EDITORIAL

LUMEA  DE  PE  PLANŞETĂ

Maria Diana Popescu, Agero

Noi, ca popor, nu vom face prea curīnd pasul pe calea vindecării interne, cu toate reformele aplicate pe sărăcia poporului. Saltul calitativ despre care vorbeşte guvernul e hăt departe, a mai rămas picătura care va umple la iarnă paharul romānului. Falimentul social va merge mīnă īn mīnă cu falimentul economic, şi īmpreună, spre revolte sociale, spre proliferarea reţelelor corupţiei şi iminenţa unei anarhii, cărora li se vor adăuga conflictele regionale sau globale, generate de mereu crizatele pretenţii ale puterilor lumii. Avem īn faţă o perioadă de mare incertitudine, arena mondială cunoaşte acute forme de violenţă. Lipsa unor conştiinţe īn politic, economic şi social a dus la pierderea direcţiei normale īn valul speculaţiilor la nivel īnalt. Şantajul asupra unor state, la care sīnt complice puterile politice şi financiar/bancare, au tīrīt īn mod controlat omenirea īntr-un haos fără seamăn. Oculta mondială, sigură că va cuceri universul, a devenit şireată şi insuportabil de infatuată faţă de toate popoarele care nu īi cad la picioare. Romānia are nevoie de oameni de stat capabili să manevreze toate cīmpurile de acţiune ale realităţii, capabili să pună īn mişcare contextul european şi internaţional, de la etică la practică, īn interesul cetăţenilor. Nu trebuie să faci politică de dreapta sau de stīnga ca să constaţi că īn lume s-a căscat un hău uriaş, că dosarul divergenţelor şi al conflictelor s-a deschis la pagina īn care mocnesc ostilităţile dintre popoarele de pe planşeta desenată de puterile lumii şi suveranitatea multora dintre state.

Cine va cīştiga, avīnd īn vedere că majoritatea naţiunilor nu sīnt pregătite pentru un proiect global de convieţuire? Greu de precizat. Ştiu sigur cine va pierde: spiritualitatea, morala, libertatea. Omenirii i s-a construit o colivie şi un set de lanţuri grele. Oriunde am privi īn lume, vedem doar probleme, nu şi soluţii de rezolvare. Atmosfera violentă a mileniului extinde un pustiu spiritual de-o ariditate īnspăimīntătoare. Īncă din 1969, Raymond Ruyer, īn lucrarea „Gnoza de la Princeton”, face o critică severă tendinţei umanităţii de a adapta religia la organizarea socială şi economică, cum neinspirat īncearcă acum puterile lumii. Autorul īi combate pe gnosticii de la Princeton, care susţineau că rolul naţiunilor trebuie anihilat, că universul nu se īnvīrteşte nicidecum īn jurul puterii statelor, că ar fi necesară o singură putere mondială, o singură religie. Orizontul prin care oamenii de ştiinţă vedeau lumea, īncă de pe atunci, continua mascat drumul masacrului globalizant, pregătea terenul pentru societatea New Age, utopie pe cīt de mare, pe atīt de periculoasă. Şi fizicienii au mers prea departe cu recentele ipoteze, ca premise ştiinţifice ale globalizării. Ştiinţa a contribuit din plin la promovarea acestui fenomen, mai ales cea economică. Expansiunea fără limite a vocaţiei de oameni de ştiinţă īn domeniul economico-finaciar, dar şi a vocaţiei de afacerişti ai puterilor lumii, au dus la eludarea gravă a moralităţii. Īn ciuda vocilor din mulţime, acapararea ilegală, şantajul şi corupţia sīnt socotite pīrghii necesare poziţiilor de vīrf. Odată cu aceste mutaţii majore, īn jurul axei economice a lumii au luat naştere conflictele interetnice şi militare, migraţia masivă a forţei de muncă, şomajul, criminalitatea internaţională organizată, iar viaţa popoarelor, de la relaţiile sociale pīnă la cele economice şi politice, şi-a schimbat sensurile şi ţelurile. Mulţi sociologi şi analişti au abordat aspectele amintite şi s-au situat īmpotrivă sau pentru o idee, dar cei mai mulţi au ajuns la concluzia că fenomenul globalizării nu ar putea fi justificat decīt atunci cīnd beneficiile economiei mondiale vor fi distribuite pe criterii sociale juste.

Pe fondul contrastelor de politici economice şi īn absenţa unui organism cu verticalitate, nici Uniunea din Europa nu mai are cum să fie o alianţă de apărare colectivă, nu mai poate fi un for capabil să apere continentul de fulgerele de la orizont. Ea este ceea ce iniţial se dorea a fi: o magazie de maşini şi unelte pentru Washington. Din perspectiva intereselor pe termen lung, magazia europeană este extrem de utilă şi de valoroasă pentru ei. Dacă nu se va ivi niciun actor puternic din sīnul Europei, dacă niciun mecanism diplomatic dintre cei doi poli transatlantici nu va funcţiona, consolidarea garanţiilor de securitate pentru Europa va fi un nor frumos de vară, ca de altfel şi şansa unor politici bazate pe neamestec. Chiar dacă, teoretic, se susţine ipoteza echilibrului īntre misiunile economice şi cele de apărare teritorială, podul de flori īntre cei doi poli pare de neīntins, se operează īn registre strategice complet diferite de cele europene. Nici NATO nu se poate erija īntr-un for global autentic, după cum au afirmat unii reprezentanţi ai administraţiei de la Casa Albă, şi nici nu ar trebui. Un raport privind viitorul Europei, īntocmit de un grup de specialişti coordonat de fostul premier spaniol Felipe Gonzales, dat publicităţii īn anul īn care Europa sărbătoreşte 60 de ani de la declaraţia lui Robert Schuman, cel care punea bazele Uniunii Europene, arată c㠄īn următorii 50 de ani Europa, fie s-ar putea afirma ca un «actor mondial», fie va fi marginalizată şi va deveni o peninsulă occidentală neglijabilă a continentului asiatic”.

Alte voci avizate susţin că fără măsuri politice, economice şi militare serioase, Europa riscă să fie marginalizată de lumea asiatică. Zona euro trece printr-o criză evidentă, īn timp ce China merge „tot īnainte”, Japonia īşi menţine statutul de putere, iar state precum Singapore, Coreea de Sud, Malaiezia, Thailanda şi Indonezia sīnt pe drumul bun. Europa are nevoie de un model de conştiinţă, care prin reconsiderarea tradiţiilor să pună bazele unei realităţi sociale şi economice cu adevărat solide. Conştientă de importanţa socială a mesajului public, īncredinţată de caracterul de armă pe care īl poate avea scrisul, am īncercat şi acum, cu responsabilitate şi cu patriotism, pentru a nu ştiu cīta oară, să dau glas problemelor furtunoase aşezate dinaintea noastră, am īncercat să invit spiritele īnalte la atitudine şi judecată. Argumentul de bază de la care am plecat de fiecare dată este perpetuarea premeditată a crizei mondiale potrivit unor injuste planuri de intenţie, dar mai cu seamă marasmul deznădejdii şi al haosului generate de ea.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com