LUMEA ÎNTRE CALITĂŢI ŞI DEFECTE

 Daniel Mureşan

Cât de multe, de mari pot fi calităţile noastre : cinstea, curajul, sinceritatea cu subsumările lor, nuanţele multiple, apoi hărnicia, răbdarea, inteligenţa, dărnicia, mărinimia, modestia, recunoaşterea calităţilor celorlalţi, blândeţea, demnitatea ajunsă până la umilinţă, onoarea, alăturată spiritului de dreptate, de adevăr ( măsurarea dreptăţii, a adevărului, a frumosului  sunt de atâtea ori însoţite pe faţă de ticăloşii, sunt egale cu defectele, le întrec).

Antonimele însuşirilor enumerate (sigur că lista ar fi lungă, în acelaşi timp ar fi şi cu prea multe înţelesuri apropiate, chiar pleonasme) schiţează tabloul imperfecţiunilor umane, al carenţelor (să amintim: vanitatea, egoismul, laşitatea, ura, nesfârşita,, aromata bârfă).

Multe ticăloşii, orgolii în locul modestiei, al recunoaşterii greşelilor, nu mai puţine porniri bestiale, vicii ce ajung uneori fără nici-o remuşcare la crime.

Caracterele ce dau nota pozitivă sunt întrepătrunse cu cele care se numesc metehne, uneori atât de greu de despărţit unele de celelalte, mai ales datorită impulsurilor de moment, împrejurărilor, a unor condiţii la care se pretinde răspunsul imediat cu DA sau NU (circumstanţele atenuante au făcut eroi chiar din regi). Dintre strălucitele reflecţii ale filosofului Sorin Kierkegaard am ales pentru ilustrare ,,Fără păcat n-ar exista sexualitate şi fără sexualitate n-ar exista istorie'' . Iată cât de uşor poate avea loc alunecarea în oglinda calităţilor şi defectelor, mai trebuie doar ca omul să lege impulsul sexualităţii de încredere, de sentimentele nobile ori de lipsita de scrupule animalitate.

Să încercăm ,,să nu vorbim cu patimă pentru a nu fi cei mai nedrepţi,, (aşa ne sfătuieşte Barbu Ştefănescu Delavrancea), atenţionând în altă maximă că ,, Pasiunile ne înşeală, lipsa lor ne dezgustă ''Contextul se prezintă ca fiind cea mai sofisticată ţesătură, dar şi una în care poţi cădea din onoare în dezonoare, şi chiar să nu  ştii bine de unde începe conflictul dintre omenesc şi nerăbdătorul neomenesc.

Sigur că avem înaintea ochilor şi luptele politice, ideologiile care îşi exprimă toată încrederea în căile lor, văzând doar lacrimile de bucurie, confortul pe care îl vor aduce omenirii.

Nimic mai clar ,,Nu există morală în politică; există doar promtitudine. Un ticălos ne poate fi de folos chiar pentru faptul că este ticălos'' Lenin.

În ce măsură au fost schimbate în cinste, linişte, au fost puse cu adevărat la lucru noile metode în politică, pentru a câştiga pe calea perfecţiunii?.

 Injustiţia, necinstea, bestialitatea oamenilor de stat, nu sunt întotdeauna explicite, de cele mai multe ori nu sunt semnate,( rămâne implicită, o recomandare, o sugestie cu nevoia unei grabnici ucideri a adversarilor). Hitler, Stalin etc, etc. sunt atât de mult citaţi, comentaţi pentru că au fost culmi ale bestialităţii şi au jucat un rol de cea mai mare importanţă în istoria omenirii. ( Prin cunoaştere mai pot fi pedepsiţi pentru nelejuirile lor). Sunt pilde ale monstruozităţii pe care nu le putem pricepe, explica fiindcă n-am trăit mizeriile ordonate de ei, nemila ticăloasă. Rareori regizorii, dublaţi de scriitori, psihanalişti, actori reuşesc să-i portretizeze; nu-i suficient să înţelegi răutatea omenească…

Da, e bine că defectele sunt într-o compensare cu virtuţile. Vladimir Soloviov mărturiseşte că ,,Mi-a fost dat să văd multe lucruri ciudate şi uimitoare, nicăieri însă nu am întâlnit două lucruri : un virtuos desăvârşit şi un ticălos desăvârşit''. Da, ticălosul poate avea, de multe ori are pasiuni nobile, iubeşte muzica, artele, îi ocroteşte pe cei slabi, îşi iubeşte familia, poate că nu este permanent inspirat în urâţenie, îşi pune într-un fel sau altul semnătura şi pe acte de cultură, îşi arată în decizii mărunte, individuale mărinimia. El este gata în momentul următor să-şi arate animalitatea indiferent faţă de cine, trebuie să fie un de ce, atât şi-i apare hidoşenia de care nu se ruşinează.

A fost , ne place să credem că există şi în prezent un cult pentru stăpânirea unei profesii, pentru cultivarea cu trudă a calităţilor, lecturi, răbdarea în experienţă. Oamenii ajunşi în posturi de conducere au fost desemnaţi şi pe baza unor competenţe ce le privesc activităţile. Iată că un inspector general pretinde unei doamne, domnişoare favoruri sexuale în schimbul numirii pe post (pentru perioadă determinată). Doamna acceptă în primul moment propunerea, dar când demnitarul se dezbracă, îi vede picioarele strâmbe, subţiri şi păroase şi nu mai ştiu câte, se răzgândeşte. Despre urmări se poate discuta în fel şi chip, după cum se poate vorbi despre cât sunt de ţesute, apropiate calităţile cu defectele…Inspectorul, îi ştiţi cinismul şi insistenţele, nu se poate învinovăţi, el ar fi vrut să fie un Adonis. Doamna crede că s-a comportat după secţiunea de aur, dată fiind nevoia unui loc de muncă…

 Oamenii au numit înţelepciunea între primele virtuţi, calităţi, dacă nu chiar prima, fiindcă se cred cu o bună judecată, experienţă, îndrăzneală, prudenţă, inspiraţie în alegere, răbdare, cumpătare, doritori de linişte, pace şi ce să mai vorbim de părerea bună pe care o au cu privire la inteligenţa ce n-ar schimba-o. Apoi cuvintele înţeleptului Seneca,, Devenim mai înţelepţi prin necazuri. Prosperitatea ne distruge simţul de apreciere a dreptăţii'', găsesc imensa majoritate potrivită a candida la înţelepciunea lumii; ei au avut toţi atâtea necazuri, pe unele, unii le povestesc în imagini dramatice că nu le recunosc la o nouă repetiţie. De ce nu le-ar aduce înţelepciunea mai mult bine; e sigur că simţul dreptăţii nu le-a fost distrus de o prosperitate pe care n-au avut-o. Cei ce s-au îmbogăţit se simt destul de cinstiţi, pe drept cuvânt nu mai pun preţ pe puterea avuţiei de a neantiza  simţul dreptăţii...(destule argumente pentru a pune în fruntea calităţilor înţelepciunea şi a crede că se pot premia; de nicăieri nu vine nici un fel de pericol. Sincerităţii i s-a lăsat un loc cu posibile genuflexiuni, înclinaţii între trăiri, considerente  şi adevăr.

,,Un om care s-ar hotărî şi ar reuşi să fie sincer în orice împrejurare , ar fi o apariţie odioasă, ar fi o calamitate publică, ar ofensa în dreapta şi în stânga, ar arunca scandalul în familii, ar grăbi dizolvarea societăţii, ar trebui ucis ca un câine turbat'' Garabet Ibrăileanu. Se vede cât de periculoasă este inflexiunea, ambiţiile alăturate trăirilor subiective exclusiviste, ne luarea în considerare a locului, a împrejurărilor, a ruşinii, a măsurii, sfidării. Calitatea prea mult întinsă, scurtată se preschimbă în impoliteţe, grosolănie cu toate sinonimele lor.

Daniel Mureşan

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com