|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
De la „Luceafăr“ la manele. Quo vadis România ? Comentarii de la cititori la subsidiar Robert Pugler, Germania
Coborând de pe raza luceafărului eminescian, românul ascultă azi manele. Aceste caricaturi muzicale, audiate strident pretutindeni în ţară, în taxi sau la chioşcul din colţul străzii, autogări şi mahalale sunt prezente însă în programul majorităţii posturilor de radio, dar din pacate şi în ofertele negustorilor de produse româneşti din străinătate, amplificând imaginea defavorabilă a etniei în afara graniţelor ţării. Creaţiile muzicale culte a unor personalităţi de talie internaţională, ca Enescu ori Porumbescu, ori genuri muzicale cu care ne mândream ( romanţele), care au răsfaţat şi acaparat interesul câtorva generaţii de români, au disparut (ca multe alte lucruri bune), la presiunea manelelor. Dar ceea ce ne pune pe gânduri este faptul că interesul cetăţeanului român din ţară faţă de cultura traditională (inclusiv cea muzicală), şi-a pierdut locul de frunte cedând supremaţia unei pseudoculturi de tip gitano-oriental. Îmi amintesc că în copilărie, mă desfătam cu lectura zarzărilor infloriţi şi trăiam cu emoţie, simbolic, prima dragoste de la Medeleni. Blaga, Alecsandri, Eminescu, Creangă şi Caragiale, care, chiar dacă nu-i citeam în fiecare zi, au constituit baza educaţiei culturale a generaţiei noastre. Au urmat lecturi, chiar şi în anii de oprelişte comunistă, a unor serii de oameni de cultură, serioşi şi mai puţin oportunişti, ce au facut cinste tradiţiilor româneşti, consumul cultural de atunci împletind noul şi vechiul într-un mod selectiv, civilizat şi în concordanţă cu tradiţiile majore ale neamului.Vreau să precizez însă că este vorba de acea cultură, ce nu includea aberaţiile născute din proslăvirea oficială a activitătii „geniului carpatin” oglindită în poezie, proză, versul şi cântecele unor barzi ridicoli ale acelor vremuri. Anul 1989 au adus cu sine pe lîngă şocul material ori economic, cum vreţi a-i spune - şi pe cel cultural. În ţară au năvălit treptat o sumedenie de migranţi orientali, dar şi din occident ne-am procopsit cu câţiva mai ciudaţi, care au influenţat gustul masselor şi au schimbat esenţa consumului cultural în ţară. Dansul din buric, savurat de propietarii noilor „buticuri” de la marginea strazii, Fata Morgana sau „Sheherezada”, exprimate nu în povestea celor 1001 de nopti, ci în bunuri materiale ieftine şi de proastă calitate oferite de bazarele stradale de tip suk, (orientale nu numai prin aspect, ci şi prin apectul ofertanţilor), au răsărit ca ciupercile la margine de drum ori trotuare, impunând un tip de nouă cultură gitano-proletară, ce nu mai are nimic comun cu „Luceafărul” eminescian şi nici ce căuta pe plaiurile mioritice, oricâtă toleranţa ar solicita felul nostru de-a fi, cât şi realitatea multiculturală europeană ( nemţii îi spun "Multi-Kulti") în prezent, nu numai la noi acasă, ci şi pe continentul ce se uneşte. Manelele şi alte genuri culturale asemănătoare, conferă românismului o ţinută de un gust îndoielnic, fapt promovat cu surle şi trâmbiţe într-un suport mediatic mai mult decât penibil şi atribuit (explicabil) de mai toate mediile occidentale realităţii culturale româneşti contemporane. Cei ce trăiesc mai nou cu împarat şi rege pe meleagurile româneşti s-au întins prea mult peste scripcă, ignorând cu bună ştiinţă, că acest instrument, ca şi geniul lor muzical, ne fac plăcere numai când sunt folosite la locul şi ocazia potrivită.Tinând cont de statutul lor de minoritate recunoscută şi puţin integrabilă, încercările de globalizare culturală gitănească impuse prin zgomotul amelodic şi subcultura de prost gust a mahalalei, au depăşit cu mult amplitudinea normală de percepţie a românului. Nici celor veniţi din occident să facă la noi acasă bani cât de repede posibil, nu le prea pasă de cultura naţională, decât dacă le conferă eventuale profituri prin mercantilizarea ei. Presupun astfel că în ultimii 17 ani, patrimoniul cultural românesc de toate genurile, a suferit mai multe pierderi decât în timpul regimului comunist. Şi acesta este o tragedie ce se petrece sub ochii noştri, în pasivitatea de zi cu zi. Opere de valoare, tot felul de obiecte de artă si cultura, s-au „rătăcit” în bagajele personale ale navetistul cosmopolit contemporan, venit în ţară să dea cu orice chip marea lovitură. Aceşti occidentali au adus cu sine nu numai cultul american al lui McDonald's, Pizza Hut orii Coca Cola, dar şi mentalitatea unui mod de viaţă superficial, diametral opus realităţilor noastre. Valorile morale ce caracterizau cândva pe români dispar şi fac loc „datului din coate” , în lupta cotidiană petru supravieţuire. Ramâne doar să constatăm că spoiala de cultura, câtă ne-a mai rămas, cu puţinele elemente preluate din tipul mental occidental, combinată zdravăn cu aspectele locale balcanice, pe ritmuri şi găinăreli manelist-ţigăneşti este o provocare fără precedent, pentru un popor care ar fi avut dreptul să aspire la o viaţă mai bună!
E cazul să ne întrebăm: „QUO VADIS ROMÂNIA"?
Robert Pugler Germania 23.09.2007
------------------------------------------- ------------------------------------------- -- Formular: Părerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?:'' 2. Tema / articolul / autorul:: CEVA CU DOR / ROBERT PUGLER / PRIETEN 3. Numele si prenumele Dvs.:Sandu C 4. Adresa Dvs. E-mail: sandu@easynet.ro 5. Numarul Dvs. de telefon (fix):'' 6. Numarul Dvs de telefon (mobil):'' 7. Textul mesajului Dvs.: Prea multa obida... Esti departe de adevar. E trist ca asta se aude acolo - manele. Cred ca ar trebui sa auzi muzica romaneasca usoara actuala. Nu sint fan al muzicii usoare - de batranetile! - dar sint uimit de bogatia melodiilor acestor tineri, de calitatea muzicii, de texte. Crede-ma, nu cred ca este popor mai dotat la ora actuala. Nici cantitativ nu stam rau. Cred ca avem de doua ori mai multe formatii de top decat Germania! Cât despre manele, numai pe casetofoane, la rromi si la un post de radio dedicat etniei...deh, democratie! Nu stiu cate posturi de radio romanesti prinzi, dar te rog sa faci un experimwent: numara manelele pe care le auzi timp de o ora! Cred ca este un curent impotriva manelelor, de amploare serioasa si de aceea viitorul lor nu ar trebui sa te ingrijoreze ! Sunt destule altele care pun semne de intrebare. Trebuie sa ma declar iarasi in dezacord cu tine privind cultura in Romania...dar ce ne facem cu Germania, cu restul Europei! Sau crezi ca cei cu care am luat noi contact sint tocmai aia care nu sint reprezentativi... As mai avea multe sa-ti spun, dar nu vreau sa te supar prea tare! Mai las si pe alta data...
Sandu C.
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
LA
R
