|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Despre dor şi nevoia de bun simţ. Comentarii de la cititori
Robert PUGLER, Germania
Nimic nu caracterizează mai bine pe români decât cuvântul dor. Popoarele vest-europene sunt ceva mai puţin emoţionale, căci prin mentalitatea lor voiesc să stapânească dorul, dorind a-l supune propriului crez, sperând că prin aceasta îşi vor întări sinele cu încă o virtute. Românul însă, datorită temperamentului şi mentalităţii latine îşi strigă de veacuri dorul cu glas tare, iar în lacrima şi nostalgia romanţelor de altădată, îi croieşte o haină muzicală unică, oferindu-i o nuanţare mistuitoare prin sensibilitea sa. Dorul sfâşietor de libertate şi neatârnare a mânat românul din timpuri stravechi în lupte aprige de apărare a neamului şi gliei strămoşeşti, aflată la rascruce de drumuri şi călcată atât de des de tot felul de migratori sau cotropitori în drumul lor spre Atlantic ori Mediterană. Dorul de mai bine şi opreliştile îndurate pe propria ţârână de la diriguitorii propriului neam au dat naştere la dorul de pribegie al românului, mânându-l la răscrucea unde dorul de neam şi ţara părăsită, se împletea cu cel al unei vieţi demne (în afară) - cu pâinea, laptele şi mierea din poveştile românilor.
De aceea, a scrie despre pribegie, diasporă sau teme similare, este un act de balans între mai multe doruri lumeşti, iar biografiile acelora plecaţi (emigraţi) pe alte meleaguri, sunt extrem de diferite. Se spune printre cei aflaţi în emigraţie :
Primilor: “groapa” - Urmaşilor: “soarta” - Nepoţilor: “casa” !
În spatele fiecăruia plecat din ţară se află o tragedie personală - mai mare sau mai mică, puţine fiind cazurile de pribegiti sosiţi “la masa pusă”! De aceea, când se abordă dezinvolt tema diasporenilor, ar trebui să o facem cu respect şi “cu bun simţ”, ( o altă expresie tipic românească, aproape intraductibilă în limba germană!). La fel cum şi diasporenii - adică cei aflaţi la răscrucea dorului de ţară, ar trebui să poarte în cuget şi în inima lor, respectul faţă de neamul care le-a dat naştere, dar şi bunul simţ, ca să se ţină deoparte de acţiuni politice ad-hoc, deoarece nu mai cunosc realitatea românească la zi. Spun aceasta, fiindcă am convingerea că morala diasporei este ambiguă şi dă naştere la multe înterpretări negative, ce au la bază contradicţia dintre dorul de neam ( şi glie) şi factorul existenţial, al mentalităţii locului unde îşi câştigă cu greu, pâinea de zi cu zi - şi unde şi-au înfăptuit parţial sau total - dorul personal de mai bine!
De aceea nevoia de bun simţ este un imperativ, pentru a ramâne printre străini un exponent al unui neam civilizat, cu cultură, de bună credinţă şi educaţie. Apelurile la unitate şi colaborare trebuiesc comentate şi înţelese în lumina unui acţionism limitat şi fără influenţarea directă a vieţii în locurile de unde ai plecat. Obiectivismul criticii este limitat prin cunoaşterea evident redusă a condiţiilor actuale de pe meleagurile de origine, ce nu le mai poti analiza pertinent din afară în profunzimea şi diversitatea lor. Iar pe cei din patria de origine, i-aş ruga să-şi îngrădeasca pizma de orice fel sau nevoia de a ne cataloga ieftin, ori a ne poziţiona într-un “sertar” economic, ca simplă statistică. Fiindcă şi ei, la rândul lor, cunosc prea puţin din viaţa noastră de diasporeni, aflaţi la răscrucea dorului.
Morala acestor rânduri este simplă : daţi glas dorului de orice fel, dar cu bun simţ şi demnitate, ca reprezentanţi ai unui autentic popor civilizat european, aşezat în Carpaţi, între Nistru şi Dunăre. Ar fi păcat să ne dăm în spectacol printre europeni, mânaţi de fasoane cosmopolitice şi de arvunisire. Ar fi mai bine să ne înţelegem şi respectăm reciproc. Aşa să ne ajute Dumnezeu, ca să putem urma acest îndemn !
Robert Pugler Recklinghausen, Germania
Stimate Robert Pugler,
Nu cred, ca populatia
din vest, este mai putin "emotionala" ca noi, cei asezati – cat de
romaneste!, o spuneti: in Carpati, intre Nistru si Dunare". Nu caut o
explicatie a acestei rapide schimbari, ramanand doar la constatare;
pentru ca altfel, mai mult ca sigur, as fi si mai trist. Redau un pasaj
din ceea ce ati scris: …“ dati glas dorului de orice fel, dar cu bun
simt si demnitate. Ar fi păcat să ne dăm în spectacol printre europeni,
mânaţi de fasoane cosmopolitice şi de arvunisire”…Dumnezeule doamne,
sa-mi pun stavila, DORULUI ? Sa-mi cenzurez, DORUL? Ce mai ramane din
mine – in mine, urmandu-va indemnul? In fond; acest strigat curajos si
in gura mare, fara de oprelisti de "civilizatie": MIE; mi-e DOR, Oameni
buni!, este cu adevarat ceea ce ma diferentiaza – inca, de vestici si;
da tuturora senzatia, ca eu romanul – ca suflet si; nu ca etnic
neaparat, sunt mai emotiv decat ceilalti! Si "Ei", credeti-ma pe cuvant,
sunt la fel de emotivi; pentru ca, sunt tot oameni, dar…socio-economicul
de Acolo(!) a facut, ca toti sa-si puna o platosa - la sentimente! Cu
dubla eficienta: Si pentru cele din interior, spre a nu accede afara si;
pentru cele din exterior, spre a nu accede in suflet…
-------------------------------------------
------------------------------------------- 2. Tema / articolul / autorul:: Dan Crisan 3. Numele si prenumele Dvs.: Pugler Robert 4. Adresa Dvs. E-mail: rpugler@t-online.de 5. Numarul Dvs. de telefon (fix): '' 6. Numarul Dvs de telefon (mobil): 7. Textul mesajului Dvs.: Stimate domnule Crisan, Cred ca stapînirea de sine si modul de exprimare a dorului, e o chestiune de temperament si nu de conditie sociala sau economica.Exista si destui români de exemplu, care stiu sa "puna frâna" la momentul potrivit.Modul de a te exprima în public este o carte de vizita si cred ca trebue sa avem grije sa nu aducem prejudicii propriei noastre imagini pe melagurile unde am plecat.
In rest sînt perfect de acord cu dumneavoastra. O mâna întinsa de la un Bucurestean la altul!
Nu va pot promite ca ma voi schimba în viitor!
Recklinghausen, Germania
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
