Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Editorial

MAI MULTĂ DEMNITATE ŞI IMPACT!

Maria Diana Popescu, Agero

Vă propun domeniul culturii ca punct nodal pentru dialogul nostru. Ar fi util s㠄chestionăm” cu această ocazie orizontul de aşteptare al cititorilor asupra modulului cum sīnt regizate evenimentele, scenariile şi ceremoniile, pe acest atīt de sensibil tărīm. Īn plus, cred că ar trebui să vedem dacă instituţiile īn domeniu mai sīnt respectate şi credibile īn menţinerea unei axiologii culturale juste īn spaţiul nostru. După atīţia ani de libertate se situează, după cum ni se arată, īntr-o zonă gri: zona unor cercuri de interese, iar pīrghiile instituţionale sīnt folosite de cele mai multe ori ca să deschidă şi uşile altor puteri. Cultura se află īntr-o stare deplorabilă īn ce priveşte impactul la marele public. Şi mă īntreb de ce instituţiile abilitate nu dau un mai mare ştaif galelor culturale, de ce televiziunea naţională nu īi este parteneră fidelă, pentru că televiziunile private sīnt arendate comercialului şi senzaţionalului grotesc şi violent. De ce banii alocaţi culturii nu sunt folosiţi pentru marcheting spectacular, de efect, care să confere culturii noastre ceva mai multă demnitate şi impact? Pentru că vedem cum īn această perioadă de disoluţie, statutul creatorului, al omului cultural s-a şubrezit complet, el a devenit un marginal şi cu greu va fi readus īn faţa societăţii īn ipostaza sa istorică şi demnă. Drumul drept īşi pierde īncetul cu īncetul mersul, se īncearcă īnlocuirea lui cu o emblema estetică sau, īntr-un īnţeles plastic, este ca şi cum un sculptor bun īşi ucide modelul, numai pentru că sufletul modelului nu se mai simte bine īn vechiul trup şi se doreşte īn corpul nou, lucrat de sculptor.

Cultura, ca domeniu şi ca act de responsabilitate istorică şi educativă, cea care a slujit īntotdeauna adevărul, cade īn sarcina vremii noastre, doar īn măsura unei timide intenţionalităţi, deşi ar trebui să beneficieze de un culoar predilect. Mi se pare normal ca o perioadă de hiperinflaţie culturală să fie urmată de una de asceză şi de conştientizare a unei realităţi scăpate de sub control. Cultura trebuie să fie cuvīntul de ordine īntr-un stat, trebuie adusă mai aproape de public, iar omului de cultură trebuie să i se redea statutul social pe care īl merită īn societatea noastră aculturalizată. Creatorii de frumos, ignoraţi īn calitatea lor, dezamăgiţi de starea īn care a fost adusă cultura, nu mai aşteaptă de la liderii politici nu ştiu ce isprăvi revoluţionare. Şi-au īnceput un fel de mers īn nume propriu. Politicienii nu-şi vor pune niciodată problema valorii unei creaţii, a rostului profesiunii de creator, īn calitatea lui de modelator de mentalităţi, a importanţei creatorului de frumos īn societate. Sīntem sătui de kitsch-urile, de serbările străine interminabile, de festivismul societăţii. Spaţiile virtuale au devenit medii preponderent comunicaţionale, chiar de comercializare a sinelui creator, oaze de īntīlnire īntre creatori, singurele care nu le pretind nimic acestor păsări mergīnd printre oameni. Pentru că degeaba scriitorul tipăreşte cărţi dacă nu le arată publicului, degeaba un pictor are atelierul plin de tablouri dacă nu le arată ochiului iubitor de frumos. Cultura are nevoie de forme noi de asociere şi de prezentare īn faţa publicului, coroborate cu cele vechi, cărora trebuie să le dăm o altă dimensiune şi o altă ţinută cu impact imediat. Cultura trebuie să-şi recupereze publicul iniţiat. Mulţi intelectuali, chiar filologi, studenţi umanişti nu mai citesc şi nu mai sīnt interesaţi de viaţa culturală a vremii. Īn primul rīnd acest public trebuie atras şi abia după aceasta să ne gāndim cum să-i culturalizăm pe politicieni şi pe oamenii de afaceri.

Miron Costin īşi sfătuia „cinstitul” şi „iubitul” său cititor „să aibă vreme şi cu cetitul cărţilor”, pentru că slova lor „ne īnvaţă, cu acele trecute vremi să pricepem cele viitoare”. Prea īngăduitore, prea relaxate, instituţiile de cultură au fost silite să se dispenseze de necesitatea filtrului valorii. Nici măcar pe acest tărīm lucrurile nu au rămas la locul lor. Şi dacă un organism de conducere cīntă la instrumentul nepotrivit, nu are cum să mai fie dirijor. De altfel, asupra dreptului la cultură, īntr-un stat de drept, adevărul este tot atīt de vechi pe cīt este el īnfăţişat īn legile publice. Cu toate acestea, cel mai adīnc īnrădăcinată īn timpul nostru ar părea că este ideea potrivit căreia noţiunea de cultură se probează prin nonconformism şi chiar prin ostilitate faţă de ceea ce ar trebui public recunoscut. Şicanele bunului plac au pus stăpīnire pe numele culturii şi au reuşit să aducă un public numeros la credinţa că atare agitaţie ar fi cultură. A devenit aproape o dezonoare īn a vorbi despre rolul unor instituţii īn domeniu.

Atunci trebuie să ne mire şi mai puţin de ce guvernele īşi īndreaptă timid atenţia spre īnvăţămīnt, cercetare, cultură, sănătate, domenii cheie ale progresului unei naţiuni. La prima vedere, superficialitatea aceasta pare a fi perfect conciliabilă cu ordinea şi cu liniştea internă. Ea ne duce īnsă cu gīndul la acele principii de suprafaţă, principii ale sofiştilor, care trimit valorile culturale īn derivă. Să ne amintim, despotismul imperial al Romei, ajuns īn faza decadenţei, a pus pe acelaşi plan virtutea şi viciul, onoarea şi lipsa de onoare, cunoaşterea şi ignoranţa, astfel īncīt conceptul adevărului, legile eticului deveniseră simple opinii şi convingeri subiective. Tocmai ceea ce vedem şi astăzi: principii īntunecate ne sīnt prezentate ca fiind de aceeaşi demnitate cu valorile şi legile. Creaţii şterse, imunde, plicticoase şi vulgare sīnt aşezate pe aceeaşi treaptă cu adevăratele valori tradiţionale. Să recunoaştem că numitele valori se măsoară doar īn contextul comercial de tranziţie, care nu mai are un atīt de real sentiment al măsurii, īncīt să ridice valoarea pe rafturile cuvenite.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com