Reclama Dvs.

Pagina de front | Istorie | Proză și teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate și apeluri








 

 

Lividul Livinho și măgarul scopit

Mihail Soare

 

Belitul ochilor la televizor (tembelizor sună al naibii de adevărat, uitāndu-mă-n jur) e sport național și sunt destui romānași care au astfel de aparate īn toate camerele (chiar cāte două īntr-o odaie, aud), ditamai plasmele īn livingurile de tip americănesc ori īn chițimiile de garsoniere din betoanele construite īnaintea loviluției, īn dormitoarele cu inimioare din gipscarton pe tavan, altele mai mici și īmbibate de mirosuri de pastrămuri și tocănițe de pui colcăind de hormoni prin bucătării, iar aplecarea pentru această plăcere puțin vinovată e firească, atāta vreme cāt geniul din Carpați ne ținuse īn ultimii ani ai voievodatului său cu două ceasuri de emisie proslăvitoare de īmpliniri mărețe. Pe atunci vedete erau ceaușeștii, iar aplaudacii și pupincuriștii lor īnălțători de ode s-au transformat peste noapte īn disidenți, unii dintre ei ițindu-se-n fruntea bucatelor deīndată ce Gelu Voican Voiculescu a īmplinit voia bolșevicului din Mahalaua lăutarilor a vechii Oltenițe, ajuns prin vrerea unui popor mereu īngăduitor cu gāzii, mai marele obștii și ocrotitorul borfășăriilor celor din preajma sa, fiind creatorul unei sforării perfide, fără vreo legătură cu doctrinele politice, oricum s-ar numi ele. După ce cāțiva ani s-au dat īn stambă pe sticlă baroni și baroneți de tot soiul, ei cu țoapele lor de muieri, pe lāngă care și coana Leana ar fi putut părea o doamnă, de la Mischie sau Bunea Stancu pānă la pendiucii sau oprișanii de aiurea, atunci cānd șefii lor, că se numeau Năstase, Geoană sau Victor Viorel (zis și Penibilul), cel care guverna din studiourile lui Felix, le făceau loc, acum ne intră īn case alte personaje, detașāndu-se ca un star autentic cel mai iubit fiu al poporului de moroi teleormăneni cu patimi electorale, Liviu Dragnea. Doar că individul ocupă acum ecranele fără să vrea, scărmănat de niște coate-goale de jurnaliști care-au īndrăznit să-l caute la averi și daraveri peste tot, cu tupeu, ajungānd (ei doar cu gāndul) pānă-n depărtata Brazilie, loc de nebunii și pungășii pentru amărāții noștri de bugetari. Abia scăpat, cum-necum, din dandanaua cu ordonanța mimului noctambul Iordăchel, pasată legiuitorilor īnțelepți din parlament, marele om politic teleormănean rămāne eroul de necontestat al acestei perioade, nedāndu-l la o parte nici măcar tentativa de autogātuire a caricaturalului biznismen Vasile al lui Turcu (saltimbanci ca el, ca Becali, ca mulți alții, sunt creațiile unor Messer Geppetto ce aveau nevoie de ei pentru a-și lua tainurile din licitațiile mānărite), mult mai priceput la așa ceva decāt geniul de la Tărtășești, nici boarfele invitate să-și arate chiloții īn direct, nici măcar privighetorile ghiersuitoare de of și jale, Adrian Minune sau Florin Salam, luāndu-le tuturor fața, mai cu seamă de cānd s-a aflat despre pasiunea sa pentru ținuturile mereu īnsorite ale Copacabanei, preferānd palmierii plajelor de acolo plopilor uscați din Teleormanul natal. Īntrupate īn turnătorul Mache, moaștele lui Teodosie Tomitanul, cel cu vocea de măgar scopit cu vreo custură boantă, arătate gloatei din pricina matrapazlācurilor cu o podgorie dobrogeană, n-au izbutit nici ele să-l detroneze pe lividul (cum să fii īmbujorat după beleaua cu referendumul, ori după aia cu Iordăchel, urmate de filiera asta sud-americană de acum ?) Livinho Brazilianul, dușmanul de moarte al Luluței de la DNA căreia, mai nou, īncārduit cu o loază ce i-a fost coleg pe vremuri, Călin (Popescu Tăriceanu, la catalog) vrea să-i pună-n galoși magiun taman marinelul Traian. Cum n-au reușit Gāgă Hagi, cu declarațiile lui cuceritoare, de bolovan vorbitor, olteanca fierbinte cu părul ca para focului de la ministerul muncii, plină de idei cu lefegii trăitori īn huzur, pusă īntruna pe tărăboi, beizadeaua Rovanei, lipitoarea oricărui guvern roșu, porche-urile și gramatica lui Țiriac, găinile Iuliei Albu sau scălāmbăielile valetului Grindeanu. Țara cafelei, a dătătoarelor din buci īn ritm se samba, a caimanilor și plajelor aurii i-o fi căzut cu tronc țărănușului din Gratia după ce-i va fi povestit clovnul Mazăre cum e pe-acolo, și o fi mirosit, vizionar cum l-a fătat mumă-sa, oportunitatea de-a cuceri o populație dedată trāndăvelii, aidoma alor săi, gata s-o potopească cu promisiuni de ajutoare sociale, specifice unui socialism de cumetrie pe care Fidel Castro doar l-a visat, imagināndu-se, poate, guvernator de Mato Grosso, de Ceara sau de Goias, departe de cārcotelile noastre, punānd și la ei de niște ordonanțe, umilindu-l pe mustăciosul Maduro venezueleanul, vecinul de la miazănoapte, doar un surogat de tătuc.

 

Mihail Soare, 5 martie 2017

 

Articol scris pentru Agero, publicat și pe www.mihailsoare.ro

 

 

 

Dreptul de aproba copierea articolelor prezentate in revista AGERO apartine detinatorilor de copy-right (autorul/autoarea),  care trebuie contactati si informati in timp util.  Orice preluare de texte din revista AGERO fără aprobarea autorilor și precizarea sursei intra sub incidenta "Legii drepturilor de autor".

 

Impressum

 

 

Revista Agero ® ist ein Markenprodukt von NewAgero,  Deutschland

Chefredakteur: Lucian Hetco (Deutschland). Stellv.Chefredakteur - Maria Diana Popescu. Redakteure: Ion Măldărescu,  Cezarina Adamescu (Rumänien)