un stat suveran, liber, independent, cu graniţe oficial recunoscute. E vorba de provincia Kosovo din cadrul Republicii Serbia. Bineînţeles că zone de conflict fie etnice, fie de altă natură au mai fost, mai sunt şi vor mai fi şi totuşi n-a crăpat pământul, viaţa a mers mai departe cu bune si cu rele. Probabil că (în cazul unui nou conflict) aşa vom face şi acum. Numai că acesta (în caz că va fi - să dea Domnul să nu fie), este mai special ca altele. Din diverse motive:
1) Este chiar în ograda noastră europeană, la doi paşi de România, la patru paşi de Germania; în jurul lui se învârt cele mai mari trei puteri ale lumii, troica: Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii, Rusia. 2) În situaţia când Kosovo şi-ar declara unilateral independenţa, independenţă recunoscută de unele ţări puternice cum ar fi SUA, RFG, Franţa, M. Britanie, etc. se va crea un precedent extraordinar de periculos pentru alte zone cu probleme asemănătoare, exemplu Republica Separatistă Transnistriană (parte integrantă a Republicii Moldova), nerecunoscută de nimeni pe plan internaţional şi totuşi existentă de facto de peste 17 ani sau Republica Cipriotă Turcă din partea de nord a Ciprului recunoscută numai de Turcia (care a şi creat-o de fapt) şi care dăinuie şi ea de peste 33 ani sau Abhazia şi Ossetia de Sud din cadrul Georgiei/Gruziei sau Cecenia din cadrul Federaţiei Ruse sau de exemplu Ţinutul Săcuiesc din cadrul României.
Cum de s-a ajuns aici, cum este posibil ca într-o Europă care face uriaşe eforturi de unificare, aceasta fiind singura soluţie de convieţuire paşnică a celor peste 60 de popoare şi etnii, care trăiesc pe teritoriul ei (după ce în ultimele două secole pe acest continent au avut loc nici mai mult, nici mai puţin de circa 40 războaie dintre care trei - războaiele napoleoniene (1795 – 1815), primul război mondial (1914 - 1918), al doilea război mondial (1939 - 1945), au răscolit nu numai continentul, ci întregul mapamond), cum de este posibil ca azi, într-un colţ de Balcani, o mică entitate albaneză (numită albanezi kosovari), care circa 90 ani a trăit in cadrul statului numit Iugoslavia ( şi au o natalitate ce a explodat razant în ultima sută de ani), actualmente Serbia, să-şi ceară în mod unilateral independenţa? Mai ales în ziua de azi când avem o mulţime de organisme continentale şi internaţionale precum OSCE (Organizaţia de Securitate şi Cooperare în Europa), UE (Uniunea Europeană), NATO (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord), ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite) şi încă multe altele de importanţă mai mică? Rădăcinile conflictului sunt vechi şi adânci, vin din negura istoriei zbuciumate a acestui continent, repet – leagănul civilizaţiei mondiale. Dacă zecile de popoare, de etnii ale Europei ar fi fost lăsate să se dezvolte singure în decursul secolelor şi mileniilor, probabil că am fi avut azi pe continentul nostru nu 46 de state naţionale, ci vreo 60, poate chiar 70. Problema este că încă din antichitate unele popoare, unele etnii au avut o dezvoltare economico-socială mult mai rapidă, mai avansată decât altele astfel încât acestea au trecut la suboÎ Începând din negura vremilor sunt cunoscute marile Imperii ale Egiptului, ale Persiei, ale Chinei, ale Macedoniei (lui Alexandru cel Mare) culminând cu Imperiul Roman, cel mai mare, cel mai dezvoltat şi întins pe cea mai lungă perioadă de timp a antichităţii. Au urmat apoi Imperiul Bizantin, Imperiul Francilor (lui Carol cel Mare), Imperiul German (Sfântul Imperiu Roman de Natiune Germană), Imperiul Habsburgic (având ca nucleu Austria), Imperiul Otoman, Imperiul Rusesc plus alte naţiuni care şi-au creat imperii coloniale imense în afara continentului precum Imperiul Colonial Portughez, Imperiul Colonial Spaniol, Imperiul Colonial Francez, Imperiul Colonial Olandez iar cel mai mare şi întins dintre ele, bineînţeles Imperiul Colonial Britanic. În anul 1913, un an înaintea izbucnirii primului război mondial când Imperiul Britanic ajunsese la cea mai mare extindere a sa, englezii spuneau cu mândrie ca în imperiul lor “soarele nu apune niciodată”. Toate aceste imperii şi-au clădit existenţa pe spinarea altor numeroase naţiuni, popoare, etnii care fiind mai slabe au trebuit să cedeze. Revenind la problema Kosovo trebuie să precizăm că în ultimele circa 4 - 5 secole ( cam de la 1450 - invazia otomanilor în Europa şi până către 1914 - izbucnirea primului război mondial), jumătatea estică a Europei, inclusiv Balcanii a fost scena de dispută a trei principale imperii: la est şi nord-est imperiul Rusesc (ţarist), la vest şi nord-vest Imperiul Habsburgic Austriac (din 1867 pâna în 1918 devenit Imperiul Austriaco-Ungar - aşa zisa monarhie cezaro-crăiască), iar la sud şi sud-est Imperiul Otoman. Iar după 1871, când s-a creat Imperiul modern German (prin unificarea Prusiei, Bavariei şi a încă circa 30 de state şi stătuleţe de origine şi vorbitoare de limbă germana), în Europa Centrală a început şi acesta să aibă un cuvânt de spus. Astfel că în preajma izbucnirii în 1914 a primului război mondial, în jumătatea estică a Europei nu existau decit 5 stătuleţe independente (România, Bulgaria, Serbia, Albania şi Grecia), înconjurate de cele 3 - 4 mari imperii sus-menţionate. Astfel în Imperiul Rusesc (ţarist), numai în partea europeană a lui trăiau pe linga ruşi şi finlandezi, estoni, letoni, lituanieni, polonezi, beloruşi, ucrainieni, români, tătari, georgieni, armeni, azeri, evrei, etc, etc. În Imperiul Austro-Ungar numărul naţionalităţilor, supuse era şi mai mare: pe lângă austrieci, (iar după 1867 – crearea dualismului austriaco-ungar) şi maghiari care erau naţiunile conducătoare mai trăiau şi cehi, slovaci, ucrainieni, polonezi, italieni, sloveni, serbi, croaţi, bosniaci, români, germani (saşi, şvabi), evrei, etc, etc. Iar în Imperiul Otoman situaţia era oarecum identică: pe lânga turci mai trăiau şi greci, bulgari, macedonieni, aromâni, români, albanezi, tătari, ruşi, armeni, curzi, evrei, arabi, etc, etc. Din punct de vedere religios situaţia era oarecum identică. De exemplu în Imperiul Austro-Ungar existau 7 religii oficiale: romano-catolicismul, lutheranismul, calvinismul, greco-catolicismul, ortodoxismul, islamismul şi iudaismul. Este clar că în aceste condiţii, viaţa marilor imperii est-europene, mai ales o dată cu dezvoltarea tehnicii moderne a secolului XX nu putea să mai aibă viaţă lungă. Şi intr-adevăr aşa s-a şi întâmplat. Insăşi izbucnirea primului război mondial s-a datorat acumulării de mari tensiuni între marile puteri europene intre ele pe de o parte (Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Rusesc, Imperiul Otoman, Republica Franceză, Regatul Marii Britanii şi Irlandei) şi mondiale pe de altă parte (SUA din continentul american, Japonia din cel asiatic).
Sfârşitul primului război mondial la finele anului 1918 a adus nenumăratelor naţiuni şi etnii europene (mai ales din jumătatea estică a continentului), bucuria realizării visurilor seculare de a deveni naţiuni şi state independente şi suverane. Astfel unele ţări precum România, Grecia, Bulgaria şi-au extins hotarele cam pe întreaga suprafaţă locuită de români (în cazul României), de greci (în cazul Greciei) şi de bulgari (in cazul Bulgariei - mai puţin Dobrogea de Sud/Cadrilater). Au apărut o serie de state noi sau care dispăruseră in decursul veacurilor precum Polonia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Ceho-Slovacia (mai târziu Cehoslovacia), Germano-Austria (mai târziu Austria), Serbo-Croato-Slovenia (mai târziu Iugoslavia) şi Turcia modernă. (A SE SUS VEDEA FOTOGRAFIA NR.1 - harta dezmembrării Imperiului Austro-Ungar şi reaşezarea graniţelor după 1919). Trei naţiuni au rămas perdante în urma reîmpărţirii jumătăţii estice a continentului prin tratatele de pace din împrejurimile Parisului (Versailles, St.Germain, Neuilly, Sevres, Trianon): naţiunea germană, naţiunea maghiară la care se poate adăuga şi naţiunea albaneză întrucât tot suntem la capitolul Kosovo. În anul 1918 când s-au pus bazele noului stat al slavilor de sud (iugoslav), provincia Kosovo în loc să fi fost de la inceput alipită Albaniei (sau măcar jumătate din ea, din Kosovo, acolo unde albanezii kosovari erau majoritari), a rămas în totalitate incorporată noului stat iugoslav (sau cum s-a numit la început Serbo-Croato-Slovenia). Problema Kosovo – în principiu întrebarea: “cui aparţine Kosovo?” (sârbilor din Serbia, albanezilor din Albania sau nici una, nici alta, ci albanezilor-serbilor din Kosovo ?), este oarecum la fel de încâlcită ca şi întrebarea: “cui apartine Ardealul/Transilvania?” (românilor din România, ungurilor din Ungaria sau nici una, nici alta, ci românilor-ungurilor - saşilor din Ardeal ?). Ceva de genul “Cine a fost mai întâi – oul sau găina?”
Înainte de crearea provinciei autonome Kosovo în 1945 (A SE VEDEA FOTOGRAFIA NR.4 - harta provinciei Kosovo din 1945 până astăzi), pe acest teritoriu (ca şi pe cele învecinate), au locuit încă din antichitate diferite populaţii, cele mai vechi fiind triburile ilirilor, apoi grecii, apoi a venit stăpânirea romană care a şi creat o provincie numita Illirycum, reorganizată ulterior (dupa retragerea Imperiului Roman din Dacia Traiana) în provinciile Dalmaţia şi Pannonia. După scindarea Imperiului Roman în două părţi, cele două provincii trec sub stăpânirea Imperiului Roman de Răsărit, mai apoi Bizantin (capitala- Constantinopol iniţial, apoi cu grecii, Bizanţ). Din secolele IV - V d.Ch. încep invaziile popoarelor migratoare. Hunii se stabilesc în Panonia, slavii de sud în Dalmatia şi bulgarii / şi slavii în Moesia, peste tracii romanizaţi (la sud de Dunăre). In aceasta perioadă are loc şi etnogeneza poporului albanez (numit în albaneză “Shqipetari”, popor albanez care însă nu reuşeşte să-şi creeze un stat unitar-national. Lucru care va fi făcut însă de bulgari la sud de Dunare (în sec. VIII), de maghiari în Cimpia Panonica (în sec. X), de sârbi si croaţi in spaţiul dintre Dunăre, Balcani şi M.Adriatică (în sec. XIII) si de romani / valahi in spaţiul dintre Carpaţi şi Dunăre, respectiv Valahia / Muntenia si in spatiul dintre Carpaţi şi Nistru, respectiv Moldova (ambele în sec. XIV) Deşi pe teritoriul actualului Kosovo erau nenumărate sate locuite de albanezi şi aromâni / valahi / vlahi, poporul sârb şi-a stabilit în această zonă centrul ei religios, ortodox şi mai târziu şi politic. Cele mai numeroase mânăstiri ale bisericii ortodoxe sârbe se afla în Kosovo şi Metohija. Din nefericire, ca şi pentru celelalte popoare din zona Balcanilor, expansiunea Imperiului Otoman era din ce în ce mai insistentă şi periculoasă, punând capăt unei dezvoltări normale, continuie a populaţiilor din zonă. Deşi sârbii s-au opus prin mai multe lupte invadatorului turc, cea mai cunoscută şi mai mare bătălie fiind cea de la Kosovopolije din anul 1389 (tradus în română “Câmpia Mierlei”) unde voievodul Serbiei, prinţul Lazar Brancovic a murit eroic pe câmpul de luptă, expansiunea otomană n-a mai putut fi oprită. Serbia cădea pentru o perioadă de peste 4 secole sub suzeranitatea otomană (A SE VEDEA FOTOGRAFIA NR. 5 - pictură celebră prezentând moartea voievodului sârb Lazar în marea bătălie de la Kosovopolije din 1389 – bătălie comparată cu cea a voievodului moldovean Ştefan cel Mare de la Vaslui din anul 1475).
Circa jumătate de secol mai târziu, respectiv în anul 1448, un conducător albanez de origine pe nume Gjergj Kastrioti Skanderbeg preia comanda unei coaliţii maghiaro-sârbo-albaneze înfruntându-i pe otomani într-o altă mare bătălie, la Prishtina (A SE VEDEA FOTOGRAFIA NR.6 - statuia lui Skanderbeg , Skanderbeu în albaneza, eroul naţional al poporului albanez). Şi de această dată expansiunea otomană n-a putut fi oprită decât temporar. Ţinuturile locuite de albanezi vor cădea şi ele pentru mai multe secole sub ocupaţia semilunii otomane. Ce este cel mai trist este faptul că în timp ce alte popoare balcanice ocupate de otomani şi-au păstrat religia lor naţională (grecii, bulgarii, românii, o parte din sârbi, religia creştin-ortodoxă, croaţii şi maghiarii, religia creştin-catolică), albanezii (în special cei din Kosovo), precum si o parte din sârbi (actualii bosniaci), au acceptat trecerea la islamism, lucru care va crea premizele fostelor şi viitoarelor înfruntări din zilele noastre, care au dus la dezmembrarea Iugoslaviei. (va urma)
Adrian Constantinescu Germania
------------------------------------------- 2. Tema / articolul / autorul:: Kosovo 3. Numele si prenumele Dvs.:Gutu Constantin 4. Adresa Dvs. E-mail: costi45ro@Yahoo.com 5. Numarul Dvs. de telefon (fix):040 0356422308 6. Numarul Dvs de telefon (mobil):0727 616207 7. Textul mesajului Dvs.:Din intamplare am dat peste acest site si de atuci il deschid cu mare placere si nerabdare. Am citit cu atentie articolul referitor la situatia regiunii Kosovo şi sunt de acord ca acest an este hotarator pentru aceasta provincie (spun provincie petru ca eu o consider a Serbiei inca). Este o situatie delicata pentru tarile Europei, dar si pentru intreaga omenire, in acest moment putand fi intr-adevar "butoiul cu pulbere al Europei". Se poate scapa de sub control situatia si se poate crea un precedent foarte periculos. Am aflat si date noi si interesante despre istoria acestor meleaguri. poate voi putea folosi cateva date intr-o lucrare legata de istoria Banatului pe care intentionez sa o prezint la o sesiune de comunicari.
Cu stima si respect, inv. Constantin Gutu Din partea autorului, completare
1. Ce doriti să ne transmiteţi?: 2. Tema / articolul / autorul::KOSOVO 2008 / Adrian Constantinescu 3. Numele si prenumele Dvs.:Constantinescu, Adrian 4. Adresa Dvs. E-mail: const46@yahoo.de 5. Numarul Dvs. de telefon (fix): 6. Numarul Dvs de telefon (mobil): 7. Textul mesajului Dvs.:Cu referire la articolul de mai sus scris de subsemnatul doresc să fac o erată: numarul real al stătuleţelor/statelor independente din Peninsula Balcanică în iulie 1914 (înainte de izbucnirea primului război mondial), a fost de 6 şi nu de 5 cum am scris eronat in articol. Pe lângă cele 5 expuse (România, Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania), trebuie adăugat si al 6-lea, respectiv Muntenegru (cunoscut şi ca Montenegro în uzaj internaţional sau Crna Gora în limba serbo-croată).
A. Constantinescu Germania ------------------------------------------- -- Formular: Părerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?:Comentariu 2. Tema / articolul / autorul::KOSOVO 2008 - Adrian Constantinescu, Germania 3. Numele si prenumele Dvs.:Baetu Viorel 4. Adresa Dvs. E-mail: viorel@baetu.de 5. Numarul Dvs. de telefon (fix): 6. Numarul Dvs de telefon (mobil): 7. Textul mesajului Dvs.: Un articol care aduce în atentia opiniei publice o problema de genul "buturuga mica rastoarna carul mare". Domnul Constantinescu face o analiza la "obiect" a problemei Kosovarilor. Bine documentat si facând o incursiune comparativa în trecutul acestui "butoi de pulbere" care a fost si este Balcanul încearca sa raspunda la întrebarea: Cine a fost primul: Oul sau gaina?" Asteptam cu mult interes urmarea, pentru a vedea cum va rezolva aceasta problema extrapolata în spatiul balcanic.
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Dacă
în cazul Ardealului problema este în general clarificată şi recunoscută
de istoricii, politicienii, savanţii timpurilor moderne, fapt consacrat
prin tratatele de pace de la St. Germain şi Trianon prin care marile
puteri din 1919, au recunoscut alipirea Ardealului (plus Banatului,
Bucovinei - toate trei fiind până la 1918 provincii ale decedatului
Imperiu Habsburgic Austriaco-Ungar), la România Mică / Vechiul Regat,
...
în cazul Kosovo situaţia este mult mai complicată. Întrucât această provincie
Kosovo (numita în albaneză “Kosova” şi în sârbo-croată “Kosovo i
Metohija", prescurtat "Kosmet” sub forma şi graniţele de azi există
numai din anul 1945, când sub conducerea celebrului mareşal Josip Broz
Tito – conducătorul luptei de eliberare a Iugoslaviei de sub ocupaţia
nazisto-germană şi fascisto-italiană (A SE VEDEA FOTOGRAFIA NR.2
(portretul mareşalului în ţinută de gală), s-a creat statul postbelic
comunist numit R.S.F. Iugoslavia, o federaţie de tip comunist formată
din 6 republici naţional-unionale (Slovenia, Croaţia,
Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Macedonia şi bineânţeles “vioara I-a”,
adică Serbia), iar în cadrul republicii naţional-unionale Serbia, s-au
constituit 2 provincii autonome: la nord Vojvodina (unde pe lângă sârbi
locuiau şi nenumăraţi unguri şi valahi/români şi au locuit şi foarte
mulţi şvabi/germani), iar la sud Kosovo / Kosmet - Kosovo I Metohija
unde numărul albanezilor îl depăşisea (între timp), pe cel al
sârbilor. (
3
4
5
6
