|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Pamfleseu Comentarii la subsidiar Eugen EVU (foto)
* verba valent, sicut numi * boscorodire- îmbrobodire, adică zicere ne- a - noastră * timeo danaos et dona ferente * străinu-ţi scuipă-n fântână după ce a băut din ea * Hristos sau Christos? * Cunoaştere sau Împreunare ? * Coduri sparte şi coadă la panem et circensis * Cum ne sună mai bine ştiut : „ A Fi sau a nu Fi ? „ Ciclica pironire.
Moto: Io Zic ca Omu’ se poate re-înzăua ! Dixit .
„Creştinarea poporului român a fost, formulează Victor Kernbach (Universul mitic al românilor, 2006) făcută de două ori: odată de către romanii creştinaţi, recte misionarii legiunilor romane coloniste în Dacia de după 102, şi apoi, de către slavoni, la rându-le creştinaţi în răsărit după rit răsăritean- bizantin” ; în evaziunile lor pe acest teritoriu, nu prin cuceriri, ci în mod specific lor…am spune că ei îţi vin în vizită, eventual în chirie, apoi nu mai ştiu să plece, ba cum au făcut în Ardeal şi în implanturile de către stalinism ale celor de dincolo de Prut, cât şi prin strămutarea masivă, ca forţe de muncă ieftină, şantieristă, aşadar prin ocupaţie „ prin rudenie săracă” …Mentalitatea comportamentală are eficienţă şi în vremurile imperialismelor recente, cum a fost cel Sovromistic. Secole la rând, de asemenea, grecii au implementat în ţară mănăstiri şi schituri, ei fiind întemeietori, dar tot prin procedeul acesei ocupaţii disumulate sub „catapeteasma” vicleniei atribuite lor încă de Xerxes, ori de mitul Calului Troian.! „Timeo danaos et dona ferente”, zicerea latină pentru firea lor, poate fi exactă şi pentru slavi. Duplicitatea susinvocată aparţine bisericilor, ci nu naţiunilor, mai cu seamă cele indo-europene, cum sunt românii din traco -geto-daci.( vezi I. C. Drăgan ş.a.) . Aşadar până la venirea slavilor ce aveau să impună limba slavonă în şi prin biserici, de când a rămas poporana vorbă „ taie popa limba”- ( vezi Dimitrie Onciul, Ioan Ploscaru ş.a.)- în secollele X-XI, ritul creştin s-a făcut în limba latină, mama limbii române în care gândim şi vorbim,- „cu pecetea limbii autohtone” - vezi Camilian Demetrescu, „Despre creştinătatea română”, R.L. 2006). Nimic mai semnificativ ca exprimările referitoare în context, perpetuate pănă azi, care de la romani vin, ci nu de la slavi… Ortodoxia însă a asimilat cu forţa elementele lingvistice slavone, în vorbirea bisericească, slavonică-greacă sau bogomilică, inclusiv perpetuată în ic(lov)nerie, inscripţii psaltirice, etc . Avem acele sintagme iniţial latineşti, dar pe care cu sufletul şi mintea de neo-latini, le înţelegem mai firesc din memoria noastră ancestrală, dovezi sigure, vii, ale răsadului lingvistic din care ne-am dezvoltat ca popor înnoit, prin simbioză: DUMNEZEU - de la DOMINE DEO, BISERICA - Basilica, Noul Testament - Novum Testamentum, Epistola - Epistola, Cruce - Crux, Pâine - Panem, Altar - Altare,Viaţa - Vita, Moarte - Mors, Păcat - Paecatum (ae-e-ă),Virtute - Virtus, Noapte - Nocte, Soare - Sol, Aştri - Aster, Zi - Dies…ş.a.m.d. În strictul areal lexical al religiei, vin tot via latina, cuvinte ca : Rugă -(ciune), Treaptă, Profet, Martir, Desfătare, (atenţie, ab initio însemnând plăcerea masculină de a des-făta, de a deflora o fată- fecioară !, n) - Cină, Cunoaştere ( şi aceasta însemnând biblic, via Babylon Sumer, evreii lui Moise din Ur, Geneza-Vechiul Testament literalemnte a exprima împoreunarea dintre bărbat şi femeie ( ex. Avram a cunoscut-o pe Sara, ş.c.l) vezi Zecharia Sitchin şi- sau scrierile sumeriene, n ), Adevăr, Cale, Iertare, Mărturisire, Aniversare, Lumânare, Poartă, Foc, Fereastră, Turn, Calendar etc. - toate de sorginte latină. Revenind la zicala sigur milenară, din popor, mai ales în Ardeal, Muntenia şi Oltenia, „taie popa limba”, vine din practica impusă de slavi preoţimii care habar n-avea de limba „liturgiilor” bogdaproşti ( BOG numele slav al lui Dumnezeu DOMINE DEI- Domnu l- D-zeu, aromânii sud-Dunăreni zic DOMNITZĂ, n. Red., a) vecerniilor”, „ psaltirilor”, „ hronicilor” etc - dar li se impunea lor înşile a „ boscorodi”, cum a rămas zicerea la sate, adică a bolborosi, a bolbăi-bâlbăi slujbe, pravilele, predoslaviile, prefăcându-se a le înţelege, de unde enoriaşii supuşi se prefăcură la rându-le a înţelege… Mai cu seamă dinspre sudul bulgarilor - uitatu-s-a Imperiul Bulgar ? ”Legăturile noastre cu biserica bulgară continuând şi după desfiinţarea imperiului ( 1246), RITUL SLAV A PRINS RĂDĂCINI atât de adânci la noi încât se menţine în Biserica noastră până în secolul XVII. AŞA NE-A FOST DESTINUL FATAL AL ISTORIEI” , subl n. (D . Onciul - Originea Principatelor Române). A. D.Xenopol : „ „ forma bulgară a creştinismului s-a substituit în CHIP VIOLENT CELEI VECHI ROMANE…Înrâurirea Bisericii bulgăreşti asupra MINŢII şi DEZVOLTĂRII poporului român, care ţinu aproape opt veacuri, fu din cele mai dăunătoare. Devenind în MOD FATAL şi limba statului, aproape singura, scrisă şi citită, limba bulgărească împiedică cultivarea limbii naţionale pentru acest răstimp atât de îndelungat…Limba slavă şi FORMELE CULTURALE legate de ea apăsau CA UN MUNTE asupra MINŢII POPORULUI ROMÂN. Străină de mintea şi cugetarea lui, ea împiedică dezvoltarea şi această ÎNNĂBUŞIRE a GÂNDIRII ROMÂNEŞTI ţinu timpul uriaş de aproape opt veacuriu ( 900-1650) în care răstimp toate ideile mai înalte rostite într-o limbă învăţată cu sila şi nu cea firească ( a FIIRII FIINŢEI noastre, a Fiindului n. Red) - gândirea rămasă pironită (aluzie la răstignire, ) pe loc într-un cerc strâmt şi îngust fără a putea rodi din ea o propăşire intelectuală” … Numai de schisma orientală nu aveam NOI nevoie, am încheia această digresiune deloc metaforică asupra „ pironirii” pe răscrucile Timpului. (O, ce unice ne sunt troiţele la crucea drumurilor, mai biserici decât multele !)… Când cu tăierea limbii la popi şi la enoriaşii „razvrătirii”, a funcţionat prin edict obligativitatea vorbirii limbii străine prin bisericile de rit ortodox, preoţii care nu s-au supus LI S-A TĂIAT LIMBA.
*
Slavii au reuşit tot aşa să re-denumească prin mandatul divin post-adamic ( sic), a da ei nume pe-nţelesul lor, pe legea că a da nume, este A LUA ÎN STĂPÂNIRE, a consacra (!!!) locurilor, davelor, râurilor, ponoarelor, pădurilor, viroagelor, prundişului, Munţilor, oamenilor prea blajini şi primitori, înstăpânindu-se prin cum s-ar zice azi, implementare: sabia şi crucea, cum altădată aiurea conchistadorii la Popoarele Soarelui, au servit silnic pentru a OCUPA. Ne gândim la nobilul salut al Romei de SERVUS, cu imediatul răspuns de încuviinţare , SERVORUM, şi acestea consficate de catolicismul imperial bicefal şi apoi chiar demonizate (şi demonetizate ) de emanaţia seculară a bogomilismului chirilicoid: în satele din ţinturile Hunedoarei de azi, ca şi în oraşele ardelene, românii se salută cu Servus nu dinspre maghiară (cum confundă unii), ci din (spre) originile noastre latineşti. Slavii au înlăturat termenii latini, cuvintele lor s-au suprapus, aşadar ni s-a impus o dublicitate lingvistică, lezând-o şi pe cea a a cugetului( cogito- cogitans…); acest lexic dublu, o perversitate într-un anume fel, dăinuie şi astăzi, tendinţa credincioşilor fiind totuşi spre lexicul neo-latin. Se preferă a se spune BINECUVANTARE în loc de BLAGOSLOVENIE, RUGĂCIUNE de seară, în loc de PAVECEMIŢA, CUVÂNT înainte în loc de PREDOSLAVIE, etc .
„Suntem singura naţiune majoritar ortodoxă de origine latină care vorbeşte şi foloseşte alfabetul latin. Ruşii, Bulgarii, Sârbii, sunt s lavi, iar grecii elini. Poporul român s-a născut creştin, nu a fost creştinat ca majoritatea popoarelor europene.” C. Demetrescu, vs V. Kernbach, n).
Apropos: la două mii de ani de la cucerirea romană şi înromânirea noastră din butuci străvechi traco-protodacic, biblioteci întregi dezbat confuzia şi amuzamentul este că unele dicţionare ale consarcaţilor - culmea! , exegeţi alogeni - Xenopol ( adică străinul!,n) grec, Pârvan ( ov) ( bulgarochton), Daicovici(u)- slav- sârb), M. N. Rusu ( rusochton cum nominem dixit), Iorgu Iordan ( greco-bulgar) un Teleoacheş de-al telemahilor colonizaţi cândva prin sărmana MALdavia ( Dava ?,n) Kernbach, C. Daniel, Caragiale ( albanez) un „ profet batjocoritor” pan-ic-hat altfel niţel fariseu, mult cărturar, plus sacredot al unei neo-barbarii, Horia Roman Patapievici, un Paleologu ( sorginte boieresc grecească dacă nu fanariotică ; Bălăceanu-Stolnici ( nomen slavon), Sevici(u)- nume bulgar sau sârb; Calinic, idem şi - desigur,- POMELNICUL ce estem o nemai-sfârşită COHORS ETIMOLOGICUS cu falangele lor îmbârligate-n sterile „ boscorodiri” (rodiri boschetare) …Vorba „ verişorilor” cam vitregi franţujii de azi, care probabil auzindu-i cândva pe Blahi-vlahi vorbind-vorovind …voroneaţian, au barbarizat maimuţărind BLA- BLA ….Iar noi am zice tranca- fleanca! Curat murdar neo-Babel, dacă nu s-ar fi infirmat recent că Babylon ar însemna „amestecarea limbilor” de către (pluralul!) EL OHIM ( o pluralitate de fii ai lui EL , poate geneticienii Anu-naki, (fiii lui Anu) planetei Nephilim care revine odată la 3600 de ani între Marte şi Jupiter ( v. Sitchin, trad Negureanu et comp.) vezi asaltul teribil al astrofizicienilor şi savanţilor, TEROAREA globală a acestor medii care „ pregătesc ceva”, o „ revelation”. Nu vom ingora habotnici Ştiinţa recentă şi bunăoară descifările a 25.000 de tălbliţe din Sumer Mesopotamia, n)! - zicem DEZMETICIREA din BEZMETICIRE, zicem NOUL BABYLON - dacă nu s-ar fi tradus CORECT recent că Bayilon înseamnă „ Ei au coborât”( din Cer) …
*
Lexicul dublu este o DIHOTOMIE, iar aceasta se poate deriva ca oglindă neagră-smolită în însăşi FIINŢA noastră ancestrală, ca dobândire prin implement forţat, impus de istorie şi cu sprijinul servil-colaboraţionist al bisericilor seculare. A recunoaşte de fapt ceea ce SUNTEM prin ŞTIRE DE NOI ÎNŞINE, cugetăm dintru simţirea de zestre ( iată alt lăstar slavonism) din stră-părinţi, ar fi a ne regăsi Fiinţial în calmul înseninat al CEEA ce SUNTEM, fiind dintru CEI DINTÂI. „Latinitatea limbii şi structura civilizaţiei latine ( deci neolatineşti, ca a italienilor, spaniolilor, francezilor, portughezilor, ş.c.l precum şi rămurişului nostru de pretutindeni, n)- au menţinut IDENTITATEA ETNICĂ a poporului Român ( italienii zic corect ROMEN ( ci nu rrrom- îh-nesc! n.) în mijlocul oceanului slav ce ne înconjoară” ( ibid Camilian Demetrescu: ” Despre creştinătatea română). Limba slavonă s-a impus silnic şi implementul echivalează un viol - un implant prin violenţă, o însămânţare samavolnică ( adică slavizând puţin, „ fără voia cuiva”). Cărţile de rit, liturgia, cărţile sacre, textele Patristice erau scrise într-o limbă străină, NEÎNŢELEASĂ ( prin cuget şi simţire, deci nici prin CREZ,n) , nu numai de poporul român care o numeşte „ LIMBĂ A ÎNTUNERICULUI”, dar cu timpul nici chiar de preoţi, care s-au „ dedulcit” cumva la spimpolulk ceremonial aşa cum distingem limpezi fiind şi azi, uneori unul chiar ostentativ cu acopăerire prozelitică, reacţie a marilor seisme de facto NEO SCHISMATICE, a sfărmării unităţii primordiale, remember Prima LUME când „ toţi oamenii de pe pământ vorbeau o unică limbă.( n). Nemulţumirea şi slabele crâcniri considerate mereu „erezii”, iute-năbuşite din considerente pseudo-creştine, ale Puterii lumeşti, a durat cândva la răstrişti peste şase veacuri ( o mică VECI-NICIE,n)…Se pare că resurecţiile sunt de amploare şi cine caută la sensul trecutului, poate deduce relativ profetic( sic, n) - ce va fi, deja este. Atunci, „ nemulţumirea credincioşilor şi clerului ne-ASERVIT( cum colaboraţioniştii care au făcut poliţie politică primind inclusiv bani şi mită, vezi DOAMNE, doar pentru interese „ majore”, în fapt spre a-şi menţine privilegiile. Vai, comerţul cu naşterea, boala şi moartea fizică, sunt comerciale din illo tempore, nimic nou sub soarele lui Amon Ra !Aman-Aman et Amen ! „Noul Testament de la Bălgrad- ALBA IULIA (CETATEA Alb- Dalb sau Cetatea a lui BAAL, de ce nu …DECEBAAL, n) -tipărit de Simion Ştefan la 1648 a fost prima traducere importantă a Scripturii în limba vorbită de popor. Cărturarul scrie în Predoslovie: „ Banii sunt buni carii îmblă în toate ţările, aşea şi cuvintele acelea sunt nune carele le înţeleg toţi”. (ibidem C.D.) Este versiunea maximei latine : „ Verba valent, sicut numi”. Traducerea s-a făcut în greacă şi slavonă . Deşi tipărită în româneşte, s-a păstrat GRECESCUL HRISTOS în locul latinescului CHRISTUS- CRISTOS, folosit , cu grafie chirilică, fiind condiţionată SAMAVOLNIKeşte insclkusiv rostirea numelor sfinte. Spuneam CRISTOS în secolele de dinaintea impunerii limbii străine de ocupaţie- năvală, substituire, disimulare, cum doriţi. Înrudire cu sila, şmecherie deloc …de-a noastră,cum ni se mai atribuie. Căci un altfel de „ chiriaş” , zice ardeleanul „ îţi scuipă-n ciorbă şi îţi f. Nevast”…Am zică că astfel de progenitură-venitură, scuipă chiar în FÂNTÂNA DIN CARE A BĂUT răzleţit fiindu-şi. E ca şi cum nebunul scuipă-n oglindă şi de fapt pe el se scuipă.
*
Desigur, mai târziu, când Biblia (nume de la Biblos, care fabrica hârtia „ de Biblos”, ci nu de la „ Babilon, care greşit fu tradus Bâlbâire, n) - va fi tipărită cu alfabet latin, condiţionarea fonetică greacă şi slavonă va pieri, cel puţin părelnic, deoarece ştim că în picturile parietale de interior bisericeşti, iconerie ş.a.m.d. persistă nu doar ca RELIUCTE rămăşiţele …duplicităţii induse. Ce citeşti acolo, în ce litere buchiseşti, e cu totul alta decât CE gândeşti şi cum gândeşti, ce vezi şi cum înţelegi, nu-i aşa , cinstite feţe şi chipuri?
Poate fi ruptă TRANSUSBSTANŢA de SUBSTANŢĂ, LOGOSUL poate fi ÎNTRERUPT- scurt-circuitat ca Paraclet- Duh Sfânt sau mai corect SPIRIT SFÂNT, coborând întru re-înălţare ?„E normal ca Biblia lui Galaction să se întoarcă la numele latin CHRISTOS.” Desiugur, perdeaua de fum pare a stărui asupra dilemei şi disputelor : „motiv de discordie în sânul bisericii..”….Mda. Controversa fonetică, volens- nolens, captatio benelovelsis Potentum…este nu doar ce pare a fi. ESTE DUPLICTARISM din memoria freatică a LIMBII ÎNTUNERICULUI; este neo-schisma, căreia rimele cele mai imediate, poetic zicând, sunt PISMA şi CISMA .
La ora scrierii acestor simple meditaţii, cotidienele româniei redau „savuros”- sinistru, de la Nistru la …ministru, lista unora înalţi clerici posibili candidaţi a-l înlocui pe răposatul patriarh Teoctist Argatu, care suportase dârz şi hotărât acuzaţiile duplicităţii faţă de regimul comunist-ceauşist şi nici în ceasul morţii nu avusese un cuvânt de regret pentru morţii din decembrie 1989, cum nici Viorel Ilici-Iliescu celebrul general împiciorat în ghips Athanasie( alt nume nelatin)- Stănculescu, după o condamnare la 15 ani (neeexecutat şi mereu tergiversată - dispărut de la doimiciliu şi zvonindu-se că ar fi în ţara lui Rasputin şi lui Putin….), vinovat de genocid pentru morţii „în răspundere” egală cu ai gen Chiţac ( acesta şobolan înseamnă!), sunt anchetaţi ori deja învinuiţi oficial şi public de a fi făcut POLIŢIE POLITICĂ: ÎPS Pimen Zainea, Calinic Argatu,Timotei Seviciu, Bartolomeu Anania, Teodosie, Gherasim Cristea…cum şi Corneanu….Unii dintre ei neagă şi nu se prea dezgleagă.
Dacă am fi ortodocşi(x)i iudei ne-am ploconi pioşi la Zidul Plângerii ori sionişti(sic!) am zice un pomelnic al iudelor. Dar nu sunt decât un simplu român din mioritica turmă la cheremul cu mangialâcuri fanaro- bulgaro-greco-turco - ciacâro-găgăuzo bla-blah, cum Eminescu dixit ( scuzaţi turcismele, Boiarii D-voastră! and nobellisimilor pitlani cărtăreşti ! ), ai unor foşti PECURARI, azi păstori becalizoizi învrăjbiţi între ei chiar în Sinodul celor de mai sus…capi ai unor biserici peste care fâlfâie zăbranic de vrajbe, duplicităţi, în limbariţa întunericului…. Oare Unul Dumnezeu se uită la televizor? Ori măcar prin înlăcrimata lentilă a Telescopului Hubble, evident, ca printr-un ocean întors ? Evident, de dincolo de Norul lui Ort, adică din al nouălea Cer ©.
Eugen EVU
-------------------------------------------
George Liviu Teleoaca Posted by ARP on September 14th, 2007
In timpul "campaniei electorale" pentru Patriarh, tot felul de neispraviti au gasit nu doar momentul sa-si dea masura ignorantei dar, in acelasi timp, si ocazia de a-si exhiba cele mai josnice atitudini de randas vesnic tinut "la cai". Iata un exemplu semnificativ de "analiza" facuta - in revista "Agero", o publicatie a "romanilor din Germania" (!!?) - de un jurnalist, numit Eugen Evu (altfel -un poet cu abilitati ), unde se observa toata gama obrazniciilor marunte, de la stalciri intentionate de nume si pana la acuzatii de procuror ce viseaza, zadarnic, "epocile de Inchizitie". Oricat ar fi fost altii de nesabuiti, pana acum nimeni n-a cutezat sa batjocoreasca pe Patriarhul Teoctist in acasta maniera, prin schimonosirea de nume si atribuire de imagine de sluga. Slugarnicia, cu dovezi, apartine altora, nu acestui om bland si intelept, care a fost inlaturat -cu brutalitate - de caiafe de toata mana, invoite si cu cele, marunte, ce scriu sau publica asemenea ineptii: "La ora scrierii acestor simple meditaţii, cotidienele româniei redau "savuros"- sinistru, de la Nistru la ministru, lista unora înalţi clerici posibili candidaţi a-l înlocui pe răposatul patriarh Teoctist Argatu, care suportase dârz şi hotărât acuzaţiile duplicităţii faţă de regimul comunist-ceauşist şi nici în ceasul morţii nu avusese un cuvânt de regret pentru morţii din decembrie 1989, cum nici Viorel Ilici-Iliescu celebrul general împiciorat în ghips Athanasie( alt nume nelatin)- Stănculescu, după o condamnare la 15 ani (neeexecutat şi mereu tergiversată - dispărut de la doimiciliu şi zvonindu-se că ar fi în ţara lui Rasputin şi lui Putin...), vinovat de genocid pentru morţii "în răspundere" egală cu ai gen Chiţac (acesta şobolan înseamnă!), sunt anchetaţi ori deja învinuiţi oficial şi public de a fi făcut POLIŢE POLITICÄ: ÎPS Pimen Zainea, Calinic Argatu,Timotei Seviciu, Bartolomeu Anania, Teodosie, Gherasim Cristea precum şi Corneanu...Unii dintre ei neagă şi nu se prea dezgleagă. Dacă am fi ortodocşi(x)i iudei ne-am ploconi pioşi la Zidul Plângerii ori sionişti(sic!) am zice un pomelnic al iudelor "
Sursa: http://monitorcultural.wordpress.com/2007/09/14/vremea-caiafelor-marunte-patriarhul-teoctist-batjocorit-salbatic-intr-o-revista-din-germania/
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
