|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Tragedia drumului înapoi. Invidia şi oprobiul între noi
Robert Pugler
Nu ştiu de ce racul merge îndărăt ! Ştiu însă că omul are ochi ca să privească drept înainte şi frunte ca să şi-o ţină sus ! Mai ştiu că “doi paşi înainte şi unul înapoi” este o doctrina leninistă de derutare şi înşelăciune, pe care o folosesc din păcate şi cei care susţin că apără democraţia. Asemănarea acestei teme cu povestea evanghelistului Luca din Cartea Sfântă este însă fără echivoc. Soarta multora din diasporă se aseamănă cu aceea a fiului pierdut din Biblie şi nu sunt puţini aceia care o pornesc înapoi la “tatăl” din patrie, ademeniţi sau derutaţi (nu numai) de apelurile unor politicieni sau medii, ce bat toba “repatrierii” !
Alţii se întorc pur şi simplu pentru că navetistul cosmopolit contemporan se plimbă fără greutate, mai mult sau mai puţin firesc, peste graniţe. Europa de astăzi, de la Marea Neagră la Atlantic şi 50 de ani de pace pe acest continent înlesnesc naveta aceasta. Nevoile de acasă şi lipsa orizonturilor / perspectivelor dar şi pofta după banul câştigat la repezeală, o trasformă într-un fenomen de masă. Cine se întoarce, fii risipitori sau cei pierduţi pentru totdeauna?
De cele mai multe ori soarta şi viaţa printre străini nu este numai lapte şi miere ! Nici în occident nu umblă câinii cu covrigi în coadă! Cel care o porneşte îndărăt din băjenie, o face dintr-o judecată mai mult sau mai putin dreaptă. De multe ori acest motiv nu diferă prea mult de cel care ni-l povesteşte evanghelistul Luca. Mulţi lasă în urma lor, pe drumul înapoi - adesea o parte din fiinţa şi existenţa lor. Mai totdeauna, generaţia născută în diasporă nu-i însoţeşte pe părinţi pe drumul lor de întoarcere acasă, astfel că familiile cândva greu unite şi păstrate, ajung din nou dezbinate, ca şi în momentul emigrării iniţiale. Tragedia reală a chinului drumului înapoi este că generaţia rămasă în noile ţări de rezidenţă, nu poate înţelege motivele aceleia care se hotărăşte să plece îndarat în patria originară, aceasta la rândul ei crezând în mod greşit, ca "acasă" vor taia viţelul gras şi că cei de-acasă le vor face mare ospăţ de bucurie că s-au reîntors !
Cei ce se întorc însă, sunt confruntaţi adesea cu invidia celor rămaşi pe loc, cu reproşurile lor şi rareori cu binevoinţa, generozitatea sau urările lor de „bine ai venit "! Ei vora trebui să cumpere şi "viţelul cel gras" şi să-i cheme la ospăţ pe cei de acasă, acest lucru dând naştere din păcate la noi invidii, zvonuri şi reproşuri, mărind astfel tragedia sufletească şi nu de puţine ori şi materială, a acelora porniţi cândva, înapoi către casă cu bucurie şi speranţă în suflet. Apelurile de înfrăţire şi de stimă reciprocă între fraţi, ca cele de la sfârşitul poveştii biblice, nu se fac auzite nici în politică şi nici în mediile de actualitate. Fiul reîntors e lăsat pradă invidiei sociale, de multe ori cu consecinţe spirituale şi materiale ireparabile. N-am auzit încă de la nici un repatriat până acum, să spună că i-ar fi zis cineva la întoarcere „bine ai venit frate !” Iar bucuria „taţilor” este mărginită ! Povestea biblică este astfel de fapt răstălmăcită, bucuria reîntoarcerii şi bunăstarea materială fiind atribuite celor ce se întorc şi nu celor ramaşi pe loc.
Deseori însă, cei ce revin în ţară, se supun printr-o comportare de cosmopolitism ieftin, lăcomie de bani şi bunuri, virtuţi false şi superioritate artificială, conferită de puterea de cumpărare a valutei forte, invidiei dar şi oprobiului justificat al fraţilor de acasă. Să ne ajute Dumnezeu să dovedim şi să simţim ca fraţi adevaraţti, indiferent de neam, plecaţi, rămaşi sau reîntorşi la vatră !
Robert Pugler Recklinghausen, Germania 17.09.2007
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|