MACHIAVELISM  NONCONVENŢIONAL (1)

Ion Măldărescu, Agero

Grafica - Ion Măldărescu

Matematica - o ştiinţă exactă! Scolastica şi medievalii considerau paradoxul mincinosului printre problemele insolubile. Logica matematică modernă a reluat acest paradox şi consideră ca l-ar fi rezolvat. Cum? În iulie 1944 (se împlinesc 66 de ani - coincidenţă?), pentru a reconstrui sistemul economic internaţional după al doilea război mondial, a fost adoptat acordul Bretton Woods. Acesta stabilea un nou cadru de administrare monetară, cu noi reguli pentru schimburile comerciale şi financiare între ţările industrializate - instrumente fiind Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială - organisme menite „să garanteze stabilitatea financiară şi creşterea economică la nivel internaţional”). La trei luni după ce a devenit preşedinte al statului Israel, La Hotelul Hilton din Tel-Aviv, pe 10 octombrie 2007, Shimon Peres emitea o afirmaţie năucitoare: „Israel cumpără Manhattan, cumpără Ungaria, cumpără România, cumpără Polonia…”.  La aproape trei ani după declaraţie putem constata că Ungaria, România şi Polonia au fost subjugate marilor concerne financiare.

Pe data de 29 iunie 2009, Papa Benedict a semnat enciclica socială „Caritas in veritate”, în care apar câteva afirmaţii şocante, prin care „Biserica Catolică şi-a afirmat viziunea categorică a necesităţii instaurării unei autorităţi mondiale politice efective”.

Într-un articol apărut  relativ recent în cunoscuta publicaţie Financial Times, sub titlul „We need a new Global Monetary Authority” (Avem nevoie de o nouă autoritate monetară globală) Jeffrey Garten, membru CFR (Council of Foreign Relations) anunţa că „omenirea se confruntă cu o criză globală, care cere soluţii globale. Autoritatea Monetară Globală (GMA) va superviza drastic activităţile autorităţilor naţionale, mult mai sever decât FMI-ul, şi va impune implementarea unor reglementări la nivel planetar”, rezultând că se va erija într-o Curte de judecată a falimentelor pentru companiile globale. Cele mai mari companii financiare vor trebui să se înregistreze la GMA, obligate fiind să se supună monitorizării acesteia [...]. „G.M.A va fi finanţată prin contribuţii obligatorii de fiecare ţară care se va angaja la aceasta şi din prime de tip asigurare, plătite de companiile financiare globale, publice sau private.” Toate sunt cu josul în sus. Himerele legate de creşterile economice prognozate premeditat pentru 2010 au fost lansate concertat, la momentul propice, de către analiştii înregimentaţi,  ca parte a strategiei de maximizare a profiturilor. 

În pofida curgerii timpului, problemele noastre au rămas aproape aceleaşi ca în urmă cu mai bine de şapte decenii: „guvern vândut străinilor, alogeni care conduc ţara din umbră”, cărora li se adaugă vătraiele autohtone, mai zeloase şi mai lipsite de scrupule decât cei mai înainte menţionaţi. Din păcate, nimeni din cei aflaţi în poziţia puterii nu are curajul  să spună astăzi ADEVĂRUL, precum a procedat cândva Mareşalul Ion Antonescu, pentru că: „În zilele minciunii universale, a spune adevărul e un act de dizidenţă”. Rod al unor minţi alienate, aburii fierbinţi s-au condensat în contact cu răceala amorfă a cutiilor craniene, materializându-se în picături de otravă preparată în laboratoarele din umbră, colectate cu grijă, apoi administrate zilnic românilor prin intermediul imaginilor şocante de pe „sticlă”, prin fiţuicile de scandal şi, desigur, alcătuind laolaltă un „Codex ne-alimentartius”  machiavelic-nonconvenţional.

Cu ceva ani în urmă, opinia publică românească a fost scandalizată de aberaţia imbecilă a unui obscur gazetar, care declara sus şi tare că „s-a săturat de România!”. Auzind asemenea elucubraţie, la vremea respectivă gândul m-a purtat la spusele fostului preşedinte asasinat, J. F. Kennedy, cel care adresându-se americanilor, afirma: „Nu vă întrebaţi ce poate face ţara pentru voi, ci ce puteţi face voi pentru ţară!”. Sunt de acord că la noi, corupţia se simte la ea acasă, că treburile sunt departe de a merge bine şi am îndrăzneala să afirm că România postdecembristă a ajuns acolo unde au dorit „regizorii” tragi-comediei din ’89, adică în plin FALIMENT.

 Visteria ţării este goală! Prin „târg”  umblă vorba că rezerva de stat a B.N.R. s-ar fi volatilizat fără cunoştinţa şi acceptul poporului, la comanda „întâistătătorului vremelnic”, cum tot prin  „târg” se mai vorbeşte că portul Constanţa ar fi trecut în proprietate sörösistă. O fi aşa? Ne spune cineva? Nu cred. Cum şi pentru ce? Nu ştim! Ştim însă că împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, o adâncesc mai tare în marasm. Este evident că această situaţie a fost promovată de cineva deranjat de poziţia economică şi militară a României anilor ’70-’80, urmare fiind evenimentele din decembrie ’89. Cozile de topor autohtone îmbogăţite peste noapte au intrat în  joc, convenabil şi profitabil numai pentru ele. De fapt, mă refer la una din modalităţile de aplicare ale planului de „ocupaţie” de tip modern: nu prin atacuri armate ci prin „inginerii economice”, prin exercitarea camuflată a „dreptului forţei”. Grupuri  financiare străine sunt gata să cumpere activele majore ale ţării, în regim de second-hand. Cu concursul nemijlocit al sfertodocţilor fără scrupule care ne conduc de două decenii, România se găseşte în situaţia de ţară total şi, cel mai important, ireversibil dependentă, de manipulările complicatului sistem financiar-bancar mondial. Românii au fost eliminaţi din jocurile economice din propria ţară, alegându-se cu circul din presă, iar „câştigătorii” cu banii şi cu profiturile. Este hotărârea unei administraţii, nu a unui popor.

Ion Măldărescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com