Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Luptă pentru învierea Neamului tău !

Prof.drd. Gheorghe Constantin Nistoroiu

Prima motivaţie de a gândi, de a scrie este aceea că ne aflăm geneza în CUVÂNT, în LOGOSUL -DUMNEZEU. Motivaţia este de fapt condiţia sine qua non a persoanei. Lumina LOGOSULUI în cei care o primesc este transfiguratoare. Luminătorii fideli care au rămas în lumina Cuvântului şi i-au mărturisit mireasma au fost denigraţi, profanaţi sau ucişi,  începând cu Patimile Mântuitorului şi până în zilele noastre,  sub “ abuzarea “ că au adus “sabia” CUVÂNTULUI - Adevărul, uzurpând “ pacea “ existentă. A doua motivaţie constă în responsabilitatea sacră de a certifica actul naţiunii Thraco-Daco- Române ( Pelasgă ), ca o Naţiune religioasă - atribut suprem de a fundamenta o Europă creştină ,  având ca temei principiul hristologic" unitate în diversitate". Al treilea motiv egal cu prima motivaţie este Ortodoxia componentă consubstanţială Naţiunii Thraco-Daco-Române, care a promovat permanent îmbrăţişarea iubirii de Dumnezeu pentru toate popoarele .

Cunoaşterea străveche a Naţiunii noastre a devenit un imperativ absolut în înţelegerea “perturbaţiilor istorice“, cotiturilor şi curbelor provocate sistematic de către cei care s-au dorit “stăpânii“ lumii, pentru a le delimita Adevărul de Minciună şi a ne feri de înşelare,  de Marea înşelare. Imperativul cunoaşterii libere a istoriei noastre străvechi este însăşi descoperirea în sinele nostru a celor trei entităţi fundamentale: Dumnezeu, Naţiunea,  Patria (comunitatea prezentă). Nu din necesitate trebuie să ştim trecutul nostru istoric, ci din Adevăr pentru a zidi viitorul ! Numai libertatea în conlucrare cu harul conduce la Adevăr. Un alt motiv ar fi deci, Adevăr şi Libertate.

Creştinul autentic numai prin Mântuitorul nostru Iisus Hristos,  stabileşte şi restabileşte Adevărul ca expresie a Libertăţii. Toate acestea conduc spre o cunoaştere specială şi anume, aceea de Persoană. Numai creştinismul Apostolic - Ortodoxia defineşte persoana în esenţa sa. Persoana se distinge de cele două noţiuni : cea de individ şi cea de personalitate (individualitate). Insul, individul este o monadă care poate fi concepută în sine ca un tot separat. Personalitatea se conturează pe însuşirile şi particularităţile individului . Persoana,  şi aceasta ar fi o altă motivaţie deosebită, nu este niciodată concepută doar în sine, ci în comuniune trinitară,  cu Dumnezeu, cu Aproapele şi apoi cu Sine. Persoana la plural înseamnă ELITA unei Naţiuni. Elita aleasă de Dumnezeu trebuie să conştientizeze chemarea pentru care a fost destinată,  fiindcă de Ea depinde mântuirea sau destrămarea Naţiunii ca entitate divino-umană. Persoana creştină nu este “ eu , tu, el “, ci " Noi ",  dar raportul - relaţia - comuniunea este axiologic aşezat în CRUCE † : vertical = El -Dumnezeu; orizontal cu braţele egale: TU şi EU . Când persoana devine suma însuşirilor fără lucrarea harului atunci se pierde unicitatea şi se pierde ontologic libertatea. Persoana se desăvârşeşte numai trinitar, cu Dumnezeu prin Dumnezeu, cu Neamul prin Dumnezeu, cu Apropele prin Neam .

Drama orbirii, surzeniei şi muţeniei apărută în plină efervescenţă post revoluţionară a înfrânt rezistenţa oricărei posibilităţi de afirmare a Elitei. Auzul spiritual s-a acutizat afectând cronic vorbirea (libertatea de exprimare ca expresie cultă). Vederea revelată s-a înceţoşat într-o disperare copleşitoare prin politicianismul veros şi venal, care şi-a întins tentacolele peste istorie, proiectându-ne un destin din nou în agonie, paralizând profunzimea sufletului daco-român. În acest început de mileniu trei, noile sisteme aparţinând structurilor experimentate de ieri şi din totdeauna, au permis o "mutaţie" a tineretului debusolat,  chircindu-l în tenebroasele tentaţii elaborate cu migală în laboratoarele ateismului sau sectarismului visceral. Această "grijă paternă" a îndepărtat pericolul,  vigilenţa şi lupta Generaţiei împotriva puterii politice, permiţându-i celei din urmă abuzurile, corupţia, demagogia, carierismul, parvenitismul, ciocoismul, imoralitatea, ateismul … care sunt tot atâtea cutremure moral-religios materiale năpustite spre distrugerea ÎNTREGULUI PATRIMONIU CULTURAL - RELIGIOS - MATERIAL AL NATIUNII THRACO-DACO-ROMÂNE .

Şi aceste drame sociale sunt un motiv de a gândi, de a scrie şi de a înfăptui un deziderat cu responsabilitatea de refacere a Elitei naţionale. De gradul în care persoana se asumă Naţiunii, ca o relaţie de renaştere, de acest grad depinde sentimentul nostru naţional ,  euforia naţionalistă şi lirismul patriotic.

Ce este altceva decât furie muribundă noua încercare de ponegrire a Elitei Bisericii Ortodoxe Române, acuzând fără dovezi,  împroşcând cu noroi îndelung dospit cu ştiinţa absolventului Şcolii superioare de partid, Academia Ştefan Gheorghiu, în numele unei libertăţi ce a permis Iudei să se erijeze în acuzator, tocmai pentru a nu fi întrebat cu ce arginţi a plătit actuala poziţie socială. Până când Păstorii noştri vor trebui răsplătiţi cu cununa spinilor bârfelor murdare, schilodindu-le sufletele cu complicele nostru zâmbet satanic,  fericiţi că am găsit pe altul mai vinovat,  parcă, decât noi înşine?! Toate persoanele istoriei noastre, de la origini până în prezent ( dascălii, preoţii, eroii, geniile, monahii, martirii şi sfinţii), au avut ca destin, ca virtuţi supreme suferinţa şi iubirea. Numai împreună sunt desăvârşite. În relaţia de iubire se creează o mutaţie transcedentală. "Ego-ul", devenit "Tu" apare ca "Noi " (EL - TU- EU), nu ca ierarhie, ci ca egalitate de trăire, de relaţie, de existenţă. Lupta noastră în cunoaştere constă în asumarea lui CARE ? şi CÂT ? CARE este obiectul iubirii? CÂT vom iubi? Iubirea este Dumnezeu, Neamul sau Naţiunea şi Poporul ( comunitatea prezentă ). Măsura iubirii este infinitul. Cunoaşterea - persoana este crucea proprie. Elita -recunoaşterea este crucea lui Hristos . ELITA ARE INTOTDEAUNA O DIMENSIUNE INAINTEMERGĂTOARE .

* *

M-am născut în ţara lui Litovoi,  Tara Loviştei, a doua zi,  după sărbătoarea Sf. M.Mc. Gheorghe, în vinerea Sfintei Răstigniri, într-o zi de post negru “parfumat “de mireasma cozonacilor, sarmalelor , ouălelor roşii, pâinii făcute în cuptor însemnată cu pristol, a fripturii şi a tuturor bunătăţilor prin care creştinii cinstesc cea mai mare sărbătoare a lumii. M-am născut în casa părintească, la ţară, într-o zonă de deal, de urcuş deci, împodobit cu pomi feluriţi, viţă-de-vie, cu păduri de salcâm, fag şi stejar. Mama se afla în toiul pregătirilor pentru Paşti când a bătut ceasul venirii mele …Prima atingere a fost a Moaşei mele, Maria Vânătoru, o ţărancă frumoasă, înstărită, demnă şi cucernică … A rămas văduvă până în treizeci de ani şi traieşte şi astăzi, la cei peste optzeci de ani adunaţi deja …Si-a pierdut puţin din frumuseţea fizică, dar şi-a adăugat ca într-o ramă o frumuseţe de icoană …

M-am născut aşadar în casă, la câteva ceasuri după prânz,  pe la chindie. În casă era mireasma bucatelor, afară parfumul florilor de liliac, de zambile, de bujor, de mărgăritar şi corul rândunelelor care-mi urau “Bine ai venit ! “Albinele ţineu isonul cucului şi calofirului ,  care doineau, iscusiţi rapsozi ai codrului aflat la câţiva paşi de casă …

La porţile mari şi mici, de lovişteni înstăriţi, fluturau crengile de fag -flamură a biruinţei în cinstea Sf. M. Mc. Gheorghe .Totul, iarba,  pomii, florile, copacii, pasările, întreaga lume vie fremăta de emoţia praznicului Invierii Domnului. Oamenii gospodari încetaseră munca la câmp, se salutau mai cald, îşi cereau iertare şi chiar îşi strângeau mâna invitându-se în ziua de Paşti la un ou roşu si la un pahar de vin la fel. Cu toţii se îmbăiau cu iarbă mare, îşi puneau haine negre, sobre şi plecau la Biserică, la Prohodul Domnului. După slujba care dura câteva ceasuri o parte din ei se spovedeau, alţii rămâneau pentru sâmbătă…Toţi se întorceau acasă cu flori şi cu lumina aprinsă. Părinţii mei, Gheorghiţa şi Constantin, trăiau o dublă fericire: naşterea mea şi Invierea Domnului.

Bunica Maria, o femeie înaltă şi mândră,  mi-a zis mai târziu, când ajunsesem deja ucenicul ei, că din mulţimea de obiecte aşezate pe talerul dătător de ursită, am pus mâna dreaptă pe Sf. Scriptură.  Ce îmi puteam dori mai mult ?!

În Sf. Scriptură îşi au izvorul toate darurile date de Dumnezeu: poezia, istorie,  filozofie, pedagogie, geografie, sociologie, traditie,  credinţă, nădejde, iubire. Se pare că, fără a avea vreun merit,  Dumnezeu mi-a dăruit toate darurile sale. Ştim cu toţii că nimic nu este întâmplător: nici naşterea, nici ziua, nici locul, nici mediul, nici tradiţia, nici împlinirile sau neîmplinirile părinţilor, nici împlinirile sau neîmplinirile Neamului, nici aura Sfântului sub care te naşti .

Fiecare copil are o Dumbravă a copilăriei sale asemănătoare, dar năzuinţele, tristeţile, bucuriile şi împlinirile sunt diferite. În ziua Domnului, de Inviere toţi gospodarii mergeau la biserică îmbrăcaţi în costume naţionale. Gospodinele îşi etalau iile şi maramele cusute iarna. Ele duceau coşul încărcat cu prinoase, iar bărbaţii duceau pâinea, vinul şi florile.

Acum, poate că mai abitir ca oricând,  naţia noastră românească are nevoie de o îmbăiere cu iarbă mare, pentru că multe şi adesea inconştiente ne sunt păcatele izvorâte din plăcerea bârfei!Am simţit mereu că, la naşterea mea, în tinda Domnului, m-au binecuvântat Dumnezeu, Măicuţa Domnului, Ingerii şi Sfinţii, Natura, Cântările bisericeşti cu vestea Invierii: Hristos a Inviat ! Adevărat a Inviat !Simt acum că noi credincioşii, trăim un moment de înviere a forţei Bisericii Ortodoxe Române şi împreună cu ea, a luptei pentru învierea Neamului românesc.

Prof.drd. Gheorghe Constantin Nistoroiu

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii,  in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor,  conceptia paginilor,  tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) ,  George Roca (Australia),  Melania Cuc (Romania,  Canada)