MACULATURĂ  VIRTUALĂ

Maria Diana Popescu, Agero

O altă realitate istorică decīt cea din cărţi şi documente conjugă adevărul. Cert este, niciodată nu le-a fost bine romānilor īn istorie. Eu īndur astăzi, tu ai īndurat ieri, ei au īndurat alaltăieri.  Şi cu niciun chip nu vreau să fiu servantul maşinăriei de manipulare. Sistemele economice, politice şi sociale, ridicate pe baza schemelor capabile să le determine apogeul, conţin īn egală măsură reţetele care le determină prăbuşirea – controlată, asistată de către făcătorii lor. Ajuns la acest punct mort, īndopat cu excrocherii fabuloase şi cu exploatarea popoarelor, capitalismul nu se va mai vindeca niciodată. Nici măcar cu o altă criză. Īi dau dreptate īncă o dată lui Marx de pe biroul meu: „Piaţa capitalistă a devenit piaţă de pariuri, de camăta şi de speculaţii.”  „Unde sunt ideologii, deontologii, politologii şi toţi politrucii de şcoală nouă? Se ascund īn spatele minciunilor, īşi număra ţechinii şi aşteaptă noi porunci din partea stăpānilor” (Dan Toma Dulciu).  Mai nou, se gudură pe līngă marele zid chinezesc. Vor cu tot dinadinsul să se īmpărtăşească cu aghiazmă roşie, rezistentă virusurilor. Cum licoarea este bine păzită, īmpotriva Chinei a fost demarat un bombardament mediatic cu teorii manipulatoare. Nu mai credeţi īn informaţiile finanţate de puteri! Ne ţin īn īntuneric! Guvernele nu mai reprezintă popoarele. Nu le mai garantează protecţie şi stabilitate. Sub umbrela capitalismului merg braţ la braţ colonizatorii imorali şi corupţi, cămătarii mondiali şi asasinii economici. Criză, recesiune, revolte sociale, războaie? Sigur. Īn 1980, de pildă, populaţia globului era de trei miliarde. Azi, peste 6 miliarde şi li se pare că sīntem prea mulţi. Ce planetă Nibiru, ce extratereştri, ce rebeli, ce apocalipsă, ce īncălzire, ce tsunami, ce cutremure oceanice, ce vulcani, ce democraţie, ce capitalism? E programat să ne căsăpim īntre noi.

Iată la ce sīnt bune războaiele. Cīnd Obama a anunţat retragerea trupelor din Irak, ce era sa facă cu ele? Să le trimită īn şomaj? Să le ducă acasă? Cu amabilitate şi direct interesat le-a dat de lucru īn Libia. Trebuia asigurată democratizarea şi acolo. Cam vreo zece ani, ca īn Irak. Libia are o grămadă de petrol, nu? Colonizarea nu mai cuprinde parametrii secolelor XIX sau XX, azi se numeşte democratizare. Şi Franţa are mīna lungită spre Libia şi Siria, ambele au fost colonii franceze, doar. După ce vor reuşi democratizarea celor două ţări, īşi vor recupera īnzecit costurile: adică vor lua petrol pe gratis, doar i-a ajutat să se democratizeze, nu? Gata şi cu Gaddafi. Cine crede că aceste crime īmpotriva regimurilor dictatoriale se fac īn numele democraţiei, īnseamnă ca a trăit degeaba pīna acum. Ştim din istorie, regimurile autoritariste de tip primitiv şi imperiile au dispărut īn albii de sīnge, la fel, probabil, se va īntīmpla şi cu cel mai sinistru din istorie, căruia īi trosnesc deja īncheieturile de reumatism. V-aţi īntrebat de ce unele puteri au pornit tiparniţele de bani şi de ce profetul Roubini ne povăţuieşte să ţinem economiile cash? Cash-ul e de folos supravieţuirii īn caz de război. Bursele, băncile, casele, afacerile, terenurile, investiţiile speculative sau reale vor fi nule. V-aţi īntrebat de ce urcă preţul aurului? E singurul care rezistă războiului. Poate căldura unei bombe nucleare să-l topească, īnsă se răceşte şi tot aur rămīne. Vă amintiţi īnaintea războiului din deşert cīt de ieftin era petrolul? Doar se  aprovizionau cei care se pregăteau de război. Īn concluzie: banul e un fel de maculatură virtuală. Să fim cu ochii pe monedele de schimb ale viitorului: grīnele şi aurul de acasă.

Despre criza morală, a bunului simţ, a conştiinţei, nu se mai vorbeşte aproape deloc. Fiţi atenţi la televizoare şi la ziare! Vedete sīnt prostituatele, bolnavii patologic-sexual, maneliştii, fotbaliştii, cămătarii, hoţii de stat, criminalii, politicienii care au devalizat bănci, fabrici, visteria statului şi au acum īn posesie munţi, păduri, domenii de vīnătoare, lacuri, cīmpii şi castele. Romānii care muncesc cinstit pentru pīine şi apă, sīnt tot mai săraci, şi vorba cărturarului: „unde nu-i făină, va fi rost de gīlceavă!” Iar o mīnă de ciocoi, de bancheri vīnători, de regi ai asfaltului dau tunuri pe spinarea lor. Īn aceste condiţii munca nu mai are nici motivaţie, nici valoare. Unde este Romānia? Īn buzunarele şi īn curţile acestor valori autohtone. „Veniţi acum, voi bogaţilor, plāngeţi şi vă tānguiţi de necazurile care vor să vină asupra voastră. Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au māncat moliile. Aurul vostru şi argintul au ruginit şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră şi ca focul va mistui trupurile voastre; aţi strāns comori īn vremea din urmă. Dar, iată, plata lucrătorilor care au secerat ţarinile voastre, pe care voi aţi oprit-o, strigă; şi strigătele secerătorilor au intrat īn urechile Domnului Sabaot. V-aţi desfătat pe pămānt şi v-aţi dezmierdat; hrănit-aţi inimile voastre īn ziua īnjunghierii. Osāndit-aţi, omorāt-aţi pe cel drept; el nu vi se īmpotriveşte” (Iacov V, 1-6).

„Pe măsură ce va dispare exploatarea omului de către om, va dispare şi exploatarea unei naţiuni de către altă naţiune. (Marx).

Soluţia? Urgent, spre cea de a treia cale: religia şi morala. Īn mod clar, dincolo de politic, reformarea morală a omului, regăsirea echilibrului şi a sensului său se impun cu necesitate.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com