|
|
|
|
            |
|
EDITORIAL LA COŞ CU LITERATURA RUŞINOASĂ!
Maria Diana Popescu, Agero
S-au adunat haite īntregi de admiratori, s-a făcut multă vīlvă şi au curs rīuri de comentarii īn sprijinul unui autor cu pantalonii īn vine şi cu şliţul desfăcut, care a scris acest, de mai jos, amărīt şi mizer text pornografic. Mărturisesc cititorului de bună credinţă, pe mine mă oripilează pornografismul şi violenţa literară. Din bunici şi din străbunici, am īnvăţat cum e să ai bun simţ, īn vecii vecilor şi amin, atunci cīnd deschid gura, dar mai cu seamă atunci cīnd scriu. Unii tineri cărora abia le mijeşte tuleul poeziei, marcaţi egocentric şi afectaţi literalmente la nivelul general al atitudinii, se cred inventatorii unor formule care, presupun ei īn naivitatea lor infantilă, vor da gata cititorii şi piaţa literară. De fapt ei fug de formule şi ne propun un cod poetic violent, o modalitate şocantă de scriere, care īi sabotează din momentul īn care versul a fost pus pe hīrtie. Īn rīndul acestora se īnscrie şi poezia de mai jos:
Bună, sunt Zulu, am 23 de ani, şi sunt ziaristă. Mă trezesc īn fiecare dimineaţă la 6 ca să-mi scriu cele 2500 de semne Despre oameni care colecţionează fluturi, trifoi cu patru foi, monede sau timbre Repară umbrele şi pantofi sau īmpart corepondenţa... Dar eu, să-mi bag pula, sunt o mediocră nenorocită. N-am nicio pasiune, nicio colecţie, nici măcar nu fac ceva pe care să se poată pune māna... Păi uite, de aia suntem noi, jurnaliştii... Daaaa.... noi suntem ceva Captain Planet Care e pe fază cānd pică vreo plăcuţă memorială Pusă pentru cei care īşi suflă mucii pe stradă, fumează, scuipă Şi se pişă īn spate la Casa de Cultură a Sindicatelor Sau pentru Costan, pe care, l-au găsit īntr-o zi poliţiştii comunitari Mort de beat pe spaţiul verde şi cu pula scoasă din pantaloni.
O iehovistă
īmi spune că trecem zilnic pe lāngă creaţia lui Dumnezeu şi nu ne
īntrebăm oare cine a făcut acest copac? Pe el, nu te īntrebi, oare cine l-a făcut? Nu mă mir, cunosc femei bigote care se vopsesc cu henna, convinse că e singura vopsea de păr acceptată de divinitate Pula mea, femeile astea au impresia că paradisul e plin de saloane de īnfrumuseţare Şi acolo sunt ceva supărvaizări care nu vor să dea okeiul pentru L'oreal. Dar mai bine nu mai zic nimic, pe mine nici măcar nu mă iubeşte vreun bărbat Pentru toţi sunt un fel de recycle bin īn care īşi descarcă balastul refuzat de neveste... Īn fine, nu de asa īmi pasă mie Eu visez să fiu iubita unui turc muzician Care stă gol īntr-un fotoliu din Franţa şi fumează ţigări de foi Şi care de fiecare dată cānd sunt nefericită īmi spune cu un accent de musulman idiot: You have to make peace with yourself... Bine mă, hai tu aici şi fă tu pace cu rahatul ăsta!
Autoarea propune un experiment imoral, un text care respiră grotescul, atmosfera violentă a teatrului absurd, un subteran articulat pe un joc murdar, sau plastic vorbind, este un monolog cu īnjurături mizere, pe care sīntem nevoiţi să īl auzim īn transportul īn comun, pe stradă sau după blocuri. Iată un tur de (s)forţă(ri) care a atras linguşitorii, precum muştele la miere! Huxley parcă spunea că un anume cineva ne este contemporan tocmai īn măsura īn care devine un monstru ce propovaduieşte violenţa ca metoda de lucru, că este actual tocmai prin latura odioasă a comportamentului său. Poezia de mai sus, scrisă cu nesimţirea de pe urmă şi adulată de extaziaţii cu saliva pe buze, care duhnesc a băutură ieftină, este foarte bine o idioţenie, o scrīnteală a unui autor frustat, grăbit să se audă vociferīnd postmodernism de mahala. Pentru a avea nişa de interes la public, naivii din această categorie īmbrăţişează exagerările, īntr-un cuvīnt, ca scribi-neofiţi īşi schimbă rătăcirile.
Atīta timp cīt cititorul nu va fi tratat ca OM de către scriitori, vor exista mereu diferende de acceptare şi de situare. Să nu uităm că trăim īntr-o lume a concurenţei neloiale, īntre sisteme la fel de neloiale şi de oscilante, īntr-o lume īn care domneşte o atīt de flagrantă ignoranţă īn faţa valorilor de orice fel. Valorile umane sīnt pur şi simplu aruncate la subsolulul edificiilor. Astfel de circari amatori s-au aşezat īn lumina noastră, sīnt susţinuţi cu aplomb şi maculează tărīmul valorilor cu excrementele lor creative, cu incompetenţa şi cu lipsa de moralitate. Ignorarea creaţiilor de bună calitate reprezintă o mare risipă pentru societatea culturală. Tocmai pierderea controlului asupra acestui segment important a adus circul şi īn piaţa literară. Deşi m-am departat puţin de ideea de bază, nu am intenţionat să dezvolt un excurs despre banalitate, ci să atrag atentia asupra unui dezmăţ curent care ne aţīţă şi este lăsat să se manifeste de capul lui īn societatea literară. Libertatea şi egalitatea şanselor nu trebuie īnţelese ca parametri comuni care să producă o uniformizare īn sens negativ, de masă, ci ca pe nişte posibilităţi de a ocupa, pe scena spirituală şi profesională a vremii, locul corespunzător performanţelor de valoare, care să permită dezvoltarea trăsaturilor īnăscute şi instruite ale fiecăruia. Pīnă vom simţi profilīndu-se tendinţe stabile īn favoarea curăţeniei creative, nu trebuie tolerată această tavernă de discursuri literare vulgare. O celebră fabulă a lui Esop spune că limba poate să se dovedească a fi dulce dar şi amară, īn funcţie de cel care e instruit sau nu să o utilizeze. Nu ar fi nici inutil şi nici absurd ca cititorii să ofere lecţii de belcanto poeţilor triviali şi afoni, aşadar, mă grăbesc să arunc mizeria de mai sus la coş şi pīnă săptămīna viitoare pun protestul īn apă să nu se ofilească. S-auzim de mai bine!
Maria Diana Popescu, Agero
Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL |
|
Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero: Lucian Hetco (Germania). Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia) Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com |
