EDITORIAL

Maria Diana Popescu, Agero

Cum s-a potrivit nihilismul lui Emil Cioran cu īnjurăturile unui dizident? Am aflat la trecerea dintre ani, prin transmisia de la restaurantul cu nume plagiat după cartea „Lacrimi şi sfinţi” a filosofului, de la personajul-fermier, proprietarul localului, preşedinte al propriului C.A.P., ticsit de oi, capre, vaci cu lapte,  gīşte, raţe, găini, bibilici, struţi, măgari, cel care mai ieri se lăuda la televizor că a fost jefuit. Mă rog, ştiam că hoţ de la hoţ nu fură...dar, s-a schimbat lumea. Ştiţi dumneavoastră cu siguranţă cine e, nu spun cum īl cheamă, s-ar umfla īn pene să-şi vadă numele īn Agero. Dolofanul ne-a demonstrat  ce anume iese la masa de revelion cīnd prostul gust se īntīlneşte cu mitocănia şi cu proasta inspiraţie: penibilul unsuros şi greţos, condimentat cu īnjurături de mahala. Īn loc de un „La mulţi ani cu sănătate”, personajul atīt de cultivat, īncīt pe ger īi crapă mintea, striga din corzile altoite cu licori tarafului de lăutari, īn direct de la realitatea: „frecaţi-vă instrumentele, īncă un număr, dracu’ să vă ia, ciupeşte-o bre pīnă ţipă, bag-o īntre picioare”…., fiind vorba de biata vioară a unui lăutar bătrīn şi tuciuriu. Aşa a ţinut-o pīnă īn zori! Ruşinos!, tare ruşinos, nene „dizidentule”! Cum şi de unde īţi permiţi matale o fermă, un taraf de lăutari, un restaurant?, cīnd poeţii şi intelectualii valoroşi mor de sete şi de foame īntre fructe şi izvoare. Unii specialişti din televiziuni aleg programe atīt de josnice, īncīt nici nu te poţi supăra pe ei.

Să respirăm uşuraţi, febra sărbătorilor omologată de gīndirea de supermarket a trecut. Am īncercat, cu căruciorul mai mult gol printre rafturi,  să fiu cumpătată, să ignor jingle bells-urile care au īnlocuit colindele romāneşti, să trag īn piept aer creştin şi să īmi spun īn gīnd că, poate, anul viitor va fi mai bun. De sărbători mi-ar fi plăcut să īmpart bani pe stradă celor care nu au, mi-ar fi plăcut să-i pot  salva pe bolnavi de la moarte, să-i īnţeleg pe politicieni, dar cred că e nevoie să mă īnscriu anul acesta la o şcoală de īnţeles. Cum de Crăciun a trebuit să facem şi fapte bune, pentru a-i mai potoli hămeseala, am donat lui Franks de Romānia cele două stele din Univers şi parcela de pe lună, care īmi poartă numele cu acte de proprietate, primite cu poşta clasică de la un bogătaş. Mă īntreb dacă banii daţi pe astfel de mofturi mi-ar fi ajuns să-mi cumpăr cal şi căruţă, o casă veche cu păianjeni īn colţuri, o lampă cu gaz, un cīine credincios, care să nu latre la lună şi un ordinator portabil, pentru că unitatea care m-a servit atīţia ani şi-a dat duhul īnainte de sărbători. Declaraţia mea de avere şi donaţia n-au nicio legătură cu cele tragi-comice ale politicienilor. Ei rămīn, evident, contaminaţi de şmecheriile capitaliste de import, ba chiar de sobrietatea cioclilor, care un an īntreg i-au jupuit fără milă pe urmaşii mortului de pomeni. Şi apoi, instituţiile sau mijloacele tehnice pentru verificarea bonităţii lor sīnt stăpīnite tot de ei.

Aşadar, tragem linie, ne socotim mărunţişul care a zornăit anul trecut la şocurile venite din strīmtorile externe şi din strīmtorările interne, apoi constatăm că nu-i nici alb nici negru, nici secret de stat că ne īndreptăm spre iarmarocul propagandei electorale, care ne va răscoli iar solidaritatea. Adică ne va īmpărţi īn fani, adepţi, votanţi şi petrecăreţi. Ne place sau nu, propaganda electorală este tot un produs AH1N1, după cortina căruia īncepe să se manifeste marchetingul politic. Anul 2012 este anul agitaţiei electorale la nivel mondial. Alegeri īn ţări extrem de puternice: SUA, Franţa şi Rusia, dar şi senzaţii tari la īnceput de an īn lumea internetului: clip-ul „Al 90-lea summit al zonei euro pentru nimeni” (The 90th Euro Rescue Summit Euros For No One), inspirat din spectacolul unor comedianţi britanici din 1962, īn care Sarkozy,  o īncasează din nou, pe post de chelner. Specialiştii din bătătură prezic creşterea efectelor crizei, amplificarea  tensiunilor politice şi sociale. Astrologii şi numerologii spun că 2012 va fi un an al bunăstării, deşi sīnt sigură că vom strīnge şi mai tare baierele traistei cea de toate zilele, iar  pesimiştii o ţin īntr-una că reprezintă sfīrşitul omenirii. N-are rost să le dăm crezare. Ar fi potrivit să ne īndreptăm atenţia spre Divinitate. Restul, poveşti de adormit  naivii.

Feisbuc-ul (sic) va continua infestarea planetei, spun specialiştii Apple, smartfon-urile (sic)  nu mai sīnt de mult un lux, iar 2012 ar putea fi momentul cīnd anumite  segmente ale science-fiction-ului vor deveni realitate. Ajutate de stat să nu pice īn cap, specimenele-trīntor şi toată fauna care a căpuşat poporul nostru anul trecut, adică bancherii, recuperatorii de pe līngă bănci, prăsiţi şi īnmulţiţi precum spălătoriile auto, asasinii economici care au deschis porţile invaziei străine şi capitalismului acaparator, cămătarii, politicienii şi firmele căpuşă, interlopii, combinatorii, băgătorii īn şi de seamă, băieţii/fetele de bani gata, care nu pot justifica averile, continuă cu puteri noi lupta pentru cīştiguri nemuncite.

Maria Diana Popescu, Agero