Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

LEGEA ASCULTĂRII APROAPELUI

SAU WATERGATE-UL ROMĀNESC

 

Editorial - Maria Diana Popescu, Agero

 

 

Deşi publicată cu două luni īnainte de sfīrşitul anului 2008, după adoptarea ei īn Parlamentul Romāniei, Legea ascultării aproapelui, cum am botezat-o eu, a devenit oficială. A intrat īn vigoare anul acesta, pe 20 ianuarie - de parcă n-ar fi funcţionat şi pīnă acuma neoficial. Coincidenţă sau nu, chiar īn aceeaşi zi cu predarea ştafetei la Casa Albă primului preşedinte afro-american din istoria S.U.A., Barack Obama. La americani euforia s-a īncheiat după 24 de ore de spectacol dedicat īnvestiturii, ei speră că timpul ratării plenare a economiei lor a trecut. Ei vor fapte, nu vorbe.

 

Revenind la Romānia, īn contextul european, mă declar romān autentic, dar o eurosceptică. Am primit prin tratat de la Uniunea Europeana statutul de democraţie funcţională, după modelul american, dar am primit şi destule aberaţii. Iată, legea sus amintită reprezintă o sfidare la adresa īntregii naţiuni. Este inadmisibil ce se īntīmplă īn Romānia. Deşi īn statele membre ale UE legea se aplică īn sens strict limitativ, decīt dacă există anumite indicii şi numai cu avizul unui judecător. O fi directivă UE - şi dacă nu o respectăm ne lingem pe buze de alte priorităţi şi ajutoare, dar, nu se poate aplica o asemenea lege īntr-un stat care şi-a obţinut democraţia cu sacrificii umane. Vorbim despre o lege neconstituţională, care restrīnge dreptul civil al romānului şi care creează totodată premisele unor uriaşe abuzuri. Oricīnd se poate fabrica un dosar pe baza unor convorbiri telefonice īnregistrate sau a unei corespondenţe electronice, care atenţie!, pot fi foarte uşor modificate şi folosite ca instrument de şantaj. Cei care uzitează messul ca mijloc de comunicare cunosc aspectul.

 

„Omul s-a născut liber, dar pretutindeni se află īn lanţuri”, spunea la timpul său Jean Jaques Rousseau. Mai e puţin şi vom trăi vremea cīnd ni se vor pune microfoane şi camere video īn baie, īn bucătărie, īn pat şi cipuri īn creier. Vorba Stareţului Ioasaf cu privire la noile paşapoarte biometrice: „omul va fi controlat şi subjugat pe baza unor astfel de monitorizări.” Constituţia devine, se pare, o chestiune la mica īnvoială. Orice atingere adusă dreptului meu la intimitate reprezintă īncălcarea flagrantă a dreptului constituţional, cel de „inviolabilitate a persoanei şi a corespondenţei”. Legile nu trebuie să ne sperie, ci felul cum sīnt aplicate şi respectate.

 

 

Un eminent jurist romān, Mircea Djuvara scria la vremea sa c㠄prima sarcină a dreptului constituţional şi a legiuitorului īn materie este să ţină seama īn mare măsură de realitate”. Dihotomia īntre conţinutul de drept şi aplicarea sa poate duce, aşa cum s-a īntīmplat de nenumărate ori īn istoria noastră, la disfuncţionalităţi grave, nedorite. Ştim cu toţii, Romānia a fost condamnată īn mai multe rīnduri de către Curtea Europeană a drepturile omului, pentru ingerinţe nepermise. Guvernanţii, legiuitorii trebuie să conştientizeze mai īntīi că omul se naşte cu dreptul inalienabil la libertate. Că există şi cazuri cīnd oamenii sau unele state aleg să fie īn slujba unor servituţi pentru a li se asigura o bună stare financiar-economică, e chestiunea lor, noi sīntem romāni, nu trebuie sa uităm acest lucru.

 

E lipsit de umor, dar mă īntreb dacă Legea siguranţei naţionale mai funcţionează? Cine ne apăra de „teroriştii” care ne sfidează din funcţii de stat? Doar nu sīntem naivi să credem că aceştia īşi vor perfecta marile afaceri prin telefon sau prin corespondenţa electronică. Deşi nu pot proba, ca poet, mă frămīnt, īmi imaginez un Watergate romānesc, divizii īntregi care se ocupă cu monitorizarea cetăţenilor, īmi imaginez vaste „laboratoare” dotate cu aparatură supersofisticată, demnă de filmele SF, care să controleze teritoriul de stat, cu specialişti pe sprīnceană, bine remuneraţi, care se vor amuza copios, cīnd mă voi adresa pe mess unei persoane apropiate mie cu apelativul „minune”. Interceptările telefonice au produs scandaluri de-a lungul timpului şi mă īndoiesc că ar fi vorba doar despre o stocare a datelor pe termen limitat, cum se precizează.

 

 

Īn timp ce „gazarea” rusească se īntoarce din nou īn Romānia prin punctele Isaccea şi Medieşul Aurit, legea ascultării aproapelui, impusă, sugerată(?) de UE, o lege cu mari controverse, răspīndeşte teamă īn rīndul cetăţenilor romāni. Nu mai avem intimidate, siguranţă, ci doar teamă. Teama este starea normală a romānului la ora actuală. Mă īntreb şi eu, nu īnjur cum des aud īn jurul meu, şi pe drept cuvīnt, dacă īmpricinata lege era necesară īntr-un stat de drept? Oare vom deveni un stat poliţienesc, din moment ce, deocamdată teoretic, legea pune marea problemă a graniţei dintre legislaţie şi īncălcarea drepturilor īn Romānia? Īn calitate de cetăţean romān, deplīng subminarea atīt de gravă a integrităţii individuale precum şi a īncrederii sociale.

 

Maria Diana Popescu, Agero

 

Comentarii de la cititori

-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:'Comentariu'
2. Tema / articolul / autorul::'Legea ascultarii aproapelui...'
3. Numele si prenumele Dvs.:'Johann Heinz'
4. Adresa Dvs. E-mail:'heinz@kw-kanzlei.de'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):'0711-48999404'
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):''
7. Textul mesajului Dvs.:'Va referiti cumva la Legea 298/2008?
Din continutul articolului asa s-ar parea, insa legea nu este absolut deloc o lege a ascultarii telefoanelor.
Nu vreau sa comentez aici oportunitatea acestei legi, insa cel putin in ceea ce priveste continutul ei nu este chiar asa cum a fost prezentata:

Legea prevede ca operatorii de telefonie mobila sunt obligati sa pastreze datele (numar de telefon, numele si adresa titularului postului telefonic, adresa de IP in cazul internetului, etc)despre legaturile telefonice/internet pe un timp de 6 luni... Operatorii de telefonie pastrau deja aceste date astfel incat noua lege consfinteste practic o situatie existenta deja.
Ascultarile convorbirilor nu fac obiectul acestei legi, daca se fac legal ele se fac conform Codului de Procedura Penala, iar daca sunt ilegale... nu mai e nimic de zis!!!
De asemenea legea mai prevede si cine si in ce conditii are acces la aceste date. Accesul la datele memorate se poate face doar pe baza unei autorizatii acordate de judecatorul/ procurorul competent si numai dupa inceperea urmaririi penale. (evident ca exista si anumite exceptii, insa exceptii exista intotdeauna, la orice lege). De remarcat ca legea germana este mult mai permisiva din punctul asta de vedere.
Foarte importanta este si prevederea potrivit careia accesul fara autorizatie la aceste date constituie infractiune.

Una peste alta... fara a comenta oportunitatea politica a legii, din punct de vedere tehnic legea respecta toate libertatile si drepturile fundamentale (drepturi care, conform Constitutiei, pot fi ingradite in conditiile prevazute de lege!) asa cum sunt ele recunoscute, inclusiv in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Straßburg.

Johann Heinz
Rechtsanwalt
 


 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia)