Lunga poveste a trădării de ţară

Dr. Titus Filipas

Impresii si pareri personale in FORUM

Dezastrul ecologic şi moartea sătenilor de la Arbore, --judeţul Suceava--, precum şi toate catastrofele abătute peste România anului 2006 te fac să gândeşti că ţara a fost iar trădată. Dar lucrurile încep să se lege abia acum într-un lanţ cauzal, facilitând înţelegerea realităţii în care este prinsă România. Mai lipsea un detaliu. Pe care l-am aflat pe 7 iulie 2006.

În emisiunea domnului Stelian Tănase din acea seară, la postul de televiziune Realitatea TV, domnul Mircea Dinescu ne povestea că în ultimii ani din perioada comunistă a fost ajutat de Gogu Rădulescu, sugerând că era chiar prieten cu tovarăşul Gogu Rădulescu.

Când eram copil, auzeam că Gogu Rădulescu fusese ţărănist. În anul 1941, Gogu Rădulescu a comis o cumplită trădare de ţară şi de neam. A dus sovieticilor planurile de atac ale românilor care doreau să recupereze provincia istorică Basarabia, de unde erau părinţii mei (tata era în armată, dar mama rămăsese în judeţul Soroca, terorizată în gulagul instalat acolo de tatăl lui Vladimir Tismăneanu – care, miracol! ne învaţă acum chestia: “Comunismul”, lamentându-se, fireşte, cât de mult a suferit tatăl său !). Din cauza trădării lui Gogu Rădulescu (mă întreb dacă Mircea Dinescu a avut curajul să îl scuipe între ochi, cred că nu), ruşii au putut organiza cea mai mare ambuscadă în care au fost prinse trupele româneşti după trecerea Prutului. De ce nu plângi pentru românii care au murit atunci, domnule Mircea Dinescu ?

Când italienii gustau Neorealismul, românii aveau jurnale cinematografice de propagandă comunistă. Într-un jurnal cinematografic de pe vremea regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej, priveam la voiajul confortabil de lucru, pe puntea unui vas de plăcere, în apele româneşti ale Mării Negre, a « înaltei conduceri de partid şi de stat ». Binînţeles, liderul Gheorghe Gheorghiu-Dej era în centrul atenţiei jurnalului cinematografic. Totuşi, la un moment dat apărea o scenă uluitoare, chiar dacă numai fulgurantă : Gheorghe Gheorghiu-Dej, care mereu se vedea pe sine ca ‘primus inter pares’, se adresează cu o întrebare lui Gogu Rădulescu. Camera cinematografică focalizată pe figura lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ni-l arată pentru o clipă ca pe un personaj temător, care se adresează şefului real, de al cărui capriciu depinde şi el.

Se ştie că dictatorul Nicolae Ceauşescu convoacă mitingul din 21 decembrie 1989, minuţios organizat de ramura trădătoare de ţară a securităţii pentru a stârni panică în mulţime, --citeşte şi textul revelator al lui Horia Alexandrescu, publicat în ziarul « Cronica Română » --, la sfatul expres al lui Gogu Rădulescu.

Pe la ora 12 parcă, ziua următoare, Alexandru Mironov, un basarabean rus şi un prieten admirabil, întrerupea emisiunea la Radio România, strigând în microfon : « A fugit ! A fugit ! ». Prin 2001, Alexandru Mironov îmi povestea că atunci şi–a riscat într–adevăr viaţa, şi că văzând ulterior jaful generalizat instalat în România, regretă acţiunea lui din 22 decembrie 1989. Nu înţelegeam cum, totuşi, Mircea Dinescu era primit atât de repede la Televiziunea Română, unde începea să propovăduiască ţării noua etică a muncii. Calea îi fusese deschisă atunci, --foarte probabil--, de ordinele date de tovarăşul Gogu Rădulescu. Pe tot acel interval de timp, nimeni nu trăgea cu arme de foc.

Dr. Titus Filipas

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)